Rodica Culcer despre… „Primele sondaje indică o dezaprobare masivă a prințului Harry în Marea Britanie”

– Conform site-ului „Politico”, europar­lamen­ta­rii din comisia pentru Covid-19 din Parlamentul European, vor să o cheme la explicații pe șefa Co­misiei Europene, Ursula von der Leyen, pentru a clarifica rolul său în negocierea contractului de 1,8 miliarde de euro pentru vaccinuri, în apogeul crizei pandemice. Se mai poate sustrage von der Leyen de la aceste audieri? Ce suspiciuni planează asupra șefei Comisiei Europene?

– Practic, este posibil ca Ursula von der Leyen să nu ajungă niciodată în fața comitetului COVID 19. Pen­tru ca inițiativa să fie posibilă, e nevoie de acor­dul președintei Parlamentului European, Roberta Metsola, care poate da curs solicitării sau nu. Ambele fac parte din PPE, iar doamna Metsola este acum co­ple­șită de scandalul, mult mai grav, de corupție pen­tru care există deja o anchetă penală în curs, pri­vind mituirea mai multor europarlamentari socialiști, pen­tru promovarea intereselor Qatarului și Marocu­lui. Totodată, războiul din Ucraina și urgențele eco­no­mice ale UE pot fi invocate ca priorități mai ar­ză­toare decât negocierea contractului cu „Pfizer” și „BioNTech”, în care doamna von der Leyen s-a im­plicat direct, după cum ea însăși a mărturisit, pentru că Astra Zeneca, celălalt furnizor de vaccinuri, nu își pu­­tea onora angajamentele față de UE. Este, într-ade­văr, o problemă că doamna von der Leyen nu mai gă­sește SMS-urile schimbate cu Directorul Gene­ral al Pfizer, de altfel un contract de asemenea com­ple­xitate nu se negociază prin SMS. Și chiar își ima­gi­nează ci­neva că președinta CE ar negocia pe SMS o pre­su­pu­să mită sau alte avantaje în schimbul unei achiziții supradimensionate? Amintim că nici un guvern nu a contestat contractul cu Pfizer/BioNTech la vremea respectivă, ci l-au apreciat, căci rezolva o criză reală. Vigilența li s-a trezit unora ulterior, când s-au po­menit cu multe doze inutile de vaccin. Pro­blema reală poate fi, mai degrabă, ancheta deschisă anul trecut de Biroul Procurorului European, asupra ne­gocierii con­tractului, care însă nu o numește pe Ursula von der Leyen printre cei vizați. După înche­ie­rea anchetei, vom vedea dacă suspiciunile de co­rup­ție la adresa pre­ședintei CE sunt întemeiate sau nu.

– Casa Regală britanică se află, de câteva zile, în atenția opiniei publice mondiale, după lansarea, cu mare succes de public, a autobiografiei Prințului Harry, fiul cel mic al Regelui Charles al III-lea. Care sunt reacțiile societății britanice, după dez­vă­luirile din volumul „Rezerva”? În ce măsură poate fi afectată monarhia? E posibilă o recon­ciliere între Prințul Harry și Prințul William, înaintea încoro­nării tatălui lor, din luna mai, sau e de așteptat ca „războiul” dezvăluirilor să continue?

– Primele sondaje de opinie indică o dezaprobare masivă a ducelui de Sussex în Marea Britanie, țara pe care a părăsit-o pentru a se stabili în America. Este adevărat că tinerii, înclinați în mod natural spre con­testarea autorității parentale, par favorabili prințului și soției sale, în mai mare măsură decât restul socie­tății. Înalți ofițeri ai respectatei armate britanice l-au criticat dur pe Harry pentru afirmațiile referitoare la executarea cu sânge rece a celor 25 de talibani, iar presa de mare tiraj îi este, și ea, defavorabilă, acuzân­du-l că este, nu doar manipulat de soția sa, Meghan, ci și ipocrit: deși se plânge de atacurile presei tabloi­de, el însuși folosește procedee specifice tabloidelor. Evident, includerea unor amănunte de tipul pierderii virginității în spatele unui pub, sau al degerăturilor suferite în zona organelor genitale în timpul unei as­censiuni montane sunt menite doar să sporească vânzările, pentru a facilita diseminarea mesajului de­mo­lator la adresa familiei regale, pe care susține că o iubește… La fel proceda și mama sa, Diana, care acuza intruziunea presei în viața ei, dar făcea tot ce putea pentru a-i atrage atenția. Evident, prințul Harry vrea să submineze monarhia, transformând-o într-un serial ieftin. Sondajele arată, însă, că atât Regele Charles III cât și fiul său cel mare,    Prințul de Wales, și soția sa, Kate, au pierdut doar procente infime de popula­ritate. La rândul lor, experții constituționali amintesc că monarhia nu a pierdut sprijinul majori­tății popu­lației nici chiar în timpul crizei care a dus la divorțul lui Charles de Diana. Deocamdată, contea­ză mai mult ce fac Regele Charles și Prințul de Wales pentru Marea Britanie, decât frustrările unui prinț obsedat de banii obținuți exclusiv din bălăcăreala familiei regale la televiziunile americane. Cu privire la par­tici­parea ducilor de Sussex la încoronarea Re­gelui Charles III, circulă doar știri „pe surse” și spe­culații.    Să ne întrebăm, însă, dacă familia regală are vreun interes, în recuperarea unor personaje care au trădat-o și care au o agendă proprie, fundamental di­ferită de misiunea publică asumată de Casa de Windsor.