• Mergem în vacanțe și vedem pe geam o cireadă de văcuțe sau o turmă de oi, pe pășunea verde a dealului, iar la câmpie, un lan de floarea soarelui, galben strălucitor, și ne simțim transportați în vremuri idilice, cu țărani în costume populare, bucurându-se de frumusețea și robustețea traiului de la țară. Ei bine, agricultura nu mai seamănă cu ce-a fost: s-a modernizat rapid, a absorbit mai toate noutățile din domeniul tehnic și dă peste cap toate clișeele de până acum •
Ferma digitală
Tocmai v-ați făcut niște poze cu telefonul în lanul de floarea soarelui, fascinați de întinderea galbenă, de discurile grele de semințe care se coc în căldura verii. Deodată, auziți un zumzăit intens, tot mai aproape de urechile voastre. O fi vreun roi de albine sau de bondari? Cum stați și vă uitați încordați în jur, observați în văzduh, alunecând lent, dar zgomotos, un mic aparat cu patru brațe, prevăzute cu elice. Vă dumiriți: e o dronă! Din fericire, o dronă agricolă. Fermierii, mai ales cei din sectorul vegetal (cultivatorii de cereale, de rapiță, floarea soarelui etc.) au început să folosească drone, pentru a monitoriza ogoarele, de la însămânțare, până la recoltare. Micul aparat zburător are senzori care colectează sumedenie de date: gradul de răsărire, zonele cu băltiri, zonele afectate de secetă etc. Mai mult: dronele sunt dotate cu rezervoare și pot efectua lucrări de fertilizare și erbicidare. Sunt firme care vând astfel de aparate, dar și prestează servicii. Fermierul sună, convine ziua intervenției, iar colaboratorii firmei respective vin și își fac treaba. Dronele agricole sunt deja familiare la târgurile de profil din țară. Aparatele acestea zburătoare, folosite în scop pașnic, fac parte dintr-o activitate mai largă a zilelor noastre, orientată spre viitor: digitalizarea fermelor.
Agricultură fără laptop sau măcar un telefon mobil inteligent nu prea mai poți face astăzi. Lăsând deoparte sursele publice de informații (mass media, site-uri specializate, informații ale autorităților, date de la burse etc.), fermierul are posibilitatea să instaleze un program de management cu ajutorul căruia poate să-și gestioneze ferma: hărți din satelit, date colectate de la bordul mașinilor agricole sau de către drone, informații meteorologice și multe alte serii de date sunt colectate, integrate și analizate de program. Omul are toată ferma sub ochi, pe ecran, poate lua cele mai bune decizii, în cunoștință de cauză. Sigur, nu mulți fermieri au adoptat soluții digitale, dar sunt numeroși cei care și-au cumpărat de-a lungul anilor tractoare și combine moderne și performante, în cabina cărora șoferul se simte ca într-un automobil de lux: sistem de orientare prin satelit, bord electronic, aer condiționat.
Stână cu panou solar
Animalele domestice răspund cel mai mult nevoii noastre de a rămâne în contact cu timpurile străvechi. Când privim turma de oi pe pășunea dealului ne încearcă un sentiment de permanență, simțim că, în ciuda progresului, lumea de demult, aia simplă, originară, e încă aici, ne putem baza pe consistența și ritmurile ei. Ei bine, progresul a pătruns și în lumea crescătorilor de vite, mari sau mărunte. Mai întâi, a dispărut transhumanța, cu realitatea ei aspră. Oierii s-au sedentarizat în zone accesibile, au construit adăposturi mari, temeinice, atât pentru animale, cât și pentru ei. Unii mai urcă vara la munte, dar mulți dintre ei nu mai văd muntele decât în poze. Stânile, chiar și cele din vârful muntelui, au fost electrificate din sursă alternativă: panouri solare. Unele au și televizor. Izvorul din apropiere a fost captat și apa adusă pe țeavă până în stâna unde trebăluiește băcița. Pe lângă rasele autohtone (cea mai răspândită este Țurcana, rasă străveche, numită și „Regina munților”), oierii au adoptat rase specializate pentru carne, mai productive: Suffolk, Cap negru german, Assaf, Texel etc. Crescătorii de oi sunt organizați în asociații care dețin „Registrul de rasă” și încasează de la bugetul public subvenții anuale, atât pentru animale, cât și pentru pășuni. Fermele lor sunt dotate cu utilaje moderne, cu ajutorul cărora cosesc, balotează, transportă și depozitează iarba. Pe lângă fân sau lucernă, oierii își hrănesc animalele și cu nutreț obținut industrial, numit „premix”. Unii dintre ei și-au amenajat depozite cu temperatură reglabilă, pentru păstrarea brânzeturilor. Când nu ajung la piață, primesc comenzi la telefon, deseori un smartphone de ultimă generație. Sunt ciobani cu pagini de Facebook sau conturi pe Tik Tok, cu mii de urmăritori. În fond, unul dintre cei mai îndrăgiți promotori ai noilor tehnologii este un oier din Mărginimea Sibiului, Ghiță ciobanul. Sunt grupuri întregi pe rețelele de socializare dedicate crescătorilor de oi. Înainte vreme se întâlneau la nedei, sărbători ale munților, unde se întâmpla să se mai și ciomăgească. Acum se întâlnesc pe grup, se filmează, devin cunoscuți, iar dacă ajung să se înjure, se elimină din lista de prieteni (își dau unfriend sau block), ceea ce este mult mai rezonabil decât o lovitură de bâtă!
Roboți în ferme
Să vedeți însă progres tehnic în fermele de vaci! A cam dispărut taurul pentru montă crescut de gospodari. Industria reproducerii la bovine este gestionată de firme specializate, care îngrijesc tauri cu nume de personaje de povestiri SF: ABIDOL, ASPECT PP, EVERGLADE etc. Centrele respective colectează materialul seminal și îl vând ambalat în paiete. Din România, înainte de pandemie, ajungeau în China, dar și în alte state, zeci de mii de paiete cu material seminal pentru bovine. Raselor autohtone (Bălțata Românească, Brună de Maramureș, Mocănița etc.) li s-au adăugat rase de import: Angus, Charolais, Montbéliard etc. Există registre de rasă, deținute de câteva asociații, astfel încât animalele au pedigree: le sunt cunoscuți părinții și bunicii. Dacă opriți mașina și strigați ca să fiți auziți de paznicul vacilor care pasc pe imaș, s-ar putea să nu vă răspundă nimeni. Tot mai mulți fermieri, din lipsă de forță de muncă, și-au cumpărat garduri electrice și au împrejmuit locul. În colțuri, au montat camere video, astfel încât pot să-și supravegheze cireada, chiar dacă sunt plecați la oraș. Tot din lipsă de angajați, unii fermieri au cumpărat roboți de muls, roboți care alăptează vițeii, roboți care distribuie hrana, roboți care fac curățenie. Sunt ferme de vaci în România atât de tehnologizate, încât nu au nevoie decât de un singur om care să supravegheze funcționarea sistemului. Și asta nu este tot. Sunt firme care oferă soluții de monitorizare digitală a animalului: un senzor aplicat pe grumaz sau sub ureche înregistrează date despre comportamentul bovinei. În sectorul vegetal, există la nivel planetar o competiție acerbă pentru construirea unor roboți care să culeagă fructe și legume.
Cercetători din Statele Unite, din Uniunea Europeană, din Israel, Japonia, China, Australia etc. au creat deja prototipuri testate în ferme, dar invențiile încă nu sunt prezente pe piață, în mod convingător. Mai e de lucru, de îmbunătățit. Cert este că nivelul cel mai greu a fost depășit: sunt acum, în lume, roboți care își întind brațul, ghidat de senzori, și apucă mărul, roșia, caisa, chiar și bobul de zmeură și depun fructele în coș. Oricum, sunt deja puși la treabă roboți care efectuează alte lucrări agricole. De pildă, robotul Bakus, construit de francezi, sapă via. Robotul OZ sapă, la rândul său, în culturi prășitoare. Mai e un robot care cosește fânul. Acești roboți nu sunt, deocamdată, prezenți pe ogoarele și câmpurile noastre, deși au fost ofertați la târguri de profil. Costă mult, fermierii au alte cheltuieli de făcut, dar în viitor, cine știe, poate vor deveni familiari, ne vom obișnui să-i vedem la treabă pe tarla. Agricultura este un domeniu de activitate străvechi, dar mereu modelat de invențiile și inovațiile tehnice. Noi, destinatarii finali ai muncii din ferme, e bine să fim informați.
Foto: blog.philro.ro, etufarm.ro, lantulalimentar.ro, lely.ro
