– Încet-încet, aproape fără să băgăm de seamă, orașele, dar mai nou și satele noastre, s-au umplut cu camere de supraveghere. Sunt montate, de obicei, sus, pe stâlpi, în intersecții și de-a lungul străzilor. Ochi publici care ne văd de cum am ieșit din bloc sau din ogradă. Supravegherea spațiului public este o afacere bănoasă pentru firmele care le produc și le comercializează, dar și o cale sigură pentru autorități de a-și exercita controlul. Noi, cetățenii, ce câștigăm? –
Argus, titanul cu 100 de ochi
În mitologia greacă există un titan numit Argus. Trăsătura distinctivă a acestei creaturi atletice sunt cei 1000 de ochi dispuși pe tot corpul. Datorită acestei înzestrări, Argus vede cu tot trupul, în toate părțile. Câmpul său vizual este total, nu decupat parțial din realitatea înconjurătoare. Titanul acesta pare să fi coborât din mitologie în așezările omenești moderne. Montarea camerelor de supraveghere în spațiul public, dar și privat, îl aduc în actualitate pe Argus și-l fac la fel de puternic ca în credințele vechilor greci. În marile orașe ale lumii, cu zeci de milioane de locuitori, din China până în Statele Unite, sistemele de supraveghere sunt super dezvoltate. Zeci de mii de ochi monitorizează bulevardele, străzile, piețele, zi și noapte. Tehnologia aceasta a pătruns cu timpul și în România, ajungând chiar în comune și sate. Să zicem că mergi cu mașina pe vechiul drum spre mare și ajungi în comuna Dragoș Vodă, din județul Călărași. Ai fi avut posibilitatea să șofezi pe Autostrada Soarelui, care se întinde în paralel, la mică distanță, pe mâna dreaptă, dar tu ai ales vechea șosea, ca să vezi cum s-au dezvoltat satele din sudul țării. La intrarea în comună, fiindcă nu te grăbești, cotești la stânga, printre tarlale, să faci poze cu lanul de floarea-soarelui. Cobori din mașină, te dezmorțești întinzându-ți brațele și inspiri aerul plin de miresme vegetale al Bărăganului. În jur, nu e țipenie de om, ești tu singur, între cerul vast și pământul cu orizont larg. Cineva, însă, de undeva, te poate urmări cu privirea: e primarul comunei, care are în birou, pe perete, câteva monitoare conectate la camerele de supraveghere din comună, una fiind orientată spre locul unde ai oprit. Sigur, edilul șef nu știe cine ești și nici nu te poate identifica după nume și prenume: vede pe monitor o siluetă umană. Oricum, nu faci nimic ilegal! După o pauză de câteva minute, urci din nou la volan, revii în șoseaua națională și pleci mai departe, traversând comuna: mașina pe care o conduci este filmată de fiecare cameră montată la șoseaua principală, până ieși din localitate.
Recunoaștere facială: se vede și ce culoare au ochii!
Tehnologiile de supraveghere s-au dezvoltat pe cele două direcții: publică și privată. Este foarte probabil ca mai întâi să fi fost folosite de companii, pentru a-și ține angajații sub observație, dar și de proprietarii de reședințe private, pentru a-i descuraja pe hoți sau a-i depista mai ușor, dacă aceștia au reușit să dea atacul. Cu timpul, primăriile și alte categorii de autorități publice au investit sume mari pentru cumpărarea și punerea în funcțiune a sistemelor de supraveghere în spațiul public. În prezent, Programul Național de Redresare și Reziliență, derulat cu bani europeni, permite primăriilor să cumpere sisteme de supraveghere. Acestea se numesc „infrastructură TIC (Tehnologiile Informațiilor și Comunicațiilor) – sisteme inteligente de management local”. Sunt zeci de comune care au făcut proiecte ca să primească bani europeni pentru astfel de achiziții. De pildă, comuna Albac, din județul Alba, a câștigat, în acest sens, un proiect în valoare de 2.195.407 lei. Comuna Șilindia, din județul Arad, a primit suma de 146.450 de euro. Străzile acestor comune vor fi în curând monitorizate de camere video, iar imaginile vor fi transmise la Primărie, pe monitoare. Lucrurile evoluează și în București, oricum, împânzit de mulți ani de camere de supraveghere; de la începutul anului au fost montate camere video în 19 intersecții, pentru monitorizarea traficului rutier. Noutatea este că senzorii au capacitatea de recunoaștere facială (chipul uman este perceput în detaliu: culoarea ochilor, a pielii, semne distinctive etc.), putere proprie noilor generații de sisteme de supraveghere. Recunoașterea facială este controversată în lume, criticii acestei tehnici considerând că pot fi încălcate drepturile omului. Sistemul de supraveghere montat recent în București, pe cheltuiala Primăriei Municipiului, recunoaște atât șoferul, cât și pasagerul din dreapta. Totodată, camerele percep dacă șoferul poartă sau nu centura de siguranță sau dacă vorbește la telefon în timp ce conduce mașina. În cazul în care șoferul a călcat pe bec, va primi amenda acasă. În ce privește recunoașterea facială, specialiștii se apără, susținând că sistemul recunoaște pe baza trăsăturilor faciale doar condamnații penal, persoanele urmărite și dispăruții din baza de date. Dar adevărul e altul: sistemul poate recunoaște orice cetățean pe care autoritățile vor vrea să-l recunoască, atât timp cât orice cetățean are o fotografie în baza de date a autorităților. E simplu: sistemul primește fotografia noastră din baza de date și stă la pândă: cum ne-a reperat trecând prin zona monitorizată, cum a transmis informația la beneficiar. Nu avem, însă, niciun motiv să ne speriem, cât timp trăim într-o societate democratică și nu săvârșim fărădelegi. În regimuri autoritariste sau dictatoriale, cetățenii sunt la cheremul puterii politice, care nu ezită să le încalce drepturile și libertățile, folosind noile tehnologii de supraveghere.
Intimitatea, protejată de lege
Totuși, utilizarea sistemelor de supraveghere este reglementată, nimeni nu poate folosi camerele video după capul lui. Astfel, potrivit Deciziei 52/2012, emisă de Autoritatea Națională de Supraveghere a Datelor cu Caracter Personal, „supravegherea video poate fi efectuată, în principal, în următoarele scopuri: a) prevenirea şi combaterea săvârşirii infracţiunilor; b) supravegherea traficului rutier şi constatarea încălcării regulilor de circulaţie rutieră; c) asigurarea pazei şi protecţiei persoanelor, bunurilor şi valorilor, a imobilelor şi a instalaţiilor de utilitate publică, precum şi a împrejmuirilor afectate acestora; d) îndeplinirea unor măsuri de interes public sau exercitarea prerogativelor de autoritate publică; e) realizarea unor interese legitime, cu condiţia să nu se prejudicieze drepturile şi libertăţile fundamentale sau interesul persoanelor vizate”. Este interzisă utilizarea mijloacelor de supraveghere video ascunse, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege. Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal, prin mijloace de supraveghere video, în spaţii în care se impune asigurarea intimităţii persoanelor, cum ar fi: cabine de probă, vestiare, cabine de duş, toalete şi alte locaţii similare. Este clar că sistemele de supraveghere au un rol benefic pentru cetățenii care respectă legea. Să ne imaginăm că unii săteni obișnuiau să arunce gunoiul în locuri nepermise, fiindcă nu-i vedea nimeni. Acum, știind că pe stâlp este o cameră video, se vor gândi de două ori dacă să repete fapta reprobabilă. Au fost situații în care, inși cu astfel de apucături au fost descoperiți, în cele din urmă, cu ajutorul imaginilor surprinse de camerele video și amendați drastic. Camerele de supraveghere sunt bune și pentru proprietarii care pleacă de acasă. Ei pot, cu ajutorul telefonului mobil, via satelit, să vadă ce se întâmplă în casa lor, chiar dacă sunt la o distanță de sute de kilometri. În același timp, însă, viața noastră, chiar dacă este monitorizată în spațiul public, este și mai mult devoalată. Primarul poate urmări, de pildă, cine pe cine vizitează. Doi tineri îndrăgostiți s-ar putea să nu mai găsească acel loc lăturalnic, pe vreo uliță umbrită de salcâmi, unde să se îmbrățișeze, feriți de ochii lumii: prin preajmă, se află o cameră video, care vede tot! Până acum, pândeau numai ochii omenești, cu puteri limitate. Acum, ochii tehnici ne privesc continuu, fără să clipească. Fie ca Argus acesta modern să existe numai spre binele nostru!
