ION CIOCEA (Primarul comunei Bustuchin, jud. Gorj): „În politica românească nu contează valoarea, ci gașca din care faci parte”

PRIMARII NOȘTRI

Sunt multe localități în țară, în special în zona rurală, despre a căror existență știu doar cei din împrejurimi. Câte un proiect mai îndrăzneț al unui primar gospodar le scoate uneori din anonimat, aducând așezarea în atenția întregii țări. Comuna Bustuchin, din județul Gorj, este una dintre ele. Parcul fotovoltaic amenajat aici, în urmă cu câțiva ani, apropie zona de indepen­dența energetică, un subiect fierbinte al momen­tului actual, pe care l-am abordat în discuția cu Ion Ciocea, primarul comunei.

„Am spus «Nu», când nimeni n-avea curajul s-o facă”

Comuna Bustuchin, situată pe cursul superior al râului Amaradia, are în componență opt sate: Bus­tuchin, Cionți, Motorgi, Nămete, Poiana-Se­ciuri, Poienița, Pojaru și Valea Pojarului. „Când am decis să mă stabilesc aici, prin 1995, am avut de străbătut «Drumul oaselor», în cel mai pur sens al cuvântului. Acum a devenit doar o amintire ne­plăcută”, spune primarul.

Trăit o vreme la oraș, la Târgu-Jiu, cadru de conducere în câteva firme, Ion Ciocea s-a decis, la un moment dat, să se retragă la țară, la gospodăria pe care o deținea în Bustuchin, încă din 1990. Dar nu i-a plăcut ce-a găsit, starea în care se afla localitatea fi­ind jalnică. Oamenii încă fă­ceau foc cu lemne, deși din zo­nă, la acea vreme, se extră­geau vreo două milioane metri cubi de gaze naturale pe zi. „Le-am spus soției și copiilor că, dacă nu mă lasă să candidez, să-ncerc să fac ceva pentru oamenii de-aici, plec înapoi, la oraș”, spune Ion Ciocea. Familia l-a sus­ținut, a câștigat alegerile lo­cale din 1996, și de atunci, con­sătenii săi nu și-au mai dorit alt primar.

– Cum e să fii primar, când n-ai nimic de-a face cu administrația publică?

– Nu m-am gândit deloc că s-ar putea să fie greu. N-am venit primar că sunt Ciocea, ci ca să-i scot pe oamenii de-aici din con­dițiile mizere în care trăiau. Gândiți-vă că în 1996, nu existau rețea de apă, canalizare, asfalt. Am can­didat independent, după ani de conducere PSD a comunei. Din păcate, pentru că în politica româ­nească nu contează deloc valoarea, ci gașca din ca­re faci parte, am fost nevoit să intru, la rândul meu, după vreo trei ani, în acest partid, fiind atenționat, mai direct, mai voalat, că în caz contrar, s-ar putea să n-am parte de fonduri pentru investițiile pe care le doream. Mi-am dat însă repede seama că în politică nu sunt agreați oamenii verticali și corecți. Nu mi-au plăcut găștile, am fost întotdeauna mai răzvrătit și am spus „Nu!”, când nimeni n-avea curajul s-o facă. De aceea au și vrut să mă dea afară din partid, am ajuns în instanță, am câștigat pro­cesul, apoi am plecat cu fruntea sus. Deocamdată, am găsit oameni de bună-credință în partidul „Pro România”, am în consiliul local șase consilieri de la acest partid, din cei 13, câți are comuna. Sunt aspecte despre care n-ar fi corect să tac.

– Am aflat de comuna Bustuchin, datorită parcului fotovoltaic care are o contribuție impor­tantă la independența energetică a comunei. Po­vestiți-mi, vă rog, despre acest proiect!

– Cam 70 la sută din tot ceea ce am realizat în comună e pe fonduri europene, și cred că asta i-a atras atenția la un moment dat și unui consul­tant din Brașov, din acest domeniu, care m-a sunat, pur și simplu, cu câțiva ani în urmă, să mă întrebe dacă nu vreau să amenajez în comună un parc fotovoltaic. La vremea aceea, nu exista finan­țare europeană pentru așa ceva, dar era un program românesc – FREE, „Fondul Român pentru Efi­cientizarea Energetică”. Am avut curajul să iau bani din bancă, peste 300 de mii de dolari, și am făcut acest parc în urmă cu doi ani. Pe-atunci, le­gislația românească nu era în favoarea UAT (uni­tate administrativ-teritorială): suntem un prosu­mator mic (n.red. – producător de energie elec­trică), nu avem posibilitatea de a și înmagazina ceea ce producem. În plus, ne-am lovit de mafia din domeniul energetic. Cei cărora le vin­deam cu­rent ne plăteau kilowatul cu doi lei, deși ni-l fac­turau, la consum, cu trei lei, fără a se face com­pensarea. Între timp, legea s-a modificat, acum e ceva mai bine: luna trecută, de exemplu, ne-au in­trat în cont în jur de 300 milioane de lei. Mă bucur că acest proiect nu e o pierdere, ci un câștig    pentru comunitate. În plus, zilele astea se deschide o sesi­une de depu­nere de proiecte pentru parcuri fo­tovoltaice (UAT). Am pregătit un hec­tar de teren pentru amplasarea de pa­nouri, căci, la ce se întâmplă în lume și la și mai răul pe ca­re-l prevăd ca primar și gospodar, vreau să fac acest parc, ca să-mi asigur surse proprii de curent în comună. Avem mul­te sate, consu­mul de curent la bazinele de apă e foarte mare, puțurile sunt forate la 250 m adâncime, scoatem apa și o ur­căm la deal, pe dis­tanță de un kilome­tru. La canalizare, de asemenea, avem    60 de stații de pompare, care funcționează continuu. Durerea mare e că legile sunt făcute prost, cei care ajung în Parlament nu pleacă urechea jos, nu știu exact ce trebuie făcut la nivel teritorial, problemele noastre li se par minore.

„Șase grădinițe, șapte școli și un liceu”

– Sunt aproape trei săptămâni de când a în­ceput școala. Cum stați la acest capitol, domnule primar?

– Eu zic că stăm bine, peste șase sute de elevi au răspuns la clinchetul clopoțelului, din totalul de 3.300 de cetățeni, câți are comuna. Prin 2002-2004, când am înființat prima grădiniță cu program pre­lungit, mă gândeam că nu vor fi copii pentru ea. Acum, sunt atât de multe cereri, încât își așteaptă rândul. Avem șapte grădinițe, șase școli și un liceu, unități școlare moderne, dotate cu tot ce trebuie procesului de învățământ actual.

Problema pe care, ca primar, n-o pot rezolva, e cea a cadrelor didactice. Mi-aș dori dascăli buni, de­dicați elevilor și profesiei, dar conducerea șco­lilor e numită politic, și nu se pune baza pe calitate, ci pe nepotism. La liceu, avem clase specializate pe profesiile care se cer în comună: electrician, ins­ta­lator gaze, instalator apă, ospătar, iar majoritatea absolvenților aleg să rămână în comună, având un loc de muncă asigurat.

– Din ce trăiesc oamenii în Bustuchin? Se mai ocupă cineva de agricultură?

– Când am venit ca primar, erau o mulțime de animale în comună, vaci, păsări, cai, oi, porci. Acum, oamenii nu mai cresc animale, au suprafețe mici de teren, câte 30-40 ari, pe care cultivă strictul necesar pentru familie. Tinerii pleacă din țară, lucrează câte două-trei luni non-stop, apoi vin și stau degeaba.

Bustuchin e o comună dezvoltată, avem destul de multe locuri de muncă: la firmele care ex­ploa­tează gazele din zonă, în învățământ, în comerț. La primărie, avem un proiect de servicii sociale și medicale, unde lucrează 15-20 de tineri cu studii superioare: au în grijă bătrânii din comună, merg la ei zilnic, le fac cumpărături, curățenie, tot ce trebuie.

Mă bucură că sunt mulți tineri care aleg să se stabilească în comuna noastră. Un bloc ANL e dat în folosință, iar pentru cel de-al doilea, aflat abia la faza documentației, avem deja 150 de cereri pentru apartamente. Avem familii venite din Galați și din Alba Iulia.

– Apartamente au, locuri de muncă au, școli au. Cu ce le umpleți timpul liber oamenilor din comună?

– Avem o sală de sport modernă, cu saună, jacuzzi, bazin de înot. Avem echipă de fotbal. Iar pe partea de cultură, sperăm să se finalizeze în această toamnă lucrările la un Centru multifunc­țional, cu o sală de spectacole de 300 de locuri, cu bibliotecă, sală de lectură, muzeu. Îmi doresc să avem în fiecare sfârșit de săptămână spectacole de teatru, de divertisment, să-i scoatem pe oameni din case, din fața televizorului, să le oferim alternativa mai sănătoasă a unui act artistic de calitate.

– Toate proiectele de care mi-ați vorbit, multe pe fonduri europene, necesită bani. Care sunt celelalte surse de bani ale bugetului local al comunei Bustuchin?

– Banii de la buget vin din taxe și impozite, în special de la marii agenți economici din comună. Cei care exploatează gazele, pe lângă impozitele pe care le plătesc direct, au permanent nevoie de autorizații de construcție, dar plătesc și o taxă pe mașini, pe care am instituit-o, deoarece mașinile lor, de mare tonaj, sunt cele care deteriorează drumurile comunale, și n-ar fi corect să investim în reparația lor bani proveniți din alte surse.

– Sunteți mulțumit de ceea ce ați realizat până acum?

– Pot spune că da, deși întotdeauna e loc de mai bine. Ceea ce am făcut pentru comună, alături de o întreagă echipă, nu se face într-o zi, într-un mandat, ci într-o viață. Cred că prin toate aceste investiții de care comunitatea avea nevoie am reușit să aduc bunăstarea la Bustuchin. Am deja 66 de ani și sunt mulțumit că, atunci când mă voi retrage, comunitatea va avea tot ce-i trebuie, tot ce e normal seco­lului în care trăim.