IOAN ALDEA (Primarul comunei Bucerdea Grânoasă, jud. Alba): „Dacă sunt condiții, nu mai pleacă niciun tânăr din sat”

PRIMARII NOȘTRI

„Tot timpul ne gândim la copii”

– Domnule primar, prima impresie pe care o are reporterul când intră în Bucerdea Grânoasă e a unui sat plin de viață și rost omenesc. Strada care trece prin centrul comunei e plină de copii și de tineri…

– Așa este, avem copii și tineri în sat, mulțumim lui Dumnezeu, dar ne-am și ocupat de ei! Când am venit la primărie, acum mai bine de un deceniu, gră­dinița funcționa laolaltă cu școala. Am avut noroc de la Dumnezeu că am putut cumpăra o locație care ne-a permis ca, în timp foarte scurt, să mu­tăm grădinița acolo. După asta, am cumpărat a doua proprietate, de la biserica reformată, care era în curte cu școala. Am reușit să extindem astfel școala cu încă două-trei săli, iar dedesubtul lor am organizat o săliță de sport, cu condiții extraor­di­nare. Anul trecut, pe fonduri europene, am dotat școala cu tot ce trebuie pentru un învățământ mo­dern. Nu au nici la oraș ce avem noi aici! Apoi, tot pen­tru copii, am făcut un teren de sport cu tartan pe jos, lucru bun, cu bani europeni. Tot timpul ne gândim la copii. Vrem să facem program prelungit de școală, „afterschool”, pentru clasele I-IV. Pă­rinții merg la lucru, mulți lucrează la Blaj, la firme particulare, iar programul prelungit de școală i-ar ajuta mult să se descurce cu copiii mici. Am încer­cat să facem lucruri bune pentru comunitate. Am avut două proiecte de canalizare, unul pe fonduri eu­ro­pene, unul pe Ministerul Dezvoltării. Avem dis­pensar în sat, operă de artă, nu alta!, avem far­macie și un cabinet stomatologic. Avem teren și pentru o sală de sport, când i-o veni vremea…

– Din multe sate românești, tinerii pleacă tocmai pentru că nu au condițiile despre care vorbiți dumneavoastră. Să fie asta soluția pentru a-i ține la vatră, pentru a-i ajuta să-și găsească rostul vieții acasă, în satul lor?

– La noi, răspunsul la oferta pe care le-o facem e foarte bun. Avem stabilitate în privința tinerilor, ba încă se mai mută alții la noi. Dacă le oferi condiții, nu mai fac diferența dintre sat și oraș. În Bucerdea Grânoasă nu există șomaj. Și avem noroc și cu țiganii din sat, care sunt foarte harnici. Merg în Germania, la munci agricole, și sunt foarte apre­ciați. La început, acum 10-15 ani, mergeau românii din sat în Germania, acum acest trend s-a oprit, a preluat ștafeta minoritatea țigănească din comună. Merg de 2-3 ori pe an, vin cu bănuții acasă și îi întorc în economia locală, în economia României. Își cumpără câte o casă mai bună în sat, e com­pe­tiție între ei, fiecare să facă mai mult. Și-au luat și mașini frumoase, totul pe muncă cinstită, în Ger­mania. Câștigă bine acolo, nu mai e ca pe vremuri, când se plătea mizerabil. Iar când omul are tot ce-i trebuie, n-ai nicio problemă cu el.

– Numele comunei pe care o păstoriți ca pri­mar are o rezonanță de laudă: „Bucerdea Grâ­noa­să”. Crește grâu mult aici, în Câmpia Târ­navelor?

– Da, avem o zonă foarte bună, pământ mai bun decât prin alte părți, iar asta contează foarte mult. Te ridică mult o zonă cu pământ bun, cum e aici, la noi, cum mai e pe la Turda. Mă duc spre Bucu­rești și mai văd, de la Sibiu încolo, câte un sat – doar dealuri, cât vezi cu ochii, ce faci cu ele? La noi, tot ce arunci din mână prinde în pământ, se fa­ce mare și frumos. Faima asta de Bucerdea „grâ­noasă” e veche, poate și de o mie de ani. Eram re­numiți peste tot în zonă pentru grâul de aici.

„În multe sate, nu doar în România, e prăpăd. La noi e bine!”

– Astăzi mai aveți țărani în Bucerdea, lucrători de pământ?

– La noi în sat nu s-a prea înstrăinat pământul. Nu avem niciun străin care să dețină pământ aici. Și sunt mândru de asta, că știu prin ce greutăți au trecut strămoșii noștri pentru fiecare bucată de pământ. S-au dus la luptă, ca să primească o bucată de ogor! Avem teren, de aici, de la noi, până la Crăciunel! Pământ foarte bun, în plus fiecare om are 4-5 arii de grădinuță. Din ce produci acolo, poți să îți ții un porc, păsăret… Condițiile te ajută ca nicăieri altundeva, restul depinde de tine… Apoi, pe lângă lucrul pământului, mulți bucerdeni lu­crea­ză la Blaj sau la Alba Iulia. Vin în fiecare dimineață autobuzele după muncitori, până la noi în sat. Și de la întreprinderea „Bosch”, și de la „Transavia”. În plus, avem cel puțin șase firme în lo­cali­tate: firmă de prestări servicii în agricul­tură, firmă de transport de cereale, avem firmă de cons­trucții, fiecare cu vreo 15 angajați, numai de aici, din sat, avem o brutărie, care vinde pâine inclusiv în Alba, o pâine cum nu se prea mănâncă prin alte părți, spălătorie auto, reparații de mașini; un achiționer de lap­te din Al­ba până în Hunedoara, un labo­rator de cofetărie. Cum bine ați observat, Bucer­dea e vie. Un loc cu rost împlinit. Un­de să pleci, când ai binele în casă? În multe sate, nu doar la noi în România, ci și prin Europa, e prăpăd. La noi e bine!

„Ne pregătim pentru vremuri bune”

– Viitorul comunei cum îl vedeți, în mo­mentul acesta, când suntem înconju­rați din toate părțile de amenințări?

– Dacă va fi pace, viitorul va fi bun. Proiecte avem, ne pregătim pen­tru vremuri bune. Avem proiecte pen­tru asfaltare, acum că am terminat ca­na­li­zarea. Vrem să deschidem drumul de aici spre Blaj, să nu mai trecem prin Crăciunel, pe la barierele de calea ferată. Mai ales că e drumul pe care a mers poetul Mihai Eminescu, când a fost la noi în sat, în 1866, după călătoria lui de la Blaj. A venit aici cu un coleg, băiatul preotului din sat. Pâ­nă la Blaj sunt vreo 8 ki­lo­metri. Am avut ceva necazuri, a trebuit să cum­părăm o bucată de teren de la o persoană fizică, dar drumul va fi pus în func­țiune cât de curând și va fi ceva extraordinar pentru comuna noastră.

– Ca primar cu 16 ani de mandat, cum vedeți relația cu „centrul”? Vă ajută sau mai mult vă încurcă?

– Eu unul am fost cu PNL-ul de la bun-început, dar nu m-am dus să mă căciulesc niciodată. Când m-a durut capul, am fost și am spus că mă doare. În rest, mi-am văzut de treaba mea. Și la primărie trebuie să îți vezi de treabă, ca în gospodăria ta. Abia apoi, dacă chiar ai necazuri sau probleme, mai apelezi la alții. Noi am căutat să ne descurcăm cu ce am avut. Pe rând, dacă vrei să faci, faci. Au fost ani în care eu, cu puterea mea, am ținut pri­măria. Dacă o trebuit să aduc de-acasă o sticlă de țuică pentru un eveniment, am adus…

„Decât să stai la oraș, într-un bloc, mai bine stai la Bucerdea, ca-n rai!”

– Se vorbește foarte mult despre atragerea de fonduri europene. Cum stă comuna dumnea­voas­tră la acest capitol?

– Chiar acum avem două cereri pentru două stații de încărcare, pentru ceva camere video și, cel mai important, pentru ca să facem două căsuțe fai­ne pentru specialiștii din sănătate și învățământ. Vrem să rămână ceva după banii ăștia de la Uniu­nea Europeană! Cu casele astea, putem atrage un doctor bun în comună, putem atrage un învățător. Decât să stai la oraș, într-un bloc, mai bine stai la Bucerdea, ca-n rai! Dar să știți că și cu Planul Na­țional de Dezvoltare Locală, PNDL-ul acesta mult hulit, cu banii de la Guvern, s-au făcut lucruri foar­te bune, nu s-au cheltuit aiurea. Eu pot demonstra asta, pot arăta că nici la mine acasă nu e așa de fru­mos, cum au ieșit lucrările din banii PNDL. Dacă vrei, poți să faci și lucru bun. Se arată doar partea negativă la televizor, dar hai să vedem și partea pozitivă, să vedem și unde s-au făcut lucruri bune. Nu contest că s-au mai sifonat bani pe undeva, cine face lucrări de mântuială să plătească! Dar, repet, se arată prea mult doar latura negativă, să-l arătăm și pe cel care muncește, pe cel care a făcut ceva!

– Domnule Ioan Aldea, ați prins amândouă „orânduirile”: și pe cea socialistă, dinainte de ‘89, și pe cea de acum. Ce-a fost rău și e mai bine acum?

– Copil fiind, eu am prins colectivizarea. Se puneau de toate aici, la noi: baza erau porumbul, grâul, orzul, dar am avut inclusiv mac și cânepă, nu mai vorbesc de sfeclă de zahăr. Aveam fiecare partea lui de lucrat la sfeclă, iar toamna, primeam câte 7-8 saci de zahăr. Ce aș vrea să mai fie și acum în comerț zahărul de Luduș! Importăm zahăr de trestie, nici nu se compară calitatea! Umblă vorba că ar fi niște asociații care vor să salveze fabrica de zahăr de la Luduș, ăsta ar fi lucru mare. Din păcate, am risipit toată bogăția țării. Statul ar trebui să țină de câteva lucruri de bază: vindem elec­trici­tatea la șmecheri, când hidrocentralele și termo­centralele s-au făcut cu sudoarea oamenilor. Gazul, la fel. Cred că e momentul ca România să-și re­gân­dească prioritățile. Asta, până nu va fi prea târziu…

Foto: Pagina de Facebook Bucerdea Grânoasă