Dragă „Formulița AS”,
Mă adresez dvs. cu un termen folosit de o persoană dragă mie, care din păcate nu mai e printre noi, și în semn de afecțiune pentru revista noastră de suflet, care ne aduce un strop de fericire, în acest imens ocean de amar, care e lumea secolului XXI. Vă citim de la începuturile revistei și vă mulțumim. Într-un impuls de moment, am pus mâna pe toc și hârtie și m-am gândit să vă scriu o povestioară pe care aș numi-o „Cei patru țuțuluși”. Este vorba despre patru pui de găină, pe care i-am salvat datorită vouă. Dar să o iau cu începutul.
Vară, căldură mare, 9 puișori de găină rămași fără mama care-i abandonase se aflau în grija mea. Îi hrăneam și le vorbeam zi de zi. Erau ca niște copilași ce-și așteaptă mama, stăteau mereu printre picioarele mele. Doar ce nu vorbeau! Aveam și alți pui ceva mai mari și o droaie de găini, dar pe aceștia nouă îi iubeam cel mai mult. Rămăseseră orfani de mamă. Când le aruncam iarbă, le ziceam: „Hai la mama, «țuțulușilor»”, și parcă deveneau mai veseli.
Într-o zi, am observat că ceva nu este în regulă cu ei. Am luat unul în mână și ceva mic și roșu a sărit pe mine: păduchi! M-am speriat, am alergat și la găini, m-am uitat, dar acestea nu aveau nimic. Noi avem o curățenie de farmacie în curte și în casă, dar veterinarul mi-a explicat că aceste larve insuportabile care-mi „mâncau” puișorii apar de la căldură și umezeală. Veterinarul mi-a dat o soluție, mi-a explicat cum se aplică, iar eu am venit repede acasă și am făcut cum a spus el. Mă asigurase că e o soluție care nu-i poate afecta, pentru că e oarecum naturistă și nu există niciun pericol. Dimineața următoare, m-am grăbit să văd dacă „țuțulușele” mele au scăpat de dăunători. Când i-am văzut, mi s-a strâns inima în piept de durere: 5 puișori erau morți și 4 în agonie. Disperată, i-am strâns la piept pe cei încă vii, i-am pus într-o lădiță și nemaiputând să-mi stăpânesc lacrimile, am plâns ca după niște făpturi iubite. Dar m-a „fulgerat” un gând: colecția publicațiilor „Formula AS”, pe care le țin ca pe o carte sfântă. În „Leacuri din farfurie” am găsit, la capitolul „Otrăvire”, un leac contra păduchilor, cu ulei de măsline. Am vârât fiecărui pui pe gât câte-o linguriță de ulei și le-am preparat un ceai de pojarniță. Din ceas în ceas, m-am tot dus la ei să-i văd cum se simt, și seara, târziu, când am văzut că încep a ciuguli din mâncare, am prins să sper… Peste noapte, m-am mai dus în control și, văzând că dorm ca după o luptă grea, am ațipit și eu un pic. Acum, țuțulușii mei sunt bine și sper să-i văd mari și frumoși. În încheiere vă mulțumesc și eu că existați, vă iubesc și mă rog la bunul Dumnezeu să vă țină pentru eternitate.
Cu mult drag,
MIHAELA – Suceava
Romanian