Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Hipertensiunea arterială

– Ce-i drept, căldura primăverii s-a rătăcit, dar e bine ca atunci când sosește, să ne găsească inima pregătită pentru confrun­tarea cu ea –

„În anul 2025, boala va afecta minimum 1,5 miliarde de persoane la nivel mondial”

Foto: Shutterstock

Organizația Mondială a Sănătății apreciază că hipertensiunea arterială a atins amploarea unei epidemii, iar dinamica rapidă a răspândirii acestei afecțiuni a sistemului vascular ne dă serioase mo­tive de îngrijorare. Aflați cum vă puteți proteja și ce terapii au la dispoziție medicii cardiologi.

Unii oameni beneficiază de șansa de a-și păstra tensiunea în limite normale până la vârste înaintate. Poziția lor privilegiată nu se da­to­rează însă norocului, ci întâlnirii a doi factori favorizanți: o moș­te­nire genetică lipsită de pro­bleme deosebite și un stil de via­ță sănătos. Acolo unde se întrunesc aceste două premise, organismul reușește singur să se mențină în echilibru, căci el dispune de mecanisme proprii pentru reglarea tensiunii. Pereții arterelor sunt prevăzuți cu celule senzoriale, care măsoară per­ma­nent presiunea exercitată asupra lor de fluxul sangvin, iar valorile respective sunt transmise la creier. Inima bate mai repede atunci când este ne­voie ca tensiunea să crească, iar în caz contrar, își încetinește ritmul. De asemenea, și arterele pot modifica tensiunea, prin contracția sau dilatarea lor.

Aceasta este situația ideală – însă, din păcate, mulți dintre noi nu îndeplinim condițiile indispen­sabile pentru ca resorturile de autoreglare ale organismului nostru să funcționeze ireproșabil. În prezent, peste 30% dintre europeni suferă de hi­per­tensiune arterială și se estimează că, în anul 2025, boala va afecta minimum 1,5 miliarde de persoane la nivel mondial. În plus, fiindcă patolo­gia despre care vorbim nu se manifestă decât ara­reori prin semne exterioare, milioane de oameni poartă această suferință fără a fi conștienți de exis­tența ei. Și dintre hipertensivii deja diagnosticați, nu toți consideră necesar să se trateze. Iar pentru a preveni daunele provocate unor organe vitale, care sunt ireversibile și de o gravitate ce amenință însăși viața pacienților, este obligatoriu ca afecțiu­nea să fie diagnosticată cât mai devreme și tratată, căci numai astfel poate fi ținută permanent sub control.

Cum interpretăm valorile tensiunii?

Cu fiecare contracție a inimii, sângele este trimis cu forță în artere, făcând să crească presiu­nea exercitată asupra pereților arteriali. În mo­men­tul când pompa aparatului cardiovascular se contractă la maximum, presiunea ajunge la cea mai înaltă valoare a sa: aceasta este tensiunea sistolică. Apoi inima se relaxează, ceea ce permite presiunii să coboare la valoarea ei de repaus: tensiunea diastolică. Ambele valori sunt exprimate în milimetri coloană de mercur (mmHg). Pentru pacientul obișnuit, asemenea noțiuni constituie o pură abstracție. Dar dacă ne imaginăm o coloană de apă mai lungă de doi metri sau, altfel spus, dacă înțelegem că inima noastră trebuie să pompeze în fiecare minut cinci litri de sânge la o înălțime de doi metri, ne vom da seama cât de grea este munca prestată de organul central al sistemului circulator și ce presiune au de su­portat arterele.

Nivelul optim al tensiunii se situează la 120/80 mmHg. Începând de la 130-139/80-89 mmHg, există posibilitatea ca vasele de sânge să se deterioreze și crește riscul de a dezvolta boli cardiovasculare. În a­ceas­tă etapă, sunt deosebit de importante controlul me­dical periodic, alimentația sănătoasă și cât mai multă mișcare. La valori ce depă­șesc 140/90 mmHg, se poate pune diagnosticul cert de hiperten­siune (hipertonie arterială).

Din ce cauze crește tensiunea?

La oamenii sănătoși, tensiunea arterială este fle­xibilă și se adaptează spontan la împrejurări. Când ne întindem pe pat și rămânem perfect liniș­tiți, inima depune mai puțin efort și, în consecință, tensiunea scade. În schimb, sportul, dar și unele emoții, ca mânia, nervozitatea și stresul, sau vizio­narea unui film polițist care ne ține în suspans, pot majora frecvența cardiacă și implicit tensiunea. Astfel de procese sunt normale, fiind reglate automat de sistemul nervos vegetativ și de hor­moni.

Lucrurile se prezintă însă diferit în cazul unei tensiuni care se plasează con­stant într-un registru con­siderat patologic. În ță­rile europene, ca și în Ame­rica de Nord, una dintre prin­cipalele cauze ale hi­pertensiunii este excesul pon­deral. Studiile clinice confirmă efectele negative ale surplusului de țesut adipos. El determină un ni­vel ridicat al secreției de insulină, provoacă inflama­ții cu debut insidios și in­flu­ențează în mod nefavo­rabil reglarea tensiunii prin acțiunea hormonilor. A doua poziție în clasamentul factorilor de risc este deți­nută de sedentarism. Pen­tru a-și păstra elasticitatea, sistemul vascular trebuie antrenat. Dacă lucrăm ore întregi așezați pe un scaun (fie el și ergonomic) în fața calculatorului, iar timpul liber ni-l petrecem pe canapea, la tele­vizor, vasele de sânge devin rigide, fiindcă le lip­sește antrenamentul de care au nevoie. Deci, pen­tru a reuși să circule prin ele, sângele va trebui să exercite o presiune sporită. Un alt factor extrem de nociv este fumatul. Însă, la rândul lui, și con­sumul de alcool ar trebui redus drastic. De ase­me­nea, printre cauzele ce pot declanșa hiperten­siunea se mai numără: stresul cronic, anumite medicamente, ca și unele afecțiuni, de exemplu, apneea nocturnă.

De ce este periculoasă hipertonia arterială?

– Cea mai frecventă cauză de deces pe plan mondial –

Pe termen mediu și lung, stratul epitelial care căptușește interiorul arterelor (endoteliul), este expus la o solicitare intensă. Când fluxul sangvin se deplasează în condiții de presiune crescută, peretele arterial are de suportat o forță de frecare enormă. Pentru a facilita înțelegerea, îl vom com­para cu carosabilul unei străzi, unde traficul este întotdeauna aglomerat: dacă rulează pe el doar automobile, se poate spera ca asfaltul să reziste mai mult timp, însă dacă apasă zilnic asupra lui roțile grele ale unor camioane, va fi curând acope­rit de gropi și brăzdat de crăpături. Hipertensiunea se face vinovată de o degradare cronică, lentă, a vaselor de sânge. Ea generează inflamații, îngroa­șă pereții vaselor și, în ultima fază, poate favoriza formarea unor trombi. Când tensiunea arterială depășește permanent limita de 140/90 mmHg, creș­te riscul de a dezvolta diverse complicații, pa­cientul fiind amenințat de tulburări ale micro­circulației la nivelul retinei, al creierului, rini­chilor sau inimii.

Consecințele sunt dramatice: scăderea acuității vizuale, insuficiență renală, accident vascular cerebral și infarct. Mai mult de jumătate din numărul total al accidentelor vasculare cerebrale și circa jumătate din cazurile de cardiopatie ischemică au la origine hipertonia arterială. Din pricina urmărilor ei, care pun în pericol viața suferinzilor, studiile internaționale o indică drept cea mai frecventă cauză de deces pe plan mon­dial.

Care sunt semnalele de avertizare?

– Patologia se face observată foarte târziu –

„Din nefericire, acestea lipsesc cu totul, timp de mulți ani. Dimpotrivă, hipertensivii se simt adesea într-o formă excelentă, plini de energie”, explică medicii cardiologi. Abia în momentul când organele sunt deja grav afectate, atunci pot apărea dureri de cap ori sângerări nazale. În hi­perten­siune, sistemul de avertizare al pro­priului nostru organism ne trădează, și tocmai de aceea boala este supranumită „ucigașul tăcut”. Unica posibi­litate de a obține un diagnostic la mo­men­tul opor­tun (adică în stadiul incipi­ent) ne-o oferă deprinderea de a ne mă­sura tensiunea cu regula­ritate. În principiu, oricine ar trebui să cunoas­că acest parametru al stării sale de să­nătate. Dacă valorile sunt normale, este suficient să le verificăm o dată pe an, într-o atmosferă relaxată. La femeile aflate în menopauză, tensiu­nea urcă puțin câte puțin sau, uneori, în salturi. S-ar cuveni, așadar, ca ele să țină seama de acest aspect și să în­trebuințeze tensiometrul la intervale mai scurte.

Ce urmează după diagnosticare?

Orice abordare terapeutică începe cu schim­barea modului de viață, acesta ar trebui să fie primul pas. Elementele esențiale sunt: eliminarea surplusului de greutate corporală, evitarea seden­tarismului și micșorarea cantității de sare folosită la prepararea mâncării. În ce privește suprapon­deralitatea, este bine de știut că, slăbind un kilo­gram, avem posibilitatea să ne scădem tensiunea cu 1 mmHg. Ceea ce înseamnă că, în momentul când cântărim cu cinci kilograme mai puțin, vom fi izbutit să reali­zăm deja o coborâre substanțială a nivelului tensiunii. Și exercițiul fizic, care îm­bunătățește elastici­tatea vaselor de sânge, duce la scăderea valorii sisto­lice. Pe de altă parte, vasele devin mai elas­tice și datorită proceselor hormo­nale, declanșate de abandonarea regi­mului de viață sedentar, iar aceasta influențează volumul sân­gelui trans­portat în sistemul cir­culator.

Pe locul al doilea în demersul terapeutic se află medicația. Iar ale­gerea ei este o chestiu­ne delicată și laborioasă: „Mulți pacienți se miră că nu primesc aceeași rețetă ca vecinul lor, de exemplu. Însă nu există un tra­tament standard, un preparat anume care să le garanteze tuturor rezultate opti­me”, subliniază cardiologii. Selecția medica­men­telor trebuie să fie una strict individualizată și, totodată, prudentă, care să ia în consi­derare o serie întreagă de aspecte ce țin de profilul de risc al bolnavului: comorbidi­tățile, istoricul familial, greu­tatea corporală și ponderea țestului adi­pos etc. Pentru a fi real­mente util, protocolul terapeutic se stabilește după o evaluare atentă a bene­ficiilor, dar și a posibilelor efecte secundare ale preparatelor. El poate suferi modificări și adaptări pe parcurs, în funcție de răspunsul bolna­vului la tratament.

Cât de eficientă este terapia?

„În prezent, dispunem de o gamă largă de produse farmaceutice, bine tolerate de pacienți, astfel încât pentru fiecare dintre ei se poate găsi un preparat, eventual o combinație de preparate, care să determine revenirea tensiunii în limitele nor­male. Există dovezi incontestabile, ce demon­strează eficiența terapiei medicamentoase. Nu se mai poate nega faptul că ea reduce riscurile de in­suficiență cardiacă, afecțiuni renale, infarct mio­cardic și accident vascular cerebral”, declară spe­cialiștii.

Dificultățile întâmpinate de medici provin mai ales de la atitudinea inconsecventă a unora dintre bolnavi: „Pacienții care n-au niciun fel de simp­tome supărătoare, precum și cei ce acuză un oare­care disconfort în primele momente după scăderea tensiunii, tind să renunțe la medicație.” Într-ade­văr, s-a constatat că după numai un an de trata­ment, aproape 50% dintre hipertensivi își reduc doza, din proprie inițiativă, sau refuză să ia în continuare medicamentele prescrise de cardiolog, deoarece tensiunea lor pare să se fi normalizat. În realitate, însă, chiar dacă valorile măsurate sunt satisfăcătoare, afecțiunea este doar ținută sub con­trol, nu și vindecată. Mulți dintre pacienți vor fi obligați să se trateze pentru tot restul vieții, fiindcă numai astfel poate fi îndepărtat spectrul unor con­secințe fatale.

Altfel stau lucrurile atunci când scăderea ten­siunii se realizează printr-o schimbare profundă a stilului de viață, însă pentru aceasta este nevoie de fermitate și motivație. Dacă pornesc pe acest drum și nu dau înapoi, pacienții cu o hipertonie de gradul 1 sau 2 au, efectiv, șansa de a se vin­deca.

Lupta dumneavoastră personală cu hipertensiunea

Foto: 123RF

1. Informați-vă – Organismul nostru posedă propriul lui sistem de avertizare, însă el nu sesi­zează anomaliile tensiunii arteriale. De aceea, fiecare dintre noi ar trebui să-și verifice, măcar o dată pe an, la medicul de familie, valoarea sistolică și pe cea diastolică. În cazul când aces­tea sunt oscilante, se re­comandă să le controlați mai des – la dvs. acasă, cu ajutorul unui tensiometru de braț (ex. Omron).

2. Consolidați-vă echilibrul inte­rior – Străduiți-vă ca, în viața de zi cu zi, să țineți mereu în balanță stresul și rela­xarea. Asigurați-vă pauzele necesare pentru odih­nă și alegeți metodele de destindere care se potrivesc cel mai bine gusturilor dvs. (poate un program de yoga, o cină cu prietenii sau un spectacol). Dacă neliniștea interioară persistă, puteți căuta ajutor la extractele din plante (ex. Passiflora – Hofigal, Passiflora Extract – Herbagetica, Roiniță Extract – Rotta Natura).

3. Sărați moderat mâncarea – Este și aceasta o cale de reducere a tensiunii. Potrivit ultimelor cercetări științifice, un consum zilnic de 6-15 grame de sare ar fi în regulă.

4. Optați pentru o alimentație priete­noa­să cu arterele – Numeroase studii confirmă efectele pozitive ale dietei mediteraneene, bogată în polifenoli care mențin elasticitatea vaselor de sânge (se recomandă îndeosebi ardeii grași, mor­covii, broccoli, merele, căpșunile, portoca­lele). Foarte utili pentru sănătatea sistemului cardio­vascular sunt acizii Omega-3, conținuți în peștele gras, uleiul de in sau de nucă. Suplimentele vi-i oferă în concentrații înalte (ex. Vegan Omega-3 – Sensilab, Krill Oil Forte – Organika). Și argi­nina contribuie la buna funcționare a va­selor de sânge. Se găsește, printre altele, în mazăre, orez sau somon și, desigur, în suplimente (ex. L-Arginina – Cosmo Pharm, L-Arginina – Solaray/Secom).

5. Mai puțin alcool – În can­tități mari, alcoolul poate majora valorile tensiunii, din care cauză bărbații sunt sfătuiți să nu bea mai mult de 250 ml vin pe zi, în vreme ce femeile ar trebui să se mulțu­mească doar cu 125 ml.

6. Fiți activi – Practicând consecvent un sport, puteți obține o scădere a tensiunii sistolice cu 10-20 mmHg, iar dacă vă antrenați asiduu, puteți ajunge în situația de a nu mai avea nevoie de un medica­ment. Sporturile indicate pen­­tru hi­pertensivi sunt: Nor­dic Wal­king, înotul, plimbările cu bici­cleta, golful, antrenamentul de forță dinamic.

7. Renunțați la fumat – Rețineți că, de fiecare dată când trageți un fum, tensiunea dvs. va crește cu până la 30 mmHg pentru câteva minute. Nicotina „ajută” din plin la deteriorarea vaselor de sânge.

8. Supravegheați-vă greutatea corpo­rală – Reducerea greutății și a circumferinței abdominale este una din primele măsuri ce ar trebui luate împotriva hipertensiunii. Astfel se poate scădea cu până la 15 mmHg valoarea sistolică și cu 8-10 mmHg cea diastolică (efect comparabil cu cel al unui preparat diuretic).

9. Contați pe sprijin din partea plantelor – Usturoiul este cunoscut ca un excelent remediu hipotensor, datorită acțiunii lui vasodilatatoare (ex. Garlic Oil – Solgar, Garlic Oil – Now Foods). Studiile au semnalat însă o eficiență sporită (micșorarea cu 6 mmHg a ambelor valori ale tensiunii) la suplimentele care combină ustu­roiul cu pătrunjelul (ex. Garlic & Parsley – Piping Rock, Garlic Max – Calivita). Păducelul dilată vasele, îmbunătățind astfel fluxul sangvin (ex. Extract din mlădițe de păducel – PlantEx­tract, Extract de păducel – Rotta Natura). Iar dacă doriți un diuretic natural, apelați cu încredere la spa­ranghel.

10. Luați medicamentele conform pre­scrip­ției – Tratamentul hipertensiunii este unul pe termen lung, poate chiar pe viață. Totuși, mare parte dintre pacienți se decid să abandoneze medicația (50% din ei după un an, 70% după 10 ani), riscând astfel ca boala să parcurgă o evoluție primejdioasă. Dacă vă confruntați cu anumite efecte secundare ale preparatelor administrate, nu renunțați pur și simplu la ele, ci discutați mai întâi cu cardiologul dvs. El vă poate înlocui medicamentele respective cu altele, pe care le veți tolera mai ușor.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian