RODICA CULCER despre… „Apropierea Chișinăului de UE și NATO a determinat Kremlinul să încerce să scape de Maia Sandu”

– După ce președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a anunțat că Moscova are un plan con­cret de distrugere a Republicii Moldova, președinta Maia Sandu a confirmat oficial tentativa Moscovei de a da o lovitură de stat în Moldova, „cu impli­ca­rea unor diversionişti cu pregătire militară, ca­mu­flaţi în civil,” care urmau să atace instituțiile sta­tului. Cât de gravă este, în acest moment, situația din Republica Moldova? Are legătură recenta schim­bare de guvern de la Chișinău cu aceste in­for­mații?

– Republica Moldova se află sub amenințarea Rusiei de când și-a declarat independența, gest ur­mat aproape instantaneu de războiul din Transnistria, care a lăsat în urmă o republică secesionistă și un con­tingent al Armatei a 14-a. Câtă vreme Chișinăul a fost obedient politic și dependent economic față de Moscova, Rusia a fost mulțumită. După venirea la pu­tere a Maiei Sandu și a partidului său, PAS, re­lațiile cu Rusia au devenit mai tensionate, deși noua pu­tere s-a concentrat mai mult pe combaterea co­rupției și a fost prudentă față de Rusia. Doar că și co­rupția este un produs al Kremlinului, căci favori­zea­ză spălarea banilor și furtul de resurse generat de re­țelele KGB/FSB, patroane de facto ale oligarhilor fu­gari, ca Ilan Șor și Vladimir Plahotniuc, printre alții, ca­re transformaseră țara într-o peșteră de tâlhari. Răz­­boiul din Ucraina, concomitent cu apropierea Chi­șinăului de UE și NATO, au determinat probabil Kremlinul să încerce să scape de Maia Sandu și de PAS, fără a mai aștepta rezultatele campaniei de destabilizare conduse de oligarhi cu bani de la Moscova. Odată ce președintele Zelenski făcuse anunțul, Maia Sandu nu putea decât să-l confirme, ceea ce a atras atenția cancelariilor occidentale. Guvernul însă ar fi fost schimbat oricum, pentru că era uzat și nu făcea față provocărilor tot mai grave ale momentului. Încă din toamna anului trecut se vorbea de înlocuirea Nataliei    Gavriliță cu Dorin Re­cean, pentru că și partenerii occidentali ai Moldovei o cereau, exasperați de lentoarea reformelor și de une­le decizii dubioase în domeniul energiei. Preșe­dinta Maia Sandu a așteptat trecerea iernii pentru a permite noului executiv un start bun. Iată însă că Mos­cova, prin agresivitatea sa criminală, forțează Chișinăul să se concentreze pe politica de reformă și securitate mai intens și mai rapid decât intenționase inițial, ceea ce era de mult necesar.

– Armata americană a doborât, zilele trecute, mai multe obiecte neidentificate, aflate la mare alti­tu­dine. Evenimentele au dat naștere, cum era de aș­teptat, la tot felul de scenarii și teorii ale conspira­ției. Ce se știe concret, până la acest moment, despre respectivele obiecte?

– Teoriile conspirației au fost alimentate de refu­zul comandantului forțelor de apărare aeriană din nor­dul SUA de a se pronunța asupra originii celor trei    „obiecte” doborâte în Alaska, Lake Huron și Yu­kon (Canada), adică de a elimina posibilitatea ca ele să fi fost trimise de extratereștri. Ulterior, autoritățile americane au precizat că nu era vorba de așa ceva, adă­ugând chiar că s-ar putea ca „obiectele” să fie „be­nigne”, lansate în scop comercial sau științific. Apa­renta ambiguitate a generalului american era mai degrabă un exemplu de rigoare, pentru că, până nu sunt recuperate toate resturile acestor „obiecte” zbu­ră­toare, nu se poate ști ce sunt exact. Cu totul alta pa­re a fi situația balonului de mari dimensiuni trimis de China să spioneze, după toate probabilitățile, une­le baze militare strategice ale SUA, deși Beijingul a afir­mat că balonul avea doar instalații de monito­ri­zare meteo. Resturile balonului, recuperate recent de pe fundul oceanului, par să confirme însă ipoteza unei operațiuni de spionaj. Chinei i-a convenit, deci, să alimenteze perdeaua de fum a teoriilor cons­pira­ției, ca să-și disimuleze operațiunile aeriene desfă­șu­rate sub acoperire. Avem așadar de a face cu: a) un balon de mari dimensiuni, despre care există in­dicii că ar fi spionat instalații militare americane, și b) trei dispozitive mai mici, despre care nu știm aproa­pe nimic. Cert este, spun comentatorii militari, că aces­tea din urmă nu au fost identificate inițial de ame­ricani, pentru că radarele lor au fost recalibrate abia după apariția balonului „spion”. Această de­fi­ciență în sistemul de monitorizare aeriană al SUA    a alar­mat Washingtonul. Din păcate, cu state ca Rusia și China, decise să submineze Occidentul, investițiile în aparatura militară sofisticată se impun. Să aștep­tăm deci recuperarea „obiectelor” zburătoare din nordul înghețat al continentului american, pentru a înțelege adevărata lor natură și misiune, și abia apoi să comentăm, în cunoștință de cauză.