– Partidul Popular Austriac (OVP) al cancelarului Karl Nehammer a obținut un rezultat dezastruos la alegerile regionale, de la finalul lunii ianuarie. Potrivit unor speculații, veto-ul Austriei față de intrarea României și Bulgariei în spațiul Schengen ar explica parțial rezultatul acestor alegeri. Se va schimba atitudinea Austriei privind „Dosarul Schengen? Ar trebui să se schimbe și strategia României, pentru aderarea cât mai rapidă la Schengen?
– Trebuie să fim realiști și lucizi: înfrângerea partidului cancelarului Nehammer în Austria inferioară nu ne ajută în nici un fel, deoarece voturile pierdute de OVP s-au dus, matematic, la partidul de extremă dreaptă, FPO, care are o atitudine și mai dură față de imigranți. Electoratul austriac se arată ostil imigrației și, în consecință, Karl Nehammer nu poate abandona această temă în perspectiva alegerilor regionale programate în alte land-uri austriece, în prima parte a anului. O schimbare de atitudine față de extinderea Schengen ar fi imediat speculată de rivalii săi din FPO. Nu întâmplător, cancelarul austriac și premierul olandez, Mark Rutte, au declarat la unison că spațiul Schengen nu trebuie extins până nu își rezolvă problemele. Cei doi oficiali au obligat, de altfel, chiar Comisia Europeană să elaboreze măsuri de control și diminuare a migrației, fenomen care preocupă mai multe țări și care alimentează sprijinul pentru partidele populiste și xenofobe din statele UE. România ignoră acest aspect, crede că este suficient să se plângă că este nedreptățită, și nu s-a obosit până acum să elaboreze o poziție coerentă față de controlul migrației. Totodată, potrivit unor europarlamentari cu experiență, soluția nu este negocierea cu Austria și Olanda, ci convingerea statelor mari din Europa – ca Germania și Franța – să facă presiuni asupra guvernelor de la Viena și de la Haga, în sensul acceptării noastre în Schengen. Dar nici Parisul, nici Berlinul nu se grăbesc să ne susțină altfel decât declarativ. Ar trebui, deci, să ne gândim dacă nu cumva Austria și Olanda sunt lăsate de celelalte state UE să ne blocheze accesul în Schengen pentru că, de fapt, nici ceilalți membri UE nu au încredere în guvernul de la București. La drept vorbind, când te prezinți la negocieri cu un ministru de interne plagiator dovedit și cu un ministru al justiției care anunță sentințe înainte ca ele să fie decise oficial, nu te poți pretinde un stâlp al integrității și anti-corupției la porțile Europei.
– Petr Pavel, general NATO în rezervă, a fost ales președinte al Cehiei. El îi succede lui Milos Zeman, simpatizant deschis al Rusiei și al Chinei, după ce l-a învins pe miliardarul populist Andrej Babis. Ce semnificație va avea alegerea sa, salutată de Bruxelles, pentru grupul de la Vișegrad, eurosceptic, și pentru războiul din Ucraina? Și ce semnal dă pentru democrația din regiune faptul că, alături de România, unde premierul este un fost general, Cehia are un general președinte?
– Victoria categorică, cu 58%, a lui Petr Pavel în alegerile din 28 ianuarie, demonstrează sprijinul electoratului ceh față de valorile UE și NATO și dorința de a susține Ucraina în fața agresorilor ruși. Totodată, atestă dorința majorității cehilor de a ieși dintr-un univers politic descris de Pavel în campanie drept „o lume a haosului, a problemelor nerezolvate, a promovării avantajelor personale și a aranjamentelor de culise”. Petr Pavel, fost șef al comitetului militar al NATO timp de trei ani, și-a construit un profil definit de valorile europene și ale NATO încă înainte de campania electorală, și a făcut mai multe campanii civice apreciate, în special în timpul pandemiei. Alegerea sa creează deja o fisură, dacă nu chiar o falie, în grupul de la Vișegrad, profilat ca eurosceptic, dar deja divizat în privința sprijinirii Ucrainei. Poziția tranșantă a Poloniei, de sprijinire a Ucrainei, va fi întărită acum de Cehia, iar Viktor Orban, pe care Petr Pavel l-a criticat în mai multe rânduri, va fi tot mai izolat. Să ne gândim, totodată, dacă nu cumva iliberalul Viktor Orban amenință democrația în regiune mai mult decât generalul (r) Petr Pavel, care a fost ales democratic de cehi. Nici Pavel, nici Ciucă nu au ajuns la putere în urma unei lovituri de stat militare. Atâta vreme cât regulile democratice și statul de drept sunt respectate, nu are rost să ne temem de cariera militară a unui lider. NATO este o structură complexă, condusă de generali de elită, nu de o adunătură de Moș Teacă. Problema României este că premierul nu este ales direct și nu are un mandat din partea electoratului, ci mai degrabă din partea cabalei de politicieni care îl plasează la Palatul Victoria. De aceea controlul democratic asupra sa este doar indirect. De altfel, suspiciunile asupra integrității premierului Ciucă, competența sa precară și lipsa de viziune sunt probleme mai grave decât cariera sa de militar. De aceea, de dragul onoarei patriei, este mai bine să nu-l comparăm cu președintele Pavel.
