România, pe ”profit” în UE

Sfârșitul acestei veri a marcat un moment is­toric al apartenenței noastre la Uniunea Euro­peană: după ce a reușit să ajungă la suma de 75 miliarde de euro, bani nerambursabili, de la aderarea din 2007 și până la final de iulie 2022, România a depășit un „profit” de 50 de miliarde de euro, în relația cu UE. Țara noastră a contribuit în acest interval la bugetul Uniunii cu 25 de miliarde euro, de unde rezultă că totalul fondurilor primite a fost de trei ori mai mare decât contribuția noastră! Cifrele, rotunde și seci, ar trebui să închidă definitiv falsul discurs despre colonizarea României de către UE. E cert că puteam atrage mult mai mult decât cele 75 de miliarde de euro, după cum, la fel de clar e că puteam să ne impunem mai bine interesele față de Bruxelles în anumite domenii, ori să ne apă­răm mai eficient și mai deștept atuurile în con­textul unei piețe dinamice și foarte concurențiale cum e cea din Uniune. Dar profitul României din relația cu UE este indiscutabil: ori pe unde mer­gem prin țară, dăm peste celebrele panouri albe, care marchează susținerea financiară europeană – sunt importante clădiri de patrimoniu sau biserici renovate din fonduri UE, sunt pensiuni și făbri­cuțe cu specific local ridicate cu ajutor din Oc­cident, lucrări mari de infrastructură, la care, alt­fel, cu greu ne-am fi putut înhăma, sunt mulți bani investiți în educație și în profesionalizarea specialiștilor noștri din diverse domenii. Câștiguri clare, pe lângă reputația de a face parte din UE, care a adus, la rându-i, numeroși investitori stră­ini. România a făcut un salt uriaș.

Drumul din 2007 și până azi n-a fost lipsit de poticneli: e binecunoscută lipsa de apetență a sta­tului român în a lucra cu fondurile europene, su­puse unor condiții extrem de riguroase și unor con­troale draconice pe plăți și pe execuții. Anu­mite zone ale administrației românești preferă și azi fondurile venite, pe prietenie, de la guvern. Au mișcat și acele fonduri destule lucruri prin țară, nimic de zis, diferența e că la lucrările făcute pe fondurile europene nu s-a auzit să se dărâme poduri ridicate după un an de zile ori să se cons­truiască terenuri de sport în pantă. O diferență mică, vor spune unii, dar care se vede, azi, în ștai­ful pe care îl au orașe precum Sibiul, Clujul sau Oradea, unde administrațiile locale s-au spe­cia­lizat în folosirea banilor europeni pentru nevoile comunității. Spre deosebire de București, unde interesul pentru problemele edilitare cele mai importante a fost abandonat în favoarea circului (nici măcar acesta ieftin!) sunt în România nume­roase orașe care și-au rezolvat problemele de ca­nalizare și termoficare cu bani gratis de la Bru­xelles. Încă o dovadă că nu UE e „de vină” pentru toate problemele noastre, ci tot noi, când nu ne vedem și nu ne urmărim interesul.

Desigur, relația noastră cu Uniunea Europea­nă nu ar trebui să fie una legată de interese financiare, ci mai degrabă de valori comune. Cum, însă, în 30 de ani, năravurile politice de la Bucu­rești nu s-au schimbat foarte mult, ne conso­lăm că măcar standardul nostru de viață e mai aproape de Occident. Aici, banii europeni,chiar au făcut diferența!