Plămânii și problemele lor

– Pandemia de Covid-19 ne-a făcut să înțelegem cât de importanți sunt plămânii. De aceea este bine să știm cum îi păstrăm sănătoși și în ce fel îi putem fortifica pe termen lung. Amenințarea n-a trecut. Boala dă târcoale din nou –

Și printre organele noastre există „staruri”, ca de pildă inima sau creierul. Când nu le merge bine, ele obișnuiesc să atragă atenția asupra lor, punând în scenă drame spec­taculoase. Iar undeva, retrase în fundal, se află personajele modeste, ca plămânii, care sunt de fapt ajutoare indispensabile pentru cele dintâi. Așezați în coșul pieptului, sub coastele care îi protejează, ei trudesc neobosit, pompând în și din corp 10.000 de litri de aer pe zi, fără ca noi să ne dăm seama cu adevărat în ce măsură le datorăm supravie­țuirea noastră. Iar dacă inter­vine ceva care le perturbă mun­ca, nu se grăbesc să-și mani­feste nemulțumirea: „Plămânii nu provoacă dureri. De regulă, ne pierdem peste o treime din capacitatea respiratorie îna­inte să observăm că a apărut o problemă”, afirmă specialiștii. Însă de la răspândirea pe glob a infecției cu Coronavirus, si­tuația s-a schimbat. Dacă înain­te ignoram organul-pereche din cavitatea tora­cică, acum suntem dispuși să-i acordăm întreaga noastră atenție. Așa și trebuie, fiindcă o merită pe deplin.

Autostrada plămânilor

Din fericire, plămânii au un mic prieten, care îi ajută în permanență cu tot ce poate: nasul este pentru ei bodyguard și portar, dar și filtru, ana­lizor de calitate și umidificator de aer. „Una dintre cauzele pentru care pacienții cu respirație asistată dezvoltă atât de frecvent pneumonii este și aceea că, la ei, nasul nu-și mai îndeplinește rolul de filtru”, explică pneumologii. Totodată, nasul realizează și umidificarea aerului respirat, consumând în acest scop o cantitate incredibilă de secreții: jumătate de litru în fiecare zi. Astfel, plămânii își pot menține gradul de umiditate necesar și, implicit, integritatea țesuturilor. De aceea ar trebui să respirăm pe nări, ori de câte ori este posibil. Respirația pe gură nu este decât un sistem de avarie, prevăzut să intre în funcțiune numai atunci când avem nasul înfundat. Căci gura nu filtrează nimic, ea lasă să circule liber agenții patogeni. După ce parcurge nările, aerul inspirat ajunge în plămâni, trecând prin trahee și bronhii. Pe acestea ni le putem imagina ca pe o rețea rutieră complexă, cu 23 de nivele de rami­ficare, unde traheea reprezintă autostrada din care pornesc drumurile naționale și cele de interes local, șoselele, bulevardele și străzile asfaltate, iar apoi drumurile de pământ, mergând până la poteci bătute doar cu piciorul. Există în plămânii noștri circa 9 milioane de asemenea „cărărui” (bronhiolele terminale) și fiecare din ele are la capăt o stație de purificare, alcătuită din alveole. Acolo, în alveolele pulmonare, se petrece schim­bul de gaze: oxigenul din aerul inspirat este trimis în sânge, de unde va fi distribuit în tot corpul, în timp ce dioxidul de carbon preluat de fluxul sangvin se evacuează din organism.

Semnale de alarmă – tusea și respirația grea

Deseori, primele simptome care ne dau de gândit sunt tusea și/sau dificultățile de respirație. Putem considera că avem o capacitate pulmo­nară bună dacă reușim să umflăm un balon cu o singură expirație, în așa fel în­cât el să aibă o dată și jumătate mărimea ca­pu­lui nostru. Însă acesta este un test orientativ, care nu ar trebui să înlo­cuiască o inves­tigație medicală.

Durerile înțepătoare, resim­țite la respirație, provin aproa­pe întot­deauna de la contrac­turile muscu­lare. În schimb, în zona plămânilor, ceea ce poate genera dureri este pleura, mem­brana fină care învelește plă­mânii și asupra căreia se re­percutează inflamarea lor în pneumonie. Iar tusea constituie o reacție a plă­mânilor la tot ceea ce pătrunde în interiorul lor, deși n-are ce căuta acolo: viruși, particule de praf, polen, arome iuți degajate de mâncarea din far­furie, eventual chiar un aer prea rece sau prea fierbinte.

O tuse care persistă de două-trei săptă­mâni ar trebui eva­luată de medic, iar dacă ea este însoțită de o expectorație gal­ben-verzuie (care sugerează o infecție microbiană), nici măcar nu este cazul să așteptăm atât. Când observăm urme de sânge în mucusul expectorat, este necesar să luăm cât mai curând le­gătura cu medicul, deoa­rece simptomul respectiv ne îndeamnă să suspectăm o afectare severă a plă­mânilor. Niciun pneumo­log nu poate stabili cu e­xactitate diagnos­ticul doar pe baza modului cum tu­șește o persoană. Și în această privință, inteli­gența artifi­cială este cu un pas înaintea noastră. Cer­cetătorii de la Massa­chusetts Institute of Tech­nology din Cambridge au creat, de curând, un soft capabil să identifice cu o precizie de 94% tusea unui bol­nav de Covid-19, chiar dacă el este asimp­tomatic. În prezent, echipa colaborează cu o serie de spitale din diverse țări, pentru realizarea unei aplicații gratuite, utilizabile pretutindeni în lume de orice posesor de smartphone.

Sfaturi simple și eficiente

Dacă ne informăm suficient și știm cum tre­buie să procedăm, nu ne va fi greu: respirația profundă, arareori practicată în existența noastră cotidiană, este o metodă pe cât de simplă, pe atât de eficientă. Când respirăm superficial și nu eliminăm complet aerul din plămâni, în porțiunile lor mai slab ventilate se va aduna un mucus care va servi ca mediu de cultură pentru diferiți ger­meni patogeni. De aceea, este necesar ca, o dată pe zi, să le facem o aerisire energică, de prefe­rință combinând respirația cu mișcarea. „Chiar și numai 10-15 minute de plimbare în pas alert ajută mult”, insistă specialiștii. Ar trebui însă ca, în timpul acestor plimbări, să evităm atât arterele cu trafic intens, cât și concentrațiile ridicate de ozon întâlnite adesea în lunile de vară, căci altfel efectele vor fi contrare celor dorite de noi. Un pro­gram de exerciții special conceput pentru întă­rirea mușchilor respiratori poate îmbunătăți func­ționalitatea plămânilor în așa măsură, încât ei vor fi capabili să reziste mai bine la atacurile viru­șilor. Totodată le putem stimula suplimentar imunitatea prin anumite modificări introduse în dieta zilnică. Alimentele cele mai prietenoase cu plămânii sunt fructele și legumele. Este un fapt dovedit: oamenii care consumă rar produse de origine vegetală au o capacitate pulmonară redu­să. Trebuie să ne hrănim astfel încât alimentele ingerate să ne furnizeze sufi­ciente vitamine și substanțe vegetale secundare (ca polifenolii, ca­ro­tinoidele etc.), deoarece acestea neutralizează radicalii liberi proveniți din aerul viciat, având în același timp o acțiune anti­inflamatoare și chiar antibacteriană. De însem­nătate vitală este și pre­zența proteinelor în meniul nostru zilnic: „Țe­sutul pulmonar se deteriorează rapid, dacă nu ne asigurăm un aport corespun­zător de proteine”, avertizează specialiștii. Ei au constatat de aseme­nea că persoanele cu deficit de zinc au tendința de a contracta ușor o pneu­monie, fiindcă în ab­sența mineralului respectiv, sistemul lor imunitar devine mai puțin perfor­mant. Categoriile cele mai expuse la acest risc sunt copiii, vârstnicii și fe­meile însărcinate. Ca surse consistente de zinc, vom aminti aici carnea de porc și de vită, fructele de mare, lactatele și ouăle, dar și cartofii, orezul, ovăzul, quinoa, legu­minoasele (în special lintea), nucile, migdalele, alunele de pădure, nucile caju (care acoperă, cu doar 40 grame, aproape 50% din necesarul zilnic de zinc), semințele de pin, dovleac, susan și in, ciocolata amăruie. Cine are nevoie de doze mai mari își poate administra suplimente (ex. Zinc 25 – Zenyth, Essensials Zinc – Sensilab, Zinc Lipozomal – Biocyte). Îndeosebi bolnavilor de astm li se recomandă, pentru o mai bună func­ționare a plămânilor, cure cu acizi grași Omega-3 extrași din alge (ex. Omega 3 din alge – Walmark, Ulei de alge – Royal Green, Omega 3 din alge marine – Das Ist). Iar iubitorii cafelei se vor bucura să afle că, băută cu măsură (adică nu mai mult de două cești pe zi), îndrăgita licoare neagră, care ne limpezește mintea și ne învio­rea­ză atât de plăcut dimineața, are nu numai un efect antioxidant, ci și unul de relaxare a mus­culaturii, datorită căruia ne poate ajuta să respirăm mai ușor. Această pro­prietate a cafelei este esențială pentru astmatici, deoarece le dilată căile respira­torii (ceea ce ei realizează de regulă prin utili­zarea unui spray cu cortizon).

Să nu subestimăm nici însem­nătatea mișcării. Pe măsură ce echipamentele și tehnologiile avan­sate înlocuiesc munca fizică, omul modern duce o viață tot mai sedentară, iar aceasta îi slăbește musculatura respiratorie. Specialiștii au calculat că petrecem mai mult de jumătate de zi în poziție șezând: la muncă, în pauzele de relaxare de acasă, în mijloacele de transport sau la întâlnirile în oraș cu prietenii. În cazul când activitatea noastră presupune lucrul la calculator, stăm așezați pe scaun în medie 15 ore pe zi. Și nu numai atât. În timp ce ne concentrăm privirea asupra monito­rului, ne înclinăm în față și, fără să ne dăm seama, strângem umerii și îi împingem înainte. Astfel comprimăm cutia toracică, reducând amplitu­di­nea respirației. Remediul acestor neajunsuri este unul singur: exercițiul fizic. În mod obișnuit, noi introducem în plămâni, la o inspirație, cam 0,5 litri de aer, pe când, în condiții de efort, volumul crește până la circa 2,5 litri. Așadar, dacă facem consecvent mișcare, avem șansa de a ne extinde capa­citatea pulmonară. Recomandarea minimă este: câte 30 de minute, de cel puțin trei ori pe săptămână.

Ce factori de risc există?

La nivel planetar, cel mai mare pericol pentru plămânii noștri îl reprezintă poluanții din mediu. În anul 2017, s-a înregistrat în Delhi o amploare fără precedent a infecțiilor respiratorii, a bron­șitelor și crizelor de astm, care au atins proporții aproape epidemice, după ce concentrația de pul­beri fine din atmosferă a depășit, timp de câteva zile, nivelul de 1000 micrograme la un metru cub de aer. Situația este dramatică și pe conti­nentul european, unde poluarea cu pulberi omoară în fiecare an mai mulți oameni decât accidentele de circulație. Evaluările specialiștilor conduc la con­cluzia că acest tip de agresiune asupra orga­nis­mului uman ar reduce speranța de viață a euro­penilor cu aproximativ opt luni. Particulele în suspensie PM10 și PM2,5 formează un amestec eterogen, în care se regăsesc reziduuri provenite din activitatea industrială și de la șantierele de construcții, fragmente desprinse din sol, praf de pe asfalt, funingine de la arderea incompletă a combustibililor sau deșeurilor și, nu în ultimul rând, impurități răspândite în aer de vehiculele ce participă la traficul rutier: bucățele minuscu­le de metal și cauciuc generate de uzura motoarelor și de frecarea pneurilor pe carosabil, la frânare. De departe, cele mai primejdioase sunt particulele PM2,5, cu dimensiuni mai mici de 2,5 micrometri, prea fine pen­tru ca aparatul nostru res­pira­tor să le poată filtra. Odată ajunse în alveolele pulmonare, ele trec direct în sânge și pot declanșa oriunde în corp infla­mații, care să ducă eventual, în cele din urmă, la un infarct sau un accident vascular cerebral. În același timp, iritația întreținută pe bronhii de poluarea cu pulberi agravează simptomele alergiilor respiratorii (la polen, de exemplu), favori­zând apa­riția astmului bronșic.

Însă inamicul numărul unu al plămânilor este fumatul. El șu­brezește sănătatea mai mult decât oricare alt factor de risc, mai mult chiar decât toți ceilalți împreună. Inhalarea fumului de țigară aduce prejudicii care lasă o amprentă durabilă asupra organismului, până acolo încât copiii aduși pe lume de femei care au fumat în timpul sarcinii au încă de la naștere capacitatea pulmonară diminuată. La adulți, fumul încărcat de nico­tină și alte substanțe toxice (peste 60 din ele având po­tențial cancerigen) paralizează mișcările cililor aflați pe epi­teliul mucoasei și astfel de­reglează funcționarea meca­nis­melor de autoapărare ale aparatului respirator. Fumă­torii contractează mai frecvent infecții respiratorii, iar acestea durează mai mult și se vin­decă mai greu. Cu timpul, bronșita se cronicizează, pu­tând evo­lua spre o bronho­pneu­mopatie obstructivă cro­nică (BPOC), iar riscul de cancer pulmonar crește enorm.

Principalele afecțiuni pulmonare și tratarea lor

Bronșita– Este o inflamație a bronhiilor, aproape 90% din cazurile de bronșită acută fiind provocate de viruși. Boala se ma­nifestă prin mucozități na­zale abundente, strănuturi, dureri în gât, respirație șuieră­toare, obo­seală, senzație de frig și febră (până la 38°C). Bronhiile infla­ma­te produc o cantitate mai mare de mucus, de care plămânii încearcă să se elibereze prin tuse. Se admi­nis­trează medica­men­te antitu­sive sau expecto­rante și se beau multe ceaiuri de plante, pentru o hidratare cât mai bună.

Pneumonia– Poate fi o infecție microbiană sau virală. Bol­navul respiră greu, are fri­soane, tahicardie, dureri de cap și durere toracică la respirație, uneori diaree, iar febra urcă peste 38,5^oC. Dacă boala este de origine bacteriană, trebuie instituit cât mai curând un tratament cu antibiotice. Persoanele vulnerabile se pot proteja contra pneu­moniei apelând la vaccinul pneu­mococic (se administrează o doză unică, nu se repetă în fiecare an, ca vaccinul antigripal).

Astmul bronșic – Aceas­tă afecțiune cronică poate apărea la orice vârstă, însă debutează de obicei în copilărie. Constă într-o inflamație permanentă a mucoa­selor, care îngustează căile respi­ratorii, reducând în acest mod flu­xul de aer. Factorii declanșatori sunt fie alergenii, fie noxele din aer. În anumite momente, se produce o contracție a mușchilor din pereții bronhiilor, care ac­centuează difi­cultățile de respirație și astmaticul intră în criză: se îneacă cu excesul de mucus acumulat în bronhiile contractate, are accese de tuse și senzația de lipsă de aer, se panichează. Pentru dilatarea căilor respiratorii se folosesc spray-uri antiinflamatoare cu cortizon în concentrații mici.

BPOC– Bronhopneumopatia obstructivă cronică este o consecință a fumatului. Căile res­pi­ratorii se îngustează dramatic, iar alveolele pulmonare sunt în mare parte distruse, din care cauză sângele nu se mai oxigenează suficient. Modificările sunt ireversibile și de aceea este foarte important ca boala să fie depistată cât mai devreme. Din păcate, majoritatea suferinzilor se adresează medicului după ce au pierdut deja 50% din capacitatea respiratorie. Dacă involuția con­tinuă, pacienții vor avea nevoie în final de ven­tilație artificială.

Cancerul pulmonar – Întrucât la nivelul plămânilor nu apare niciodată senzația de durere, tumora pulmonară este des­coperită doar atunci când ea a format deja meta­staze în alte zone ale corpului, ceea ce face ca tratamentul să fie și mai dificil. Cea mai bună pro­tecție împo­triva acestui tip de cancer este să nu cedăm ten­tației de a fuma sau să învingem în cel mai scurt timp dependența de nicotină.