Noutăți despre DIABET

– Diabetul a devenit o afecțiune endemică. Pentru anul 2035, „Atlasul diabetului” prognozează 592 milioane de persoane afectate la nivel mondial. În decursul unui an, boala pune stăpânire pe încă 12 oameni din 1000, ceea ce înseamnă că se înregistrează peste 600.000 de cazuri noi. Iar mulți nu-și cunosc gradul personal de risc sau îl neglijează cu bună știință –

Indiferența naște monștri

Pe plan mondial, numărul bolnavilor de diabet continuă să crească constant. Este din ce în ce mai frecvent diabetul de tip 1, o boală autoimună, provocată de reacția aberantă a propriului sistem imunitar, care distruge celulele pancreatice secre­toare de insulină. Astfel se creează un deficit ab­solut, și acest hormon, de o importanță vitală pentru procesele metabolice, trebuie introdus în organism din exterior. Dar, mai ales, se află în creștere numărul de îmbolnăviri în diabetul de tip 2. Considerat dintotdeauna o patologie rezervată vârstnicilor, el nu-i mai oco­lește în pre­zent nici pe tineri, căci este in­flu­ențat în mare măsură de indiferența populației față de pro­pria sănătate, precum și de supra­ponderalitate și sedentarism. În sta­diul inițial, poate fi tratat adesea fără administrare de insulină, doar cu ta­blete și măsuri hotărâte de modificare a stilului de viață.

„La diabetul de tipul 2, factorii de risc sunt predispoziția genetică, surplusul de greutate cor­porală și sedentarismul”, avertizează specialiștii. „În prima etapă de evoluție a diabetului de tip 2, nu se observă simptome și de aceea este necesară verificarea glicemiei anual, începând cu vârsta de 18 ani, iar mai târziu, de la 35, o dată la trei ani”. Cu ce consecințe ne amenință diabetul? Rata cazurilor de insuficiență cardiacă, infarct și accident vascular cerebral este ridicată, există pericolul de apariție a unor leziuni ale picioarelor și nervilor, probleme oculare, disfuncții ale rini­chilor și ale aparatului reproducător. În fiecare an, aproape 40.000 de diabetici își pierd labele pi­cioa­relor sau degetele, iar 2000 dintre ei orbesc. La o vârstă înaintată, principalele pericole sunt instalarea demenței și reducerea speranței de via­ță.

Este Covidul un factor declanșator al diabetului?

În mediile științifice există bănuiala că virusul SARS-CoV-2 contribuie la apariția diabetului. Oricum, în timpul pandemiei, mulți oameni au câștigat în greutate, iar supraponderalitatea este asociată diabetului de tip 2. Și la tipul 1 se presupune că virusul Corona ar putea să impulsioneze manifestarea bolii. Spe­­cialiștii atrag atenția că după pan­demie, mulți dintre pacienții care ve­neau la cabinetele medicale erau într-o stare pre­cară, ceea ce nu se întâmpla înainte. La mulți dintre ei, glicemia era scăpată de sub control și, dintre cei ce contractau ulterior infecția virală, mare parte nu supraviețuiau. „Pandemia ne-a ară­tat că dia­betul de tip 1 și 2, hipertensiunea arterială și obe­zitatea pot fi factori responsabili pentru înrău­tățirea dramatică a stării de sănă­tate”.

Necesitatea unui sistem de prevenție

Medicii diabetologi sunt profund îngrijorați de faptul că boala face tot mai multe vic­time și se în­treabă cum i-ar pu­tea fi stăvi­lită extinderea: „În anul 2040, vom avea 12,3 mi­lioane de dia­betici și, încă de pe acum, 13 mili­oane de oa­meni se află în stadiul de pre­diabet. Prin ce mijloace poate fi blo­cată aceas­tă evoluție?”. Din păcate, există prea puține inițiative care să alcă­tuiască împreună un sistem eficient de pre­venție. Și prea mulți oa­meni sunt lăsați să se documen­teze pe cont propriu: „Când un pacient face o analiză de glicemie, iar valorile se înca­drează în intervalul de referință pentru prediabet, i se spune de obicei: «Încă nu sunteți diabetic, însă aveți mare grijă!». Da, dar în ce fel? Sfatul este prea gene­ral, nu conține nimic concret. Omului ar trebui să i se explice clar că face parte dintr-un grup de pacienți cu risc crescut de a dezvolta boala și că, pentru a-și înțelege mai bine situația, are posibili­tatea să se adreseze unui medic specialist. Sfaturile acestora ar trebui difuzate și online. Oamenii au nevoie de oferte di­recte de sănătate”.

Cum ne putem evalua singuri riscurile

Este important ca un număr cât mai mare de persoane cu risc crescut de dia­bet tip 2 să fie ajutate să conștientizeze pe­ricolul cu care se confruntă, astfel încât să poată lua singure unele măsuri cu caracter preventiv, așa cum ar fi, de pildă, eliminarea kilogramelor de prisos. Din ne­fericire, așa cum rezultă din statistici, majoritatea oamenilor își ignoră cu seninătate simptomele, în momentul când ele apar. „Oamenii trebuie făcuți conștienți de starea propriei lor sănătăți”. Și aceasta s-ar putea face foarte bine online, de exemplu, prin completarea unor chestionare pen­tru determinarea nivelului de risc. Rezultatele preliminarii ale unor cercetări evidențiază faptul că persoanele cu risc crescut ar putea fi informate mai detaliat în legătură cu dezvoltarea unui diabet de tip 2 și cu eventualele lui complicații. „Se formează grupuri de pacienți cu caracteristici similare și, în cadrul lor, se studiază o serie de pa­rametri, cum sunt: genul, circumferința abdomi­nală și, ca instrument de calcul, raportul dintre talie și șolduri, de asemenea, și glicemia, măsu­rată dimineața, pe nemâncate”, explică specia­liștii. Astfel se poate stabili cu suficientă certi­tudine care dintre cei examinați au un risc crescut de a face diabet.

Diabetul și depresia

De ce au nevoie diabeticii și familiile lor de sprijin permanent? Sunt lucruri pe care cei din afară nu le cunosc: Diabetul reprezintă o povară grea, atât pentru organism, cât și pentru psihic. Probabilitatea de a dezvolta o depresie este cu mult mai mare, comparativ cu persoanele care au norocul de a beneficia de un metabolism sănătos. Aceasta este o boală ce se răsfrânge asupra în­tregii familii. Există numeroase cupluri care au eșuat, fiindcă anxietatea indusă de diabet le-a dis­trus în timp relația.

Șansele tehnologiei

– Dispozitive de măsurare și dozare automată –

Noile sisteme de măsurare continuă a glucozei le insuflă curaj mai ales pacienților cu dia­bet de tip 1, cărora le fac un serviciu nepre­țuit: „Dia­beticii sunt obligați să-și măsoare zilnic glicemia și să-și in­jecteze de mai multe ori insulină, iar asta le complică enorm exis­tența. Însă acum au la dispoziție sis­teme com­puse din­tr-un sen­zor și o pompă de insulină, care funcțio­nează îm­preună. Senzorul este introdus în țe­sutul grăsos sub­cutanat, pentru a măsura concentrația zahărului în sânge la intervale regulate. Printre altele, aceasta împiedică scăderea primejdioasă a glicemiei în cursul nopții, când pacientul este pândit de pericolul de a intra în comă diabetică dacă nu se trezește la timp, pentru a-și readuce glicemia la o valoare apropiată de normal. Părinții și partenerii bolnavilor pot dormi din nou liniștiți. Măsurarea continuă a glucozei cu ajutorul acestor sisteme înlocuiește în mare parte, deși nu com­plet, de­terminarea valorilor glicemiei prin metoda cla­sică.

Teoretic, noul sistem îi ajută pe bolnavi să se lipsească timp de două-trei zile de intervenția me­dicilor. Pompa cedează o cantitate variabilă de insulină, în funcție de nivelul glucozei din sânge și de alimentele ingerate. Acesta este un progres uriaș! Îi ajută pe oameni să-și vadă de viață, lă­sând pur și simplu boala deoparte. Iar lucrurile nu se vor opri aici, cândva se va ajunge ca aceste sisteme să funcționeze în condiții de autonomie totală.

Mai există, însă, un efect pozitiv al dispo­zitivelor de măsurare la pacienții cu diabet de tip 2 – și anume, o mo­di­ficare de comporta­ment, cauzată de fap­tul că au sub ochi va­lorile glicemiei lor, clipă de clipă. Oame­nii văd cu ochii lor ce se întâmplă atunci când mănâncă pâine, deoarece pot compara imediat valorile glice­miei măsurate la două ore după masă cu cele de dinaintea me­sei. Astfel, măsurarea con­ti­nuă a glucozei aduce o contribuție extrem de importantă la lămurirea fiecărui pacient în parte. Dacă s-ar folosi un asemenea dispozitiv de mă­surare și la predia­betici în scopul de a-i instrui, probabil s-ar putea întârzia sau chiar împiedica declanșarea afecțiu­nii la unii dintre ei. Tehnologia le oferă bolnavilor un suport de neimaginat până acum. Nu numai că le salvează viața, dar le pune la îndemână și solu­ția de a trăi o bătrânețe com­parabilă cu cea a oamenilor sănătoși.

Sfaturi pentru diabetici

* Țineți metabolismul sub control – Un aport consistent de vitamina D (însoțită de K2, cu care acționează în tandem) poate îmbunătăți recepti­vitatea organismului la insulină.

* Măsurați-vă glicemia regulat – Controlul permanent al concentrației zahărului în sânge vă pune la dispoziție un instrument important, în scopul unei bune gestionări a evoluției bolii.

* Pentru o monitorizare mai comodă, achi­zi­ționați un senzor – Dispozitivul Freestyle Libre 3 înregistrează nonstop valorile glicemiei. Sub­ți­re și ușor, având mărimea unei monede, senzorul se aplică pe pielea brațului și poate să comunice cu telefonul mobil, pe care declanșează o alarmă în momentul când nivelul glucozei depășește li­mita admisă.

* Protejați-vă sistemul nervos – Diabetul poa­te distruge celulele nervoase. Benfotiamina (vita­mina B1), conținută în medica­mentul Mil­gamma, ameliorează simptomele neuropatiei dia­be­tice, cum sunt furnicăturile și durerile resimțite la nivelul pi­cioa­relor. Acestea sunt generate toc­mai de lipsa anumitor vitamine din complexul B.

* Aveți mare grijă de picioare – Picioarele diabeticilor necesită o îngrijire specială, deoarece sunt extrem de sensibile și vulnerabile. Pe pielea lor apar frecvent fisuri, care se vindecă greu. Un­gu­entele cu oxid de zinc și Nistatină reduc in­fla­ma­ția. La www.kampus.ro (tel. 0755/54.26.76) gă­siți o încălță­minte ortopedică deosebit de con­for­tabilă, care nu presează deloc picioarele și este pre­văzută cu branțuri detașabile, ce pot fi înlo­cuite.

Stilul de viață în diabetul de tip 2

Să te ajuți singur și să-ți ameliorezi diabetul de tip 2 sau chiar să-i inversezi evoluția? Se poa­te, dacă ești hotărât să-ți schimbi stilul de viață. Un diabetolog german, prof. dr. Stephan Martin, o dovedește de ani de zile cu pacienții săi. După părerea lui, injecțiile cu insulină se prescriu prea frecvent și cu prea multă ușurință. Rezultate la fel de bune s-ar putea obține cu o scădere în greu­tate, realizată pentru început prin înlocuirea uneia din cele trei mese ale zilei cu un shake, preparat dintr-o pulbere nutritivă. Succesul devine vizibil peste circa două săptămâni și îi creează pacien­tului o motivație, care îl determină să accepte un nou mod de a se hrăni – cu puțini carbo­hidrați, în schimb, cu mai multe grăsimi sănătoase, ca uleiul de măsline și nucile. Medicul precizează însă că aceasta nu înseamnă să adopți un regim alimentar sărac în grăsimi, ci să folo­sești de preferință ule­iuri de plante și, totodată, să reduci consumul de cartofi, pâine și paste, care stimulează secreția de insulină. Deseori este suficient să-ți cobori un indice de masă corporală situat peste 30 (care indică obezitatea) la valori cuprinse între 25 și 30, corespunzătoare supra­ponderalității. Și, din păcate, tratamentul cu insu­lină ridică adesea obsta­cole în calea efor­turilor de a slăbi. Progra­mul terapeutic al medi­cu­lui german pornește de la o viziune diferită: „Dia­be­tul de tip 2 nu este, ca reu­matismul sau ca dia­betul de tip 1, o boală pe care o duci cu tine toată viața, oda­tă ce ți-a fost diagnos­ticată, ci doar un set de simp­tome, iar ele sunt reversibile, mai ales în primii patru ani. Fie­care diabetic ar trebui să știe acest lucru, fiindcă este o șansă uriașă”.