TIA ȘERBĂNESCU: „NATO va apăra fiecare centimetru de pământ al țărilor membre, așa cum zice punctul 5 al tratatului Alianței. Articolul 5 e sfânt”

Analiza politică a lunii MARTIE

„Marele risc acum e să ne obișnuim cu războiul”

– Zilele trecute, a avut loc o mare întâlnire a li­derilor Alianței Nord-Atlantice la Bruxelles, res­pectiv o vizită a președintelui Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, pe flancul estic al NATO, în Polonia. Cu ce concluzii rămânem după aceste do­uă evenimente? Avem mai multe garanții de secu­ritate?

– Summit-ul NATO nu doar că a fost important, a fost și necesar. Situația o impunea, chiar te miri că nu a avut loc mai devreme. Probabil, însă, nimeni nu se aștepta ca războiul să dureze atât de mult, să fie atât de violent și să nu dea semne de încetare, nici după mai bine de 5 săptămâni… Și la reuniunea NATO, și la Consiliul European, la care președin­tele american Joe Biden a fost invitat, s-a stabilit sporirea ajutorului militar către Ucraina. Acesta a fost un prim rezultat. Alt semnal dat, inclusiv de Joe Biden, a fost că NATO va apăra fiecare centimetru de pământ al țărilor membre, așa cum zice punctul 5 al tratatului Alianței. Articolul 5 e sfânt. Iarăși, prin apropierea demonstrată în cadrul NATO, dar și în relația UE – SUA, summit-ul a fost binevenit. În plus, s-a stabilit să se trimită mai multe trupe NATO de reacție rapidă în țările de pe flancul estic, in­clusiv în România. Din păcate, trăim vremuri atât de tulburi, încât toată lumea se înarmează, de parcă întreg ma­pa­mondul s-ar pregăti de război. Papa Francisc a făcut din nou un apel să tacă armele, până nu ne obișnuim cu războiul! Ăsta e marele risc acum, să ne obiș­nuim cu războiul. Ne-am obișnuit cu pandemia, ne obiș­nuim și cu războiul? Chiar cu toate relele pă­mântului ne obișnuim? Că atunci le încurajăm să se înmulțească…

Au fost și declarații importante zilele acestea. Despre Joe Biden s-a spus că a rostit un discurs is­toric în Polonia: într-adevăr, a fost foarte coerent, vor­bind liber minute în șir. Alții, pe la noi, se fâstâ­cesc cu prompterul în față! A scăpat și câteva fraze-cheie, printre care acel „Nu vă temeți!”, parafrază după Papa Ioan Paul al II-lea, care era polonez. A făcut legătura de rigoare, iar contextul era iarăși po­trivit, pentru că era vorba despre urmașii comu­niș­tilor de odinioară, care au porniri totalitare similare. Situația e încă la nivelul declarațiilor. NATO nu își dorește un conflict militar, dar rămâne într-un con­flict politic cu Rusia, amenințând cu sancțiuni țările care nu se dezic de Putin. În schimb, Rusia ame­nință cu dispariția țările „neprietenoase”, cum le zice Putin. La o televiziune rusă, un politolog renu­mit de acolo a spus răspicat că va fi război nuclear, că Polonia va dispărea, că Țările Baltice vor fi rase în câteva secunde, că Germania va fi distrusă. Un alt consilier de acolo a cerut „denazificarea” Mol­dovei. Vor să „denazifice” toată planeta! Nu le pasă, merg pe ideea că, cu cât e mai absurdă o acuzație, cu atât lumea o crede mai repede. Cu toate astea, Pu­tin e susținut de majoritatea populației ruse, că­reia ideea de a fi mari și tari le place. Elita rusă e îm­potrivă, intelectualii de acolo sunt jenați de aceas­tă situație. Oricât de disperată e situația, unii mai ripostează. O jurnalistă, femeie cu doi copii, a îndrăznit să intre în studioul TV cu o pancartă pe care scria „Opriți războiul! Propaganda vă minte!”.

Dar trebuie spus că războiul a creat o solidaritate    incre­dibilă de partea Ucrainei. Sunt reacții emoțio­nante de solidaritate. România a făcut față foarte bine acestei situații, a preluat refugiați, s-a purtat omenește cu oamenii, i-a luat acasă. Primul pas l-a făcut societatea civilă, oamenii simpli, organizațiile. Avem o societate civilă puternică, care s-a concen­trat pe lucruri practice, nu mai stă prin piață la pro­teste, ci vine cu acțiuni concrete, iar asta e o veste foarte bună pentru România. E bine de știut că avem un corp social viu, prompt și pragmatic. Pe urmă, a intervenit și statul, dar primii care au dat semnalul – obligând aproape statul să se ridice la înălțime – au fost oamenii simpli. Trebuie spus că, impresionat de gesturile românilor, președintele ucrainean Volo­di­mir Zelenski s-a angajat că va proteja, pe viitor, minoritatea românească și limba română. Sigur că noi nu am ajutat cu gândul la recompense, dar re­acția de la Kiev e un gest de normalitate, care merită re­marcat.

Să vedem cum vor decurge de-acum negocierile, pentru că termenii problemei s-au tot schimbat. Sunt mai multe scenarii pentru pace. Unul dintre ele este ca Putin să împartă Ucraina în două: să își ia bucata din Est – Crimeea, Donbas-ul, Lugansk-ul, care deja și-au exprimat dorința de a se alipi la Federația Rusă – iar cealaltă bucată să fie Ucraina „denazificată”, o țară cu statut de neutralitate. Te întrebi: separatiștii au voie să se alipească la cine vor ei, dar ucrainenii nu au voie nici cu NATO, nici cu UE, trebuie să ră­mână neutri. Să sperăm că negocierile vor fi mai se­rioase și că vor ajunge la un rezultat. Iar rezultatul cel mai așteptat e încetarea focului. Să tacă odată ar­mele, vorba Papei! Varianta de a se extinde, cum­va, acest conflict, nici nu poate fi pusă în discuție, te și sparie gândul…

„Polonezii au niște lideri mai fermi decât noi, mai tranșanți”

– În vreme ce România e lăudată de toată lu­mea pentru că e un important nod umanitar și că ajută refugiații din Ucraina, marile jocuri politice de pe flancul de Est le face Polonia. E în logica geo­politică acest lucru? E justă poziția României în acest moment, mai prudentă decât cea a Polo­niei?

– Polonezii și-au cucerit acest loc mai central prin faptul că la ei au fost Solidaritatea și luptele împotriva comunismului, l-au avut și pe Papă, sunt și o țară mare. Au fost primii atacați de Hitler, iar acum sunt primii pe lista lui Putin. În plus, polonezii au niște lideri mai fermi decât noi, mai tranșanți, care au spus clar că Polonia nu vrea să mai ajungă în sfera de influență a Rusiei. Nici România nu vrea asta, dar o spune cu alte cuvinte, mai pe șoptite, în vreme ce Ungaria nu o zice deloc. Nu cred că e ca­zul să facem comparații. Președintele Poloniei a fost la București și a vorbit cu președintele Klaus Iohannis chiar înainte de vizita lui Joe Biden în Po­lo­nia, e clar că s-au pus de acord și că e o colaborare bună. Noi am fost vizitați de vicepreședintele SUA, ei de președintele SUA. E clar că noi și ei suntem cei mai importanți parteneri de pe flacul estic și e bine că lucrăm îndeaproape.

„Băsescu a anticipat problemele din zona noastră încă de acum 10 ani. Nu l-a crezut nimeni”

– S-a vorbit mult zilele acestea despre Traian Bă­sescu, deconspirat ca fost colaborator activ al secu­rității. Putem face un exercițiu de imaginație și să ne gândim cum ar fi arătat România azi cu Tra­ian Bă­sescu președinte? Ar fi fost un jucător mai vo­cal în dezbaterea legată de războiul din Ucraina?

– Traian Băsescu ar fi fost, cu siguranță, mai ferm, mai vocal. Să nu uităm că Traian Băsescu a an­ti­cipat și a avertizat de multă vreme asupra pla­nului Rusiei de a tranforma Marea Neagră în „lac rusesc”. Mulți au râs atunci și l-au luat în răspăr. Bă­sescu a anticipat problemele din zona noastră încă de acum 10 ani și a prezentat analiza sa peste tot pe unde a fost în străinătate, liderilor occidentali. Nu l-a crezut nimeni, pentru că ei nu avuseseră de-a face cu rușii. Păcat că fix acum, când i s-au înde­pli­nit toate avertismentele, Traian Băsescu a primit ver­dictul definitiv de la Înalta Curte de Casație și Jus­tiție de colaborator al Securității. Nu era o sur­priză, se știa asta de 2-3 ani, de când au apărut docu­mentele. Cum se poate, însă, că un tip deștept ca el, care a văzut „lacul rusesc” de dinainte să se re­verse, nu și-a dat seama că e mai bine să mărtu­ri­sești un lucru, înainte ca el să iasă la iveală? Mulți au mărturisit, și acum sunt pe posturi grase și au și gura mare, sunt toți „maeștri” și „excelențe” pe la TV! Trebuia să declare din capul locului și se scutea de această situație. Traian Băsescu știa mai bine ca noi toți: sistemul te urcă, sistemul te coboară! Partea cu adevărat proastă pentru el e că, din cauza unei legi recente (dată expres împotriva lui!), pierde casa de protocol, paza, indemnizația. Din păcate, toa­te astea îl prind într-o situație de sănătate deli­ca­tă. Îi dorim sănătate, să se refacă cât mai bine, sunt unii care îi vor moartea pe la TV, semn că uma­nitatea s-a degradat și se degradează pe zi ce trece.

„Doamna Kovesi chiar nu e genul care să cruțe România pentru că e țărișoara sa”

– România ține prima pagină în Occident zilele astea nu doar prin ajutorul dat Ucrainei, ci și prin acțiunile Laurei Codruța Kovesi. Procurorul-șef al UE a fost la Kiev, chiar în timpul agresiunii, dar a făcut o vizită și la Sofia, unde au urmat niște arestări sonore ale unor foști înalți demnitari bul­gari. Cum se profilează figura Laurei Kovesi în acest moment în Occident?

– Laura Codruța Kovesi face ce a făcut și la noi: își face meseria și și-o face la modul cel mai serios. Are o anumită încăpățânare a ei, care dă bine în ca­zul de față. E de-abia la început, dar semnele se văd, iar pe cei care au făcut evaziuni și au furat din fon­duri europene pe la noi nu-i văd bine. Doamna Ko­vesi chiar nu e genul care să cruțe România pentru că e țărișoara sa. Poți să ai încredere că își face trea­ba serios. Tocmai de aceea, mulți au început să spună că va candida la președinție. Nu o va face! Nu e genul, nu o interesează politica, vrea doar să își facă meseria, iar până una-alta și-o face bine.

„PSD și PNL, aceeași justiție!”

– Apropo de justiție: deși suntem în plin război, în acest domeniu e pace la noi.

– Justiția a cam adormit. Mai răbufnește pe ici, pe colo. A fost condamnat Sebastian Vlădescu, de exem­plu, fost ministru. Dar sunt procese vechi, care au ajuns la scadență, pornite de mai demult. Cu Cătălin Predoiu ministru, lucrurile se mișcă greu. Dar era de așteptat asta, era clar că s-au stins motoa­rele, de când cu noua alianță de guvernare. Ca să parafrazăm sloganul din Piața Victoriei: „PSD și PNL, aceeași justiție!”. Și președintele Iohannis, care își făcuse o temă de campanie din justiție, a abandonat direcția.

Problemele fierbinți sunt altele acum. Suntem în plină criză energetică, UE a vorbit inclusiv cu Biden, despre câștigarea unei independențe energe­tice față de gazul rusesc. Noi nu importăm așa de mult, dar toamna trecută nu aveam stocuri suficiente! Am avut noroc cu o iarnă mai ușoară. S-au luat măsuri de plafonare a prețurilor la energie pe un an de zile. E bine că s-au plafonat, întrebarea e ce facem ca să stăm mai bine peste un an? Nu anunți, acolo, niște măsuri? Mai deschide un reactor la Cernavodă, mai o termocentrală care zace de ani de zile, dă legea „offshore”, ca să poți trage gaz din Marea Neagră. Ministrul Virgil Popescu a anunțat că a început extracția în Marea Neagră, cu o firmă, și că vara asta vom avea în premieră gaz românesc. Ar fi bine să fie așa, că nici nu mai știi ce să crezi! Ba au redus ac­ciza la carburanți, ba nu au redus-o, ba au redus TVA-ul la alimente, ba nu l-au redus, azi se măresc pensiile, mâine nu se mai măresc. Avem nevoie de o stra­tegie serioasă, pe etape, să nu tot cârpim și să lu­­ăm măsuri ah-hoc. Dar dacă pe timp de pace nu am făcut mare lucru, o să facem acum, pe timp de război?