RODICA CULCER despre… „Izbânzile în lumea civilizată se obțin pe căi diplomatice, nu prin isterii colective”

– Refuzul Austriei de a vota aderarea României la Spațiul Schengen a încins scena politică euro­pea­nă. Ce cărți trebuie să joace România de acum îna­in­te (și ce cărți nu), pentru a închide „Dosarul Schengen”? Care ar fi cel mai realist orizont pentru acceptarea țării noastre în spațiul european de liberă trecere? Poate fi votul Austriei un precedent care să încurajeze atitudinile ostile solidarității europene, în aceste momente complicate pe care le trăim?

– România trebuie să facă ceea ce nu a făcut îna­inte de Consiliul JAI din 8 Decembrie: să practice o di­plo­mație inteligentă și fermă, inclusiv pe plan eco­no­mic. În niciun caz nu va obține ceva cu boicoturi și isterii anti-austriece, căci nici Austria, nici Olanda nu vor dispărea din UE, și avem nevoie de votul lor și în viitor. Izbânzile în lumea civilizată se obțin pe căi di­plo­matice, nu prin isterii colective împotriva unor companii importante, care dau de lucru multor români și contribuie la bugetul statului. Puteam să le cerem să facă lobby pentru România la Viena, așa cum le-a cerut, se pare, Croația. Am putea învăța și de la Viktor Or­ban, oricât de mult nu ne place. El a reușit să deblo­cheze fondurile din PNRR pentru Ungaria, blocând mai întâi o serie de proiecte europene, ca să aibă ce ne­gocia cu Bruxelles-ul. Dar cine ar putea face o po­litică inteligentă în România, în interesul național? Ni­meni, după cum s-a văzut, căci acceptăm guvernanți submediocri, needucați, acuzați în mod credibil de impostură academică. Cine să-l ia în serios în Europa, de pildă, pe ministrul de interne Lucian Bode? Scri­soa­­rea sa deschisă către omologul austriac a fost un gest lipsit de inteligență, fără precedent în spațiul eu­ro­pean, menit să disimuleze incompetența preziden­ția­lă și guvernamentală de la București – un gest ino­portun înaintea unui Consiliu European, în care avem nevoie de acordul Austriei pentru a include subiectul aderării României la spațiul Schengen în textul de­clarației finale. În sfârșit, cu sprijinul Comisiei Euro­pe­ne, am pu­tea spera la o reluare a votului pentru ade­rarea Ro­mâniei la spațiul Schengen, probabil în a doua jumă­tate a anului viitor, dar numai dacă renun­țăm la propa­gan­da anti-occidentală deșănțată, care face jocul popu­liștilor anti-europeni, subminează soli­daritatea euro­peană – voit sau inconștient – și îi face atâta plă­cere lui Vladimir Putin.

„Rădăcina răului începe să iasă la iveală, se află în interiorul UE și se numește corupție”

– Un alt eveniment care poate afecta credibili­ta­tea Uniunii Europene este arestarea de către autori­tă­țile belgiene a vicepreşedintei Parlamentului Eu­ro­pean Eva Kaili, acuzată de corupţie, după ce s-au găsit la domiciliul său „genţi cu bani” proveniți, se pa­re, din Qatar, stat acuzat deja de corupție în legă­tu­ră cu găz­duirea Cupei Mondiale la Fotbal. Cât de pe­riculoasă este această infiltrare a unor entități precum Qatar-ul, la nivelul cel mai înalt al Uniunii Eu­ropene?

– Înainte să dăm vina pe Qatar sau pe alte state dinafara UE (căci ancheta în curs se extinde, se pare, și la Maroc și Bahrain, care doreau decizii favorabile    pentru diversele lor interese), trebuie să ne concentrăm asupra corupției europenilor, care au acceptat saci cu su­te de mii de euro (un total de 1,5 milioane) pentru a fa­ce pe plac unor regimuri autoritare. Ei sunt cei care, hrăniți abundent din banii contribuabilului european, s-au lăcomit la mita emirilor, regilor și prinților fără scrupule, și, împreună cu guvernele occidentale, au re­laxat nepermis standardele morale și etice, devenind par­teneri nu numai cu regimuri criminale ca Arabia Sa­u­di­tă (care își căsăpește la propriu disidenții sau îi spân­zură) sau Iranul (care își execută protestatarii, in­clusiv fotbaliștii). Ce caută aceste state, mai odioase de­cât Qatarul, în FIFA? Și dacă s-a dat mită pentru găz­duirea Cupei Mondiale (fapt nedovedit în justiție), ci­ne a primit-o? Am făcut acest ocol, pentru că rădă­ci­­na răului, care macină UE și începe să iasă la iveală, se află în interiorul UE și se numește corupție. Să nu ui­tăm că nu toate statele europene au acceptat juris­dic­ția Biroului Procurorului European pentru Corup­ție, ins­tituție care tocmai a descoperit cea mai masivă fraudă cu TVA care a fost vreodată investigată în UE. Într-ade­văr, credibilitatea PE este pusă în pericol – dar din ca­uza europarlamentarilor înșiși, pe care nu îi obli­ga ni­meni să accepte sacii cu bani oferiți de ONG-uri du­bi­oa­se. Nu exonerăm nici Qatar, nici Maroc, nici vre­un alt stat suspectat în această afacere murdară, cu con­secințe grave, dar de la aceste state nu sperăm nimic. Se știe bine cum funcționează. Dar ele interfe­rează cu politica europeană prin intermediul politicienilor europeni – unii lacomi și imorali, iar ceilalți delăsători, favorizând, prin neglijența lor, proliferarea corupției. Aceasta este problema și nu este deloc ușor de rezolvat.