Grădina Verde Sibiu

ROMÂNI CARE AU REUȘIT

De cum începe Postul Mare, cu un pas în iarna neplecată și cu altul în primăvara indecisă, piețele agro-alimentare încep să fie împânzite de culorile îmbietoare ale legu­melor autohtone. Predominant e, desigur, verdele salatei, al urzicilor, spanacului, măcrișului, leurdei sau năsturelului, și încă al multor alte surate ase­menea lor, contrastând vesel cu roșul discret al ri­dichilor de lună. Crude, proaspete, ofertante, toate bunătățile acestea n-au cum să treacă neobservate, pentru cine ajunge, fie și numai întâmplător, printr-o piață.

De-o vreme, însă, și în România, rețetarul unor gospodine sau al restaurantelor cu ștaif a fost îm­bogățit cu ingrediente vegetale cu nume ciudate, pe care abia dacă le găsim, ocazional, în hyper­mar­keturi. Mânați de curiozitate, doi soți din Sibiu au decis să cultive și ei ciudățenii verzi, cum ar fi varza kalé și mangoldul, după ce testaseră piața, suprasaturată, cumva, de legumele autohtone. Zis și făcut. Diana și Lucian Mihalache au organizat în satul Șelimbăr Grădina Verde Sibiu, dar și un magazin, în centrul Sibiului, unde-și vând atât pro­priile produse, cât și pe cele ale multor producători locali din zonă. Cum au ajuns un consilier juridic și un economist să lucreze pământul, iar produsele lor să fie căutate de restaurante de top din țară, aflăm din articolul ce urmează.

Legume internaționale

După ce și-au finalizat studiile, Diana și Lucian au locuit, timp de zece ani, în Râm­nicu Vâlcea, de unde Diana e origi­nară. Au lucrat amândoi în firme mari, în domeniul finanțelor, dar se săturaseră de munca de birou. S-au mutat la Șelimbăr, lângă Sibiu, unde aveau deja un teren. Nu s-au îndurat să-l lase nelucrat și au început, ini­țial, să cultive pe el legume necesare familiei lor și câtorva apropiați. N-a durat mult până să prindă drag de a lucra pământul, așa că, la începutul anului 2017, au și ieșit pe piață cu prima producție de salată verde, ridichi, ceapă verde. Foarte ușor nu le-a fost să le valorifice, deoarece pie­țele erau pline, foarte mulți culti­vau aceleași legume de-o bună bucată de vreme.

Așa au decis să încerce altceva și au răscolit internetul, tot căutând idei de bunătăți pe care le-ar putea cultiva și care ar fi fost și cerute de clienți. „Ne-am informat, am studiat și am văzut că se pot cultiva multe plante oarecum exotice, dar care au început să fie căutate și pe piața românească. Așa am ajuns la varza kalé – leguma cu cele mai multe vitamine și minerale, mangoldul, un soi de sfeclă de la care se utilizează doar frunzele, dar și la un mix de salate asiatice, care au frunze de diferite forme și culori și gusturi condimentate, de piper, muștar sau lămâie”, spune Diana. O vreme, au încercat să cultive și anghinare, din răsaduri aduse cu greu din Italia, dar această plantă încă nu e su­ficient cunoscută în România și de aceea, au renun­țat la ea. Nici varza kalé, nici mangoldul nu erau cunoscute, dar grație internetului, vestea despre beneficiile lor a prins teren și printre consumatorii români, ele fiind căutate mai ales de multe restau­rante, care le-au inclus deja în preparatele din me­niu. Sunt câteva localuri din Sibiu, Poiana Brașov și chiar București care au aflat de Grădina Verde Sibiu din gură-n gură sau de pe pagina de facebook a afacerii. Chefii care lucrează la aceste restaurante co­mandă frecvent varză kalé, mangold și ameste­cul de ierburi asiatice, al căror gust condimentat pare să aibă tot mai mulți fani.

Muieți îs posmagii?

Dar dacă clienții nu par să fie o pro­ble­mă, nu la fel se poate spune despre oamenii dispuși să lucreze în grădină, care sunt foarte greu de găsit. „Am lucrat pe resurse umane, într-o firmă cu 600 de angajați, știu exact ce am de făcut, dar nu găsesc oameni dispuși să se implice. Noi lucrăm bio, nu stro­pim cu nimic, smulgem buruienile cu mâ­na, tot așa adunăm și eventualii dăună­tori; plantele asiatice sunt micuțe, trebuie culese cu grijă, curățate de buruiană, e o muncă migăloasă, dar nu extenuantă și, totuși, nu vor să vină să lu­creze. Mai ales în perioada asta, în situația economică în care e țara, eu nu-mi ex­plic din ce trăiesc unii oameni. I-am spus unuia că-l angajez cu carte de muncă, dar a zis că nu-i trebuie, că el lucrează o zi la mine, o zi la altul, mai fură o că­ruță-două de lemne din pădure, n-are ne­voie de acte… E ceva in­credibil cât de greu e să găsim oameni dis­puși să lucreze! Soțul meu zicea, la un mo­ment dat, să că­utăm filipinezi. Asta mai lip­sește!”, spune cu nă­duf Diana Mi­halache. Au noroc cu o prietenă foarte bu­nă, care e pasionată de grădinărit, și cu o doamnă pensionară, căreia nu-i e pe plac statul degeaba într-un apar­tament de bloc. „Am observat că, în general, cei ce-au vrut să se angajeze aveau peste 50 de ani, cei mai tinerei au stat maxim câte-o lună și apoi au fugit. Acum, de exemplu, am avea nevoie de un bărbat, că straturile trebuie săpate cu hârlețul sau cu sapa, iar asta nu prea e muncă de femeie”, spune Diana.

Magazinul cu bunătăți

Lucian, economistul familiei, avea experiență și în accesarea fondurilor europene. În 2019, când s-a deschis o linie de finanțare, au reușit să obțină fonduri pentru un mic magazin cu produse diverse ale micilor producători locali. „Mai fusesem cu produse în Piața Transilvania și eram deja cât de cât cunoscuți în mediul on-line, pentru că făceam și livrări la domiciliu. Dar ne dorisem mereu un astfel de magazin, iar fondurile europene ne-au fost de real ajutor”, precizează Lucian.

Sibiu Food Hub a fost deschis în decembrie, cu doar câteva luni înainte de declanșarea pande­miei. „Pandemia ne-a zăpăcit un pic, dar sperăm să o luăm din nou din loc, chiar din primăvara aceasta. În pandemie, au crescut mult vânzările pe on-line, de Paști, în 2020, a fost nebunie. Apoi, când lucrurile s-au mai liniștit cât de cât, clienții s-au obișnuit să vină în magazin, dar majoritatea preferă să le livrăm la domiciliu produsele soli­citate. Și aici trebuie să precizez un aspect impor­tant: toate produsele cu livrare la domiciliu sunt recoltate în ziua livrării”, spu­ne Diana Mihalache.

Din păcate, lucrul cu pro­ducătorii locali e destul de di­ficil. Pe de o parte, se plâng că produsele lor – naturale, bio, eco­logice – nu au o piață co­rectă de desfacere, pe de altă parte, mulți dintre ei încearcă felurite tertipuri pentru a-și vinde marfa, chiar și atunci când au la îndemână varianta unui magazin special creat pentru astfel de produse și de producători. „Mulți produ­că­tori au impresia că ne îmbo­gățim, dar adaosul nostru, în magazin, e foarte mic, cât să acoperim chiria, utilitățile și salariile. E foarte greu de lu­crat cu ei, avem probleme la ambalarea mărfii, la termenele de valabilitate, la etichetare. În zona serviciilor mai sunt pași mari de făcut”.

În același loc cu Sibiu Food Hub funcționează și o mică brutărie-patiserie, în care se fac produse artizanale, de la pâine cu maia până la diverse prăjiturele, exclusiv din ingre­diente naturale, procurate di­rect de la producătorii locali. „Vrem să facem cât de curând și un mic restaurant, în care să se gătească tradițional, fără nici un ingredient din super sau hypermarket, ci doar din ograda oamenilor din zonă, ale căror bunătăți le-am testat deja și-n care avem noi, în primul rând, cea mai mare încredere”, completează Diana.

Soții Mihalache n-au renunțat definitiv la pro­fesiile lor, dar merg în paralel cu Grădina Verde Sibiu: Diana se ocupă de grădinărit, iar Lucian de maga­zin și de marketing. Grădina înseamnă 2300 de metri pătrați de sere, dintre care una e ceva mai specială. Are 150 metri pătrați, e încălzită și în ea se produc răsadurile, microplantele și florile co­mes­­tibile, care nu se cultivă pe pământ, ci grație unei tehnologii mai aparte.

Descurajați, în nenumărate rânduri, de aspectul uman, să-i spunem, al afacerii lor, soții Mihalache nu s-au gândit nici o clipă să renunțe. „Dacă am intrat în horă, trebuie să jucăm!”, și-au spus, și-au mers, de fiecare dată, mai departe. Cu energia cu adevărat verde, pe care nu­mai lucrul în grădină, cu pă­mânt, legu­me și flori, ți-o oferă, mereu, ne­con­­di­ționat.