În două decenii de expediții pe urme vechi românești, „Formula AS” a bătut la pas întreg continentul. Sunt locuri, ca Roma, unde te simți copleșit de istorie; altele, ca ținuturile romanșe din Alpi, care îți taie răsuflarea prin frumusețea lor austeră, sunt țări ca Austria sau Germania, care impun prin civilitate, sau țări ca Bretania și Normandia, care îți rămân în minte prin rezistența lor în tradiție. Dar puține locuri ne-au impresionat așa cum a făcut-o anul acesta Albania. Dincolo de contrastele ei izbitoare, de aerul ei de bazar balcanic, cu mărfuri vândute pe stradă și oameni mergând pe măgari pe autostrăzi, există ceva mai subtil, ceva tandru și mângâios, care ți se lipește de inimă. Explicațiile logice lipsesc. Rezistă doar bănuiala unui trecut comun, care începe odată cu ilirii și dacii, despre care unii istorici spun că ar fi fost frați. Și mai sunt, desigur, și vlahii rrumâni, dulcea lor limbă, care te face să te simți acasă la 1000 de kilometri de țară. Dar peste toate, o evadare în Albania e o evadare într-un alt timp: un timp în care oamenii, chiar dacă o duc cu mult mai greu decât noi (sau poate tocmai de aceea!), sunt mai dedicați valorilor morale adevărate: prietenie, familie, afecțiune, pe care le transmit fără preget, firesc și simplu, de la om la om. Daruri pierdute, astăzi, în cea mai mare parte a lumii, și care explică, poate, preferința din ultima vreme a românilor pentru Albania. La data prezenței noastre acolo, stațiunile albaneze de la malul Adriaticii erau pline de turiști români!
Cu o mare superbă și cu o ofertă turistică accesibilă, Albania a devenit, în ultimii 2-3 ani, o destinație favorită de vară pentru români. Un moment cum nu se poate mai bun, să aflăm mai multe despre o țară de care, deși suntem atât de legați, știm extrem de puține lucruri.
Albania în cifre
La o suprafață de aproape 30.000 de kilometri pătrați (ceva mai mică decât Moldova de dincolo de Prut), Albania are o populație de 2,8 milioane de locuitori. 60% dintre aceștia sunt musulmani (urmare a unei intense politici de islamizare în timpul ocupației otomane), 17% sunt creștini, iar un sfert sunt atei sau nu-și declară religia (pe vremea comunismului, regimul Enver Hodja a declarat Albania prima țară complet atee din lume!). Albania recunoaște oficial nouă minorități culturale sau naționale, printre care și pe aromâni, care se bucură, de puțină vreme, cel puțin scriptic, de drepturi extinse. Conform controversatului recensământ din 2011, în țară ar trăi 8.266 de aromâni (0,30% din totalul populației), dar cifrele sunt contestate de toate minoritățile. Despre greci – oficial 25.000 – se crede că ar fi de ordinul sutelor de mii.
Lungul drum spre bunăstare
După un dur regim comunist, Albania a avansat economic mult mai încet decât țările din jurul ei. Colapsul, în 1997, al mai multor scheme piramidale de genul „Caritas”-ului românesc – scheme susținute fățiș de guvernanții locali – a dus la revolte violente, în cursul cărora populația a golit depozitele de arme. Războiul civil care a urmat n-a putut fi calmat decât de intervenția unui grup ONU de menținere a păcii. Azi, produsul intern brut pe cap de locuitor este de 6.000 de dolari, în timp ce al României este de aproape 3 ori mai mare! Salariile mici (sub 300 de dolari, salariul minim, și sub 500, cel mediu) și corupția endemică fac ca peste 40.000 de albanezi să emigreze în fiecare an. Deși e membră NATO din 2009, iar cererea de aderare la Uniunea Europeană i-a fost acceptată în 2014, Albania pare încă departe de visul UE.
Pariu pe turism
Ultimii ani au adus, totuși, semne bune pentru Albania. Deși agricultura reprezintă principalul pilon economic al țării, dând de lucru la 40% din populație, turismul este marele pariu de viitor. Anul 2022 a adus un record de turiști: aproape 6 milioane de străini au venit să viziteze variatul relief al țării, dar mai cu seamă țărmul adriatic. În scurta noastră ședere în Albania, am dat peste resorturi superbe la malul mării, în condițiile în care prețurile, atât la cazare, cât și la servicii, sunt incomparabil mai mici decât cele din Grecia, Croația sau Slovenia. (Dacă ajungeți în Albania, nu ratați Capul Rodon, cu plaja sa liniștită, ca-n povești!)
Imnul Albaniei, pe muzica lui Ciprian Porumbescu!
Legăturile dintre Albania și România au fost puternice nu doar în vechime, ci și mai recent, la început de secol 20. După obținerea independenței, România a susținut pe căi diplomatice înființarea unui stat albanez. De altfel, Bucureștiul i-a găzduit pe patrioții albanezi care, în Noiembrie 1912, la Hotel „Continental”, au decis proclamarea independenței Albaniei. În plus, România a fost prima ţară care a recunoscut independenţa statului albanez, pe 28 Noiembrie 1912, și a fost de acord ca albanezii să folosească melodia cântecului „E scris pe tricolor Unire”, de Ciprian Porumbescu, pentru imnul lor național.
