Cu ochii pe noi: camerele de supraveghere

– Încet-încet, aproape fără să băgăm de seamă, orașele, dar mai nou și satele noastre, s-au umplut cu camere de supraveghere. Sunt montate, de obicei, sus, pe stâlpi, în intersecții și de-a lungul străzilor. Ochi publici care ne văd de cum am ieșit din bloc sau din ogradă. Supravegherea spațiului public este o afacere bănoasă pentru firmele care le produc și le comercializează, dar și o cale sigură pentru autorități de a-și exercita controlul. Noi, cetățenii, ce câștigăm? –

Argus, titanul cu 100 de ochi

În mitologia greacă există un titan numit Argus. Trăsătura distinctivă a acestei creaturi atletice sunt cei 1000 de ochi dispuși pe tot corpul. Datorită acestei înzestrări, Argus vede cu tot trupul, în toate părțile. Câmpul său vizual este total, nu decupat parțial din realitatea înconjurătoare. Titanul acesta pare să fi coborât din mitologie în așezările ome­nești moderne. Montarea camerelor de supra­ve­ghere în spațiul public, dar și privat, îl aduc în ac­tualitate pe Argus și-l fac la fel de puternic ca în credințele vechilor greci. În marile orașe ale lumii, cu zeci de milioane de locuitori, din China până în Statele Unite, sistemele de supraveghere sunt super dezvoltate. Zeci de mii de ochi monitorizează bu­levardele, străzile, piețele, zi și noapte. Tehno­logia aceasta a pătruns cu timpul și în România, ajun­gând chiar în comune și sate. Să zicem că mergi cu mașina pe vechiul drum spre mare și ajungi în comuna Dragoș Vodă, din județul Că­lărași. Ai fi avut posibilitatea să șofezi pe Auto­strada Soarelui, care se întinde în paralel, la mică distanță, pe mâna dreaptă, dar tu ai ales vechea șo­sea, ca să vezi cum s-au dezvoltat satele din sudul țării. La intrarea în comună, fiindcă nu te grăbești, cotești la stânga, printre tarlale, să faci poze cu lanul de floarea-soarelui. Cobori din ma­șină, te dezmor­țești întinzându-ți brațele și ins­piri aerul plin de miresme vegetale al Bărăga­nu­lui. În jur, nu e ți­penie de om, ești tu singur, între cerul vast și pă­mântul cu orizont larg. Cineva, însă, de undeva, te poate urmări cu privirea: e primarul comunei, care are în birou, pe perete, câteva monitoare co­nectate la camerele de supraveghere din comună, una fiind orientată spre locul unde ai oprit. Sigur, edilul șef nu știe cine ești și nici nu te poate iden­ti­fica după nume și prenume: vede pe mo­nitor o siluetă umană. Ori­cum, nu faci ni­mic ilegal! După o pauză de câteva mi­nute, urci din nou la volan, revii în șoseaua națio­nală și pleci mai de­parte, traver­sând comuna: ma­șina pe care o conduci este fil­ma­tă de fiecare cameră montată la șoseaua prin­cipală, până ieși din localitate.

Recunoaștere facială: se vede și ce culoare au ochii!

Tehnologiile de supraveghere s-au dez­voltat pe cele două direcții: publică și privată. Este foarte probabil ca mai întâi să fi fost folosite de companii, pentru a-și ține angajații sub observație, dar și de proprietarii de reședințe private, pentru a-i des­curaja pe hoți sau a-i depista mai ușor, dacă aceș­tia au reușit să dea ata­cul. Cu timpul, primă­riile și alte categorii de au­torități publice au investit sume mari pentru cum­părarea și punerea în func­țiune a sistemelor de su­praveghere în spațiul public. În pre­zent, Pro­gramul Național de Redre­sare și Re­ziliență, derulat cu bani europeni, permite primă­riilor să cumpere sisteme de su­pra­ve­ghere. Acestea se numesc „in­frastruc­tură TIC (Teh­nologiile Informațiilor și Co­mu­nica­țiilor) – sisteme inteligente de ma­na­gement local”. Sunt zeci de comune care au făcut pro­iecte ca să pri­mească bani europeni pentru ast­fel de achi­ziții. De pildă, comuna Albac, din județul Alba, a câș­tigat, în acest sens, un proiect în valoare de 2.195.407 lei. Comuna Șilindia, din județul Arad, a primit suma de 146.450 de euro. Stră­zile acestor comune vor fi în curând mo­ni­torizate de camere video, iar imaginile vor fi transmise la Primărie, pe monitoare. Lucru­rile evo­luează și în București, oricum, împânzit de mulți ani de camere de su­pra­veghere; de la în­ceputul anului au fost montate ca­mere video în 19 inter­secții, pentru monitorizarea traficului rutier. Nouta­tea este că senzorii au capacitatea de recu­noaștere facială (chipul uman este perceput în de­taliu: cu­loarea ochilor, a pielii, semne distinctive etc.), pu­tere proprie noilor generații de sisteme de supra­veghere. Recu­noaș­terea facială este contro­versată în lume, criticii aces­tei tehnici considerând că pot fi încălcate drep­turile omului. Sistemul de su­­praveghere montat re­cent în București, pe chel­tu­iala Primăriei Munici­piului, recunoaște atât șo­ferul, cât și pasagerul din dreapta. Totodată, ca­me­rele percep dacă șoferul poartă sau nu centura de siguranță sau dacă vor­bește la telefon în timp ce con­duce mașina. În ca­zul în care șoferul a călcat pe bec, va primi amenda aca­să. În ce privește recu­noaș­terea facială, specialiștii se apără, susținând că sistemul recu­noaște pe baza trăsăturilor faciale doar condam­nații penal, persoanele urmărite și dis­păruții din baza de date. Dar adevărul e altul: sis­temul poate recunoaște orice cetățean pe care auto­ritățile vor vrea să-l recunoască, atât timp cât orice ce­tățean are o fotografie în baza de date a autorită­ților. E sim­plu: sistemul primește fotografia noastră din baza de date și stă la pândă: cum ne-a reperat tre­când prin zona mo­ni­torizată, cum a transmis in­for­mația la beneficiar. Nu avem, însă, niciun motiv să ne speriem, cât timp trăim într-o societate demo­cra­tică și nu săvârșim fărădelegi. În regimuri auto­ri­tariste sau dicta­to­riale, cetățenii sunt la cheremul pu­te­rii politice, care nu ezită să le în­calce drep­tu­rile și libertățile, folo­sind noile tehnologii de suprave­ghere.

Intimitatea, protejată de lege

Totuși, utilizarea sistemelor de supraveghere este reglementată, nimeni nu poate folosi camerele video după capul lui. Astfel, potrivit Deciziei 52/2012, emisă de Autoritatea Națională de Su­praveghere a Datelor cu Caracter Personal, „supra­vegherea video poate fi efectuată, în principal, în următoarele scopuri: a) prevenirea şi combaterea săvârşirii infracţiunilor; b) supravegherea traficului rutier şi constatarea încălcării regulilor de circu­laţie rutieră; c) asigurarea pazei şi protecţiei persoanelor, bunurilor şi valorilor, a imobilelor şi a instalaţiilor de utilitate publică, precum şi a împrejmuirilor afectate acestora; d) îndepli­nirea unor măsuri de interes public sau exercita­rea prerogativelor de autoritate publică; e) reali­zarea unor interese legitime, cu condiţia să nu se preju­dicieze drepturile şi libertăţile funda­men­tale sau interesul persoanelor vizate”. Este interzisă utiliza­rea mijloacelor de supraveghere video ascunse, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege. Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal, prin mij­loace de suprave­ghe­re video, în spaţii în care se impune asigurarea intimităţii persoanelor, cum ar fi: cabine de probă, vestiare, cabine de duş, toalete şi alte locaţii similare. Este clar că sis­temele de supraveghere au un rol be­ne­fic pentru cetățenii care respectă legea. Să ne imaginăm că unii săteni obișnuiau să arunce gunoiul în locuri nepermise, fiindcă nu-i vedea nimeni. Acum, știind că pe stâlp este o cameră video, se vor gândi de două ori dacă să repete fapta reprobabilă. Au fost situații în care, inși cu astfel de apucături au fost descoperiți, în cele din urmă, cu ajutorul imaginilor surprinse de camerele video și amendați drastic. Camerele de supraveghere sunt bune și pentru proprietarii care pleacă de acasă. Ei pot, cu ajutorul telefonului mo­bil, via satelit, să vadă ce se întâmplă în casa lor, chiar dacă sunt la o distanță de sute de kilometri. În același timp, însă, viața noastră, chiar dacă este monitorizată în spațiul public, este și mai mult de­voa­lată. Primarul poate urmări, de pildă, cine pe ci­ne vizitează. Doi tineri îndrăgostiți s-ar putea să nu mai găsească acel loc lăturalnic, pe vreo uliță um­brită de salcâmi, unde să se îmbrățișeze, feriți de ochii lumii: prin preajmă, se află o cameră vi­deo, ca­re vede tot! Până acum, pândeau numai ochii ome­nești, cu puteri limitate. Acum, ochii teh­nici ne privesc continuu, fără să clipească. Fie ca Argus acesta modern să existe numai spre binele nos­tru!