RĂUL DE MIȘCARE

– E greu de crezut că mișcarea, recomandată chiar și de specialiști, drept condiție obligatorie a sănătății, poate să facă și rău. Dar face! Deplasarea pe drumurile vacanței, cu mașina, trenul, avionul sau vaporul, produc suferințe atât de mari, încât mulți oameni mai bine se lipsesc de bucuria concediului, decât să le facă față. Pentru a afla ce soluții ne oferă medicina modernă împotriva răului de mișcare, am apelat la un specialist: Raluca Ralea, fiziokinetoterapeut în reeducare somato-funcțională și motrică, la Clinica NOVA din București –

– În primul rând, vă întreb ce este „răul de mișcare”, cum se explică această suferință, din punct de vedere medical?

– Termenul „rău de mișcare” descrie simp­tomele care apar în momentul deplasării unei per­soane în legătură cu dinamica mediului înconju­rător, fenomene extrem de neplăcute. Există mai mulți factori implicați în meca­nismul de de­clan­șare a răului de miș­care, însă cel mai important dintre aceștia este conflictul dintre infor­mațiile vizuale (ceea ce vedem) și cele vestibulare (transmise de urechea internă), pe care creie­rul nu mai știe cum să le inter­preteze atunci când suntem în mișcare într-un mij­loc de trans­port.

RĂUL DE MAȘINĂ

Pentru a putea înțelege mai bine acest mecanism, vă voi da drept exemplu răul de mașină. Dacă ne aflăm pe bancheta din spate a unui automobil în miș­care și citim o carte sau privim în telefon, sistemul vizual nu percepe deplasarea și îi trans­mite creierului informația că suntem în repaus. Numai că sis­temul vestibular detectează înaintarea mași­nii și astfel apare un conflict senzorial la nivel cerebral, care ne induce o stare de stres.

– Ce simptome neplăcute pot să apară, în acest caz?

– Atunci când creierul primește informații con­tradictorii de la analizatorii cu ajutorul cărora ne păstrăm echilibrul – somestezic (mușchi, arti­cu­lații, receptori de presiune), vizual (ochi) și ves­ti­bular (urechea internă), declanșează o reacție de stres manifestată prin transpirații reci, salivație puternică, amețeli, grețuri și vărsături, dureri de cap, paloare, contracții musculare și vigilență re­dusă. Din fericire, atunci când mișcarea încetează și coborâm din automobil, simptomele dispar în scurt timp, maximum în 24 de ore.

– Există soluții de tratament pentru această problemă?

– Pentru a corecta neplăcerea extremă pe care o resimt persoanele cu rău de mașină, de mare ajutor sunt ședințele de realitate virtuală, prin care creăm medii pentru pacienți – atât vizuale, cât și kinestezice (de mișcare), în care se vor simți exact ca și cum s-ar afla într-o deplasare cu mașina sau cu trenul. Apoi îi expunem progresiv la mișcările care le provoacă simptome neplăcute, până când le reducem dependența vizuală, iar senzațiile vegetative de panică, transpirație, greață, saliva­ție excesivă etc. se diminuează – ceea ce în ter­meni medicali, numim desensibilizare cerebrală și adaptare. Practic, confruntăm pacientul atât cu mișcarea care-i face rău, cât și cu diverși stimuli deranjanți: trafic rutier intens, serpentine, șofat pe timpul nopții, prin tuneluri, pe lângă autocamioa­ne, în condiții meteo nefavorabile (ploaie și fur­tună, cu ștergătoarele pornite). Terapia prin reali­tate virtuală are efecte pozitive și de durată încă de la primele ședințe!

– Există și medicamente împotriva răului de mișcare? Nu e mai simplu să luăm o pastilă înainte de călătorie și să scăpăm de probleme?

– Eu nu recomand trata­men­tele medicamentoase pen­tru răul de mișcare, pentru că pot da reacții adverse. Oricum, a­ces­tea nu tratează cauza, ceea ce, pe termen lung, poate crea și mai mult disconfort sau poa­te duce la dereglarea siste­mului vestibular! Indicația me­di­cului este importantă, acesta fiind singurul în măsură să prescrie anumite medicamente sau su­pli­mente pentru situații critice.

RĂUL DE MARE

– Călătoriile pe mare sunt și mai traumatizante pentru pasageri, mai ales dacă vaporul este mic și apele agitate. Aveți soluții salvatoare și pentru astfel de probleme?

– Avem soluții de tratament și pentru per­soanele care suferă de rău de mare, caracterizat prin simptome asemănătoare cu răul de mașină, numai că în acest caz, mișcarea este diferită, res­pectiv ruliul și tanga­jul: oscilațiile transver­sale și longitudinale ale navei, cauzate de valuri. Este indicat ca, înainte de a călători pe mare sau pe ocean, pa­cienții să facă un antre­nament special de de­sensibilizare optoki­ne­tică și simulare prin rea­litate virtuală a miș­cării mării, concomi­tent cu antrenamentul echilibrului, prin care reproducem modelul de mișcare perturbator. „Obișnuirea” este un element extrem de important în răul de mare. Adesea, după câteva zile de călă­torie, pasagerii se obișnuiesc cu balansarea navei și starea de rău se diminuează de la sine. Inte­resant este faptul că poate să apară și efectul invers: când ajung la țărm, după o călătorie lungă pe mare, să fie incapabili să se adapteze la mediul stabil – fenomen cunoscut sub numele de rău de debarcare. Ședințele de reeducare vestibu­lară, prin realitate virtuală și desensibilizare optokine­tică, încep cu o stimulare ușoară, care crește gra­dat în severitate și viteză, în funcție de tole­ranța pacientului, astfel încât simptomele provocate să nu devină insuportabile. De altfel, dacă pacientul nu rezistă la o stimulare de nivel mediu, sesiunea se oprește. Alături de reeducarea vestibulară, pa­cientul este îndrumat să apeleze și la diverse teh­nici de relaxare: respirație profundă, meloterapie, aromaterapie, înot, yoga etc.

FRICA DE ÎNĂLȚIME

– Nimic nu e mai terifiant pentru unii oa­meni decât zborul cu avionul. Ce mecanisme declan­șează această frică? Înălțimea sau răul de miș­care?

– În cazul călătoriilor pe calea aerului este vorba de ambele probleme, ceea ce intensifică, practic, simptomele persoanelor în cauză și de­clanșează o stare de anxietate vecină cu atacul de panică. Acrofobia (frica de înălțime) este o tulbu­rare de anxietate care afectează circa 5% din popu­lație. Mulți oameni intră în panică doar când se gândesc că trebuie să ajungă la etajul superior al unei clădiri… Vă dați seama, așadar, că zborul cu avionul nici nu intră în discuție în cazul lor! Și asta, pentru că senzațiile neplăcute pe care le-au experimentat la un moment dat, pe când se aflau pe munte, la mare înălțime sau în avion, li s-au întipărit adânc în memorie și nu vor să mai aibă de-a face vreodată cu astfel de neplăceri… Dar așa cum copiii mici, când fac primii pași, învață să detecteze factorii care le perturbă echilibrul, cei care suferă de acrofobie ar putea să învețe să-și folosească sistemele cu ajutorul cărora își țin echi­librul (somatomotor, vizual și vestibular), pen­tru a reuși să facă față situațiilor neplăcute legate de înălțime. Frica de înălțime poate să apară și ca simp­tom restant, în urma afectării funcției vesti­bulare. Când pacientul ajunge la înălțime sau se expune la medii vizuale pe care nu le poate tolera, apare o iluzie de instabilitate care îi declanșează simptome vestibulare: amețeli, transpirație excesi­vă, vertij rotator, stare de greață, dezechilibru, nesiguranță la mers. De regulă, acești pacienți sunt dependenți de indiciile vizuale, pentru a-și menține controlul postural și percepția.

– Frica de înălțime se poate trata?

– Pentru tratarea fricii de înălțime există softuri care pot simula diverse me­dii aflate la înălțime (folosirea liftului, zborul cu avionul, privitul pe fereastra unei clădiri înal­te etc.), dar controlat și su­pra­vegheat. Punând pa­cien­ții în aceste situații re­petitiv și la diverse inten­sități, putem realiza desen­sibilizarea lor la ni­vel ce­rebral, iar a­ceștia se obiș­nu­iesc treptat cu înăl­țimile și scapă de acro­­fobie. Practic, prin această terapie reu­șim să amelio­răm teama de înăl­țimi și să diminuăm posi­bila anxietate din timpul zborului cu avionul. Studiile au arătat că terapia prin realitate virtua­lă este foarte efi­ci­entă în tratarea răului de înălțime: restabilește în­crederea în sine a pacientului, îi oferă mai multă in­dependență în desfășurarea acti­vităților zilnice și recreative și-i îmbunătățește interacțiunile so­ciale.

– După câte ședințe se poate scăpa definitiv de răul de mișcare?

– Nu există un număr fix de ședințe după care să putem afirma că pacientul a scăpat definitiv de probleme. Asta ține de fiecare pacient în parte, în funcție de componenta psihogenă, specifică pro­priei personalități. Depinde, așadar, cum își ges­tionează anxietatea în general, nu doar în cazul răului de mișcare. De regulă, după 5-6 ședințe, răul de mișcare se ameliorează semnificativ.

– Cunoașteți și „trucuri” care pot diminua răul de mișcare?

– Orice mijloc de transport ne poate provoca rău de mișcare. Dar acesta nu este un motiv să evităm deplasările, deoarece cu cât călătorim mai mult, cu atât ne vom adapta mai ușor la deplasarea cu diferite vehicule. Când călătorim, este esențial să evităm să ne așezăm pe scaunele din spate ale vehiculului ori pe cele orientate cu spatele spre direcția de depla­sare. Trebuie să știm să alegem locurile unde se simte cel mai puțin mișcarea! De exemplu, când călă­torim cu auto­mobilul, trebuie să stăm pe scau­nul pasagerului din față și să privim în perma­nen­ță înainte, spre șo­seaua din fața noas­tră. Când călătorim cu tre­nul, e reco­mandat să ne cumpărăm loc în pri­me­le vagoane, la fe­reas­tră, iar scaunul să fie ori­entat spre direcția de mers a trenului. Când călătorim cu vaporul, este bine să ne cazăm într-o cabină situată la mijlocul navei și cât mai aproape de nivelul apei. Când călătorim cu avionul, im­portant este să ne rezervăm un loc cât mai în față, nu în spatele aripilor. Odată urcați la bord, trebuie să ne direc­ționăm fluxul de aer prezent în avion către față, și să respirăm profund pe toată durata zborului.

– Ce sfaturi aveți pentru pacienții cu rău de mișcare care se pregătesc deja de plecare și n-au timp să urmeze terapia pe care-o propuneți?

– Dacă sunt suscep­ti­bili la răul de mișcare, când se află într-un mij­loc de transport terestru trebuie să privească spre orizont sau să-și con­cen­treze atenția pe un obiect îndepărtat, staționar. Ci­titul și folosirea dispo­zi­tivelor electronice nu sunt recomandate în tim­pul că­lă­toriei. Este bine să țină capul nemișcat, sprijinit pe tetiera scau­nului. Atenție, fumatul și consumul de alcool înrăutățesc, de re­gu­lă, simptomele! În timpul călătoriei este recomandat să încerce să nu se expună la mirosuri puternice (odo­ri­zan­te auto, parfu­muri etc.). Cu 45-60 de minute înain­te de a călători, pot lua un an­tihista­mi­nic – de pre­ferat, unul care conține dimenhidrinat (recomandat și pentru copiii de peste doi ani) sau meclizină, însă să se aștepte la somnolență ca efect secundar! Se reco­man­dă și scopola­mi­na, disponibilă sub formă de plasturi adezivi (Trans­derm Scop) – cu prescripție de la medic. Cu câteva ore înainte de a călători, își aplică un plas­ture în spatele urechii și astfel își asigură protecția pentru 72 de ore. Însă trebuie să discute cu medi­cul curant, înainte de a utiliza medicamentul, dacă au și alte probleme de sănă­tate, cum ar fi glaucom sau retenție de urină! Pot încerca și ghimbirul, sub diverse forme: supli­men­te, suc (ginger ale), pră­jituri (ginger snaps) sau ghimbir confiat – ajută la reducerea stării de greață. De asemenea, e bine să mănânce cât mai ușor înainte de călătorie (nu alimente grase sau picante)! Mulți pacienți cu rău de mișcare au declarat că, dacă în timpul călătoriei ronțăie câțiva biscuiți sau beau un suc carbogazos rece, fără cofeină, simptomele li se diminuează. Așadar, pot lua în calcul și această informație!

D-na RALUCA RALEA poate fi contactată la Clinica NOVA – Explorări O.R.L. din str. Traian nr. 234 (lângă Foișorul de Foc), sector 2, București, tel. 0213/25.44.22