– Aderarea țării noastre la Uniunea Europeană le-a oferit fermierilor șansa de a încasa bani de la bugetul comunitar, sub formă de subvenții și împrumuturi nerambursabile. De la 1 ianuarie 2023 a fost lansat la nivel european un nou exercițiu financiar, valabil până în 2027, plus încă doi ani – perioadă de tranziție. Miliarde de euro sunt pregătite să fie pompate în agricultura din România! –
Biblia fondurilor europene
Până acum, programul prin care au fost alocați banii de la Bruxelles și de la București (bugetul național este, în același timp, sursă de bani pentru fermieri) s-a numit Programul Național pentru Dezvoltare Rurală – PNDR. Cu siguranță ați auzit deseori pronunțată această abreviere (dacă urmăriți presa agricolă). De acum, programul se numește Planul Național Strategic – PNS. Fiecare stat membru al Uniunii Europene a elaborat un PNS propriu, aprobat de Comisia Europeană, spre sfârșitul anului 2022. Documentul însumează peste 1000 de pagini și este Biblia fondurilor europene pentru fermieri. Aici este stabilit ce categorii de fermieri încasează subvenții agricole, ce sume sunt plătite per hectar de teren arabil, ce plafoane financiare sunt alocate fiecărei măsuri de sprijin în parte. Ce e scris acolo este bătut în cuie pentru următorii ani. Cei mai puțin familiarizați cu modul în care este sprijinită agricultura cu bani publici trebuie să știe că Politica Agricolă Comună (PAC) a Uniunii Europene se sprijină pe doi mari piloni: Plăți directe (Pilonul 1) și Dezvoltare Rurală (Pilonul II). Plăți directe înseamnă subvenții pentru unitatea de suprafață și sunt încasate de peste 800.000 de fermieri, din cei peste 3.200.000 înregistrați în România. „Da, suntem țara cu cel mai mare număr de agricultori din Uniunea Europeană, dar cei mai mulți dintre aceștia sunt mici agricultori, cu suprafețe sub 5 ha, cu venituri mici și care practică o agricultură de subzistență”. Din masa aceasta uriașă de proprietari de pământ, numai aproximativ 800.000, după cum am precizat, se înscriu anual la Agenția Națională pentru Plăți și Intervenții în Agricultură (APIA) ca să încaseze subvenții. Restul nu depun cerere de plată din diferite motive: nu sunt informați, e prea mic câștigul față de efortul depus în relația cu birocrația, nu vor, pur și simplu, să încaseze subvenții, fiindcă asta înseamnă respectarea unor reguli și controale ale statului sau au arendat terenul unor fermieri activi, care au depus cererea de plată în numele lor. Una peste alta, asta este situația: aproximativ 2.400.000 de proprietari de teren agricol (sunt numiți „șefi de exploatație”) din România nu cer subvenții agricole în numele lor.
O agricultură polarizată
Pentru ca un fermier să încaseze subvenția pentru suprafața de teren trebuie să îndeplinească niște condiții, dintre care cea mai importantă este să lucreze minim 1 ha de teren agricol, iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha. (parcela este cea mai mică unitate de suprafață, un hectar poate conține mai multe parcele). În cazul serelor, solariilor, viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor, arbuștilor fructiferi, suprafața parcelei agricole trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha. Sigur, beneficiarul trebuie să fie fermier activ (subvențiile sunt acordate, în principiu, nu pentru proprietate, ci pentru lucratul terenului). Cuantumul anual per hectar va fi anul acesta de 97 de euro și va crește la 103 euro în 2028. Aceasta este cea mai accesibilă subvenție. Dacă ai și lucrezi 5 ha, poți încasa anual aprox. 500 de euro. Pe lângă această subvenție de bază mai sunt acordate încă alte 24 tipuri de subvenții: o plată redistributivă de 50 de euro/ha, dacă lucrezi până în 50 de ha; o plată de încă 50 – 60 euro/ha, pentru tinerii fermieri, pentru primele 50 de ha. Mai sunt și subvenții pentru practici ecologice, pentru anumite culturi: tomate pentru industrializare, soia, fructe etc. Există, așadar, combinații de tipuri de subvenții anuale, care îngroașă bine încasările agricultorilor. Aritmetica e simplă: număr mare de hectare înseamnă sume mari intrate în conturi. De asta au ajuns unii fermieri să are până și fâșia de iarbă dintre șosea și tarla, cum am văzut prin Bărăgan. Polarizarea agriculturii noastre (mulți fermieri, cu bucăți mici de teren vs latifundiari, cu mii, chiar zeci de mii de hectare) favorizează în România nemulțumiri și planuri de expansiune: cei mici strigă să fie ajutați și mai mult, ca să nu piară, cei mari susțin să fie ei ajutați mai mult, ca să facă performanță, iar celor mici să nu li se mai acorde subvenții, numindu-le „ajutor social”!
Șansa celor mărunți
Tendința este ca micii proprietari de teren să arendeze sau chiar să vândă pământul. Alții, însă, se încăpățânează să reziste într-o piață dură. Formarea unor cooperative agricole este văzută ca una dintre soluțiile cele mai sigure pentru ei, după principiul „unde-s mulți puterea crește”. O cooperativă agricolă are dreptul să acceseze fonduri europene, pentru a cumpăra utilaje agricole, pentru a construi depozite pentru recoltă sau adăposturi pentru animale și chiar pentru a înființa o mică fabrică de procesare a producției. Aceste fonduri sunt oferite de la bugetul european, în baza Pilonului II – Dezvoltare rurală, gestionat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR). Pentru a avea acces la fonduri, beneficiarul trebuie să întocmească un proiect și să respecte la virgulă prevederile din Ghidul Solicitantului. Este mai complicat decât să depui un dosar pentru a încasa subvenții pentru suprafață, prin APIA. De aceea numărul beneficiarilor de fonduri europene alocate prin Pilonul II este mult mai mic decât al celor de subvenții agricole acordate prin Pilonul I. Au fost fermieri care au încasat milioane de euro pentru proiectele lor. Dotarea cu mașini și utilaje agricole moderne, care au schimbat fața agriculturii românești, a fost posibilă cu ajutorul acestor fonduri europene acordate prin Pilonul II – dezvoltare rurală. Cei care au încasat sute, mii, zeci de mii de euro sunt, de regulă, cei care au un număr mare de hectare, adică acei fermieri care încasează și subvenții agricole semnificative. Ei s-au bucurat de ambele surse de bani europeni. În același timp, micii fermieri au încasat drept subvenții câțiva firfirici și nu au avut acces la banii pentru proiecte, ca să-și modernizeze exploatația.
Un strop de sinceritate
La presiunea autorităților de la Bruxelles, politicienii și funcționarii români de la București, care voiau să-i servească, și de data asta, pe marii fermieri, au fost nevoiți să prevadă în noul PNS un sprijin mai consistent pentru fermierii mici și mijlocii, pe care un fost comisar european pentru agricultură, irlandezul Phil Hogan, i-a numit o dată „inima agriculturii europene”. Reuniți în cooperative agricole sau în organizații de producători, fermierii mici și mijlocii vor avea mai multe șanse în următorii ani să beneficieze de fonduri europene. În total, banii pentru plăți directe și pentru dezvoltare rurală ajung la un plafon anual de aproximativ 3 miliarde de euro, fiind al șaselea plafon la nivel european. Pe lângă banii de la Bruxelles, agricultura românească beneficiază și de bani de la bugetul de stat. Crescătorii de bovine, de pildă, încasează o subvenție de aproximativ 60 de lei/tona de lapte și 213 lei/cap de animal pentru carne. Cultivatorii de tomate în spații protejate (sere și solarii) încasează un ajutor de minimum de 3000 de euro. Mulți fermieri au primit ajutoare financiare anti-Covid. Deseori, îi auzim pe fermieri plângându-se de creșterea costurilor de producție, de vitregiile pieței, dar rareori sunt dispuși să spună ce bani încasează de la bugetul public. Munca în agricultură este grea pentru fermieri și extrem de necesară pentru societate, fiindcă ne asigură pâinea cea de toate zilele. Un strop de sinceritate din partea beneficiarilor de bani publici ar fi însă binevenit: agricultura este unul dintre cele mai subvenționate sectoare de activitate și acest lucru trebuie mereu reamintit.
Romanian