• De la pandemie încoace, marile provocări la adresa stabilității internaționale nu se mai opresc. În 2022, a început războiul din Ucraina. Acum, e conflict militar major în Golful Persic. Toate aceste tracasări mondiale sunt resimțite puternic de sectorul agroalimentar, oricum stresat de factorii climatici nefavorabili. Ce se mai întâmplă, așadar, în agricultura din România? •

Diferențe meteorologice

Fermierii români, mai ales cei care cultivă cereale și plante oleaginoase (rapiță și floarea soarelui), sunt, deocamdată, mulțumiți de evoluția meteorologică și de starea culturilor. Am fost recent în județul Prahova și am stat de vorbă cu un agricultor experimentat. Inginerul agronom, Dumitru Ghiță, care la 77 de ani ține în mâini soarta unei ferme de câteva sute de hectare, mi-a spus că rapița și grâul comun, culturi înființate în toamnă, arată bine. Floarea soarelui și porumbul abia au răsărit. „Ar fi bună o ploaie acum”, a recunoscut interlocutorul meu, în timp ce pășeam printre tarlale, la finalul lunii Aprilie. Ei bine, cerul, la a cărui milă stă omul, fiindcă în zona aia nu există sistem de irigații, s-a îndurat și, pe la începutul lunii Mai, a slobozit o ploaie mult așteptată. Câmpurile agricole care se întind pe malul drept al râului Prahova sunt, primăvara, ba verzi, de la grâu, ba galbene, de la rapița înflorită. Un peisaj în benzi bicolore, peste care irizează lumina soarelui. Or fi și fermieri mai puțin încântați de culturile lor agricole… În unele părți a plouat atât de mult, încât terenurile sunt băltite. S-au format mici lacuri peste arături. La alții, poate a plouat prea puțin, pământul este marcat de crăpături tot mai adânci. România este o țară mare, cu peste 12 milioane de hectare de terenuri agricole, este firesc să fie diferențe climatice de la o regiune la alta. Diferențele apar deseori chiar și pe plan local. Specialiștii semnalează existența unor microclimate. Aici e umezeală, dincolo ariditate. Încercați de intemperii au fost și unii pomicultori. Înghețurile târzii sunt spaima proprietarilor de livezi. Deocamdată nu au fost raportate pagube, ca în primăvara trecută.

Scumpiri pe lanțul alimentar

Altceva îi preocupă pe fermieri mai intens: scumpirea îngrășămintelor și a carburanților, după declanșarea ostilităților în Golful Persic. Reamintesc că, în 28 Februarie 2026, Israel și Statele Unite au atacat Iranul și, de atunci, deși raidurile aeriene au încetat, deocamdată, situația în zonă rămâne instabilă. Strâmtoarea Hormuz este blocată, traficul maritim suspendat. Efectele în plan economic sunt considerabile: numeroase mărfuri, importante pentru bunul mers al economiilor lumii, nu mai ajung la destinație. Prețul acestora s-a mărit. Fermierii plătesc mai mult pentru motorină și pentru fertilizanți, fapt care le dă socotelile peste cap. Mai mult, creșterile prețurilor se propagă pe întreg lanțul alimentar. În final, și noi, cumpărătorii, ajungem să cheltuim mai mult. În România, inflația este cea mai mare din Uniunea Europeană. Mâncarea este, așadar, mai scumpă. Învățăm să fim mai economi. Nu ne stropșeam, unii dintre noi, împotriva consumerismului? Nu bombăneam că suntem prea cheltuitori și risipitori? Că ne-au luat mințile hypermarket-urile, fast food-urile și mall-urile? Uite că situația economică internațională ne obligă acum să punem frână consumului „în vervă”, care ni se părea nesuferit, blamabil chiar. Vrând-nevrând, ne băgăm ariciul în buzunar. Sigur, unii dintre noi, nu toți românii. Citesc știri despre sus-puși ale căror lefuri de la stat ajung la multe mii de euro. Sau despre funcționari care dețin bunuri a căror valoare depășește cu mult veniturile oficiale. Te pui cu lăcomia celor năimiți? Dar să-i las deoparte, să revin la subiectul principal: criza din Golful Persic produce efecte negative considerabile pe lanțul alimentar, de la fermieri până la consumatorul final.

Oaia românească

În ciuda situației internaționale nefavorabile, exporturile de ovine din România pe piețele terțe merg strună. Cantitativ, este un oarecare regres. Financiar însă, sectorul stă mai bine decât anul trecut. Prețul per kilogram a sărit de 4 euro și se reflectă în valoarea financiară totală: au fost încasați mai mulți bani decât în primele patru luni ale lui 2025. S-a schimbat și ierarhia clienților: Algeria a urcat pe primul loc. Este uluitor cum au evoluat tranzacțiile cu țara nord-africană: startul a fost dat la jumătatea lunii Martie. În numai o lună și jumătate, vânzările către acest stat au ajuns la peste 11 mii de tone. Iordania a fost mulți ani cel mai important client al nostru, dar acum a coborât pe locul doi. Războiul din Golful Persic nu este o explicație: transporturi către această țară din Orientul Mijlociu au fost efectuate și după evenimentul militar ce a fost declanșat. Asistăm, pur și simplu, la o reconfigurare a exporturilor de ovine din România. Dar Algeria, de regulă, cumpără oi până la sfârșitul lunii Mai, în timp ce Iordania achiziționează tot anul. Prin urmare, ierarhia comercială se poate schimba în următoarele luni. Reamintesc că deținem întâietatea în Uniunea Europeană la exportul acestei categorii de marfă. Pe de altă parte, sectorul ovin din țara noastră se confruntă, în prezent, cu o boală gravă: variola la ovine și caprine. Virusul a apărut în premieră la noi în Iunie 2025, într-un sat din județul Teleorman. Regulamentul internațional prevede uciderea animalelor din focar, ceea ce s-a și întâmplat. Sute de oi au fost eliminate de inspectorii sanitari veterinari. Autoritățile nu au reușit să stopeze evoluția bolii. În consecință, au apărut focare noi în județele Olt și Dolj. Recent, au fost confirmate două focare la sute de kilometri distanță, în județul Mureș. Este o situație dramatică în oieritul nostru, greu încercat în anii trecuți de o altă epizootie, pesta micilor rumegătoare, care a afectat puternic exportul de ovine, pentru câteva luni. Siderant este că Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Animalelor (ANSVSA) nu a comunicat public despre situația epidemiologică. Un singur comunicat, în Iunie, anul trecut, și gata, autoritatea s-a spălat pe mâini. În același timp, țintiți de mesaje propagandistice, oierii au ajuns să nege existența acestor boli sau să le pună pe seama unor mâini criminale care vor răul țării noastre. Adică, bazaconii conspiraționiste, care reduc vigilența și responsabilitatea fermierilor. În loc să aplice reguli de biosecuritate, să fie, adică, prudenți, ei cumpără animale te miri de unde și astfel pun virusul în mișcare și-l aduc în fermele lor. Teoria conspirației contribuie astfel la răspândirea bolii pe teritoriul național. Situația epidemiologică poate dăuna și exporturilor care se desfășoară, deocamdată, excelent. Există, așadar, o presiune pe sectorul ovin din România, din păcate, prea puțin conștientizată de fermieri, deși autoritățile o cunosc prea bine.

Nu avem criză alimentară!

Scumpirea carburanților și a îngrășămintelor și evoluția nefavorabilă a unor boli la animale pun presiune pe sectorul agroalimentar românesc. Asta se întâmplă în mai toate țările, să ne înțelegem, nu suntem noi o excepție. Inflația este un alt factor negativ, care ne privește și pe noi, cumpărătorii finali, fiindcă scoatem mai mulți bani din buzunar, deși veniturile noastre sunt aceleași. Cu toate acestea, nu sunt date suficiente pentru a vorbi despre o criză alimentară. Cine susține asta nu face decât să alarmeze populația. Sistemul agroalimentar european este construit să facă față unor șocuri repetate, este rezilient. Lipsa unui aliment într-o regiune sau într-o țară este rezolvată rapid, pe căi comerciale. Bunurile circulă liber. Restricțiile sunt impuse în situații excepționale. De pildă, nu avem voie să vindem ovine vii pe piața europeană, din cauza Pestei micilor rumegătoare, dar putem vinde carne de oaie abatorizată. Clientul italian are astfel ocazia să aibă în farfurie cotlet de miel din Carpați. Criză alimentară nu avem. Nu sunt motive să ne speriem.