Urechile vor să fie ascultate

– O viață întreagă sunt bombardate cu sunete, nu totdeauna plăcute, fără să le întrebăm, măcar din când în când, cum se simt. O facem doar când ne dor și trebuie să mergem la doctor. Aflați cum se mani­festă cele mai frecvente patologii ale auzului și cum pot fi vindecate –

Otita

Este o inflamație, adesea foarte dureroasă, pro­vocată în majoritatea cazurilor de bacterii. Când inflamația se limitează la conductul auditiv extern, vorbim despre o otită externă, care determină în­roșirea pavilionului urechii, putând afecta toto­dată acuitatea auditivă și simțul echilibrului. Medicul prescrie de regulă picături de pus în ureche, iar dacă otita se prezintă într-o formă gravă, completează tratamentul cu un antibiotic. O zi sau două mai târ­ziu, va apărea cu siguranță o ameliorare.

Surditatea brusc instalată

Auzul se pierde pe neașteptate, de cele mai multe ori doar la una dintre u­rechi. Persoanele afec­tate descriu o senzație neobiș­nui­tă, spunând că se simt ca și cum ar avea în ureche un tam­pon mare de vată, care le blo­chează auzul. Surditatea este cau­zată adesea de o irigație sangvină deficitară la nivelul urechii interne, însă și stre­sul poate duce la acest „infarct au­ri­cular”. Ca măsură de prim aju­tor se poate mesteca, de câ­teva ori pe zi, o bucățică de ghimbir, întrucât rădăcina de ghimbir produce, prin­tre alte efecte, și pe acela de activare a micro­circulației sangvine. Cei ce n-o su­portă, fiindcă li se pare prea iute, o pot combina cu puțină miere. Dacă totuși simptomele nu dispar după două zile, va fi necesar (și chiar urgent) să se ia legătura cu un medic ORL.

Hipoacuzia

Pe măsură ce îmbătrânim, celulele senzoriale din urechea internă nu mai beneficiază de un aport optim de nutrienți și, în consecință, intră într-un proces de distrugere lentă. Aceasta ne va afecta ine­vitabil auzul. Frecvențele sonore înalte sunt cele din­tâi pe care urechea nu le mai percepe normal. Dacă observați că ați început să auziți cu greutate soneria de la ușă sau ciripitul păsărelelor, progra­mați-vă la un cabinet ORL pentru efectuarea unui test de evaluare a acuității auditive. Având în față audiograma, medicul poate aprecia cu ce terapii ar putea să vă ajute și dacă este sau nu indicată, în si­tua­ția dvs., montarea unei proteze auditive. Mo­de­lele recente din gama acestor dispozitive sunt mi­nia­turale, aproape invizibile, și vă îmbu­nă­tățesc enorm calitatea vieții. Iar inven­tivitatea oamenilor de știință a făcut deja un pas mai departe. Un articol publicat în revista de specialitate Journal of the A­cous­tical Society of America ne infor­mea­ză că un nou tip de aparat auditiv a fost testat pe 38 de per­soane, rezultatele fiind cu totul la înălțimea aș­tep­tărilor. Proteza aflată încă în stadiul experi­mental are dimensiuni atât de mici, încât poate fi im­plantată într-un dinte (unul fals, desigur), de unde transmite vibrațiile sonore, prin intermediul osului maxilar, până la urechea internă.

Zgomotele din urechi

Prezența în urechi a vuietului permanent, ase­mănător celui produs de suflul unui vânt puternic sau de rostogolirea valurilor mării, se explică, de regulă, prin îngustarea vaselor de sânge care irigă zona sau prin depunerile de grăsime (plăci de ate­rom), formate pe pereții arterelor. Uneori este vorba de zgomote reale, a căror existență poate fi verifi­ca­tă de medic cu ajutorul stetoscopului, însă în nu­meroase cazuri, ele sunt generate de percepții su­biective și se combină adesea cu simptome de tinitus.

Tinitusul

Nu este considerat propriu-zis o boală, ci doar un simptom. Unul foarte supărător, totuși, deoarece pacienții se plâng că aud continuu zgomote, pe care unii le descriu ca un bâzâit sau zumzet, iar alții, ca un țiuit sau șuierat. Mai trebuie spus că aceste su­nete nu există în realitate, ele provin din acele percepții subiective, amintite anterior. Cauzele tini­tusului nu se cunosc exact, dar s-a constatat că mare parte dintre persoanele afectate au suferit o traumă acustică (de exemplu, un foc de armă tras în veci­nă­­tatea urechilor) ori au fost expuse la o poluare fo­nică intensă, de lungă durată (muzică dată la ma­ximum). Și stresul cronic poate avea asemenea ur­mări. Întrucât medicina nu oferă un tratament spe­cific, demersul terapeutic se concentrează în princi­pal asupra unui suport psihologic cât mai eficient. Suferinzii sunt îndemnați să practice o tehnică de relaxare – iar cele mai bune rezultate s-au obținut până acum cu programele de yoga. De mare ajutor s-a arătat a fi și crearea unui fundal sonor, prin as­cul­tarea non-stop a unor melodii plăcute, liniștitoa­re, care să acopere măcar parțial haosul acustic ce persistă în urechi.