Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

„Cenușăreasa” de pe Bega: Piața Traian

– Pentru a face față rangului de capitală europeană, prin centrul Ti­mi­șoarei a trecut valul renovării: clădirile au primit un nou ștaif, ca să fie ad­mirate în toată splendoarea lor, de turiștii sosiți de pretutindeni. Undeva, însă, dincolo de râul Bega, eforturile de revitalizare urbană încă nu sunt vi­zibile. Ce fac, de pildă, autoritățile, pentru Piața Traian?–

Prospețimea centrului

Palatul Ștefania

Timișoara este, după Sibiu (în 2007), al doilea oraș din România care primește distincția de „capitală europeană a culturii”. Tot anul 2023 va fi marcat de evenimente organizate în cadrul acestui vast program cultural. Pentru a da orașului o nouă înfățișare, au fost inițiate, încă de acum câțiva ani, lucrări de renovare a clădirilor din centrul istoric, cu precădere din Piața Operei, din Piața Libertății și Piața Unirii. Turistul descoperă acum zone bine îngrijite, cu imobile de patrimoniu curățite de mâz­ga timpului. La fel ca ființele, clădirile capătă, și ele, un aer de oboseală, dar mâna pricepută a unui constructor le poate reda prospețimea. După ce m-am plimbat prin cele trei piețe renovate ale ora­șului, m-am întrebat: „Oare Piața Traian cum o arăta?”. Eram elev la Liceul Silvic din Timișoara, de la Pădurea Verde, în preajma revoluției, și când primeam voie să ies din internat în oraș, luam tram­vaiul și mă opream în Piața Traian. Pentru mine era o lume în sine, cu ofertă comercială completă: frizerie, cofetărie, magazine de haine și încălță­min­te, cinematograf, librărie, oficiu poștal etc. În acele timpuri, fiindcă românii nu aveau voie să pă­ră­sească țara, decât cu acordul organelor de secu­ritate (cum nu aveam eu voie să ies din curtea internatului, fără acordul pedagogului), orașul era populat bine: tramvaie pline, piețe aglomerate, nu găseai ușor un loc pe o bancă, să îți tragi sufletul. Așa îmi amintesc Piața Traian, din acei ani: un du-te vino de oameni, chiar dacă mărfurile din maga­zinele de la parterul clădirilor vechi erau tot mai puține. Trăiam, ca adolescent, în plină senzorialitate, ignoram cu totul istoria locului, care este una interesantă: cartier de români și sârbi, numit „Fabric” (cu, firește, fabrici și ate­liere), firme de negustorie și restaurante cu șni­țele și bere la halbă. Un mic spațiu ortodox cu inserții iudaice, lipit de cel romano-catolic și reformat. După revoluție, când interdicțiile au căzut, ieșeam mai des și, de obicei, tot aici mă opream. „Cum o mai arăta Piața Tra­ian?”.

Într-o buclă a timpului

Piața Traian

Aș putea să iau un tramvai, dar aleg să merg pe jos, prin aerul matinal, revigorant, printre tineri care se grăbesc spre cursuri sau spre sediile unor firme. Las „Magazinul Bega” pe partea dreaptă și înaintez spre est, pe lângă clădiri somptuoase, strălucind de prospețime. Ajung la „Podul Decebal”, întins peste râul Bega, îl traversez și, deodată, atmosfera se schim­bă: clădirile, cu o arhitectură nu mai puțin atrăgătoare decât cele din centru, sunt însă învechite, dacă nu de-a dreptul decrepite. Mâna zugravului nu a mai ajuns pe aici de multă vreme. Fațadele sunt de un brun sumbru, iar tencuiala măcinată de vreme cade în bucăți amenințătoare, ca o grindină stârnită pe sub streșini. În unele locuri sunt nevoit să părăsesc trotuarul și să ies pe carosabil, ca să nu fiu potopit de schijele de tencuială. De pe câte un zid, figurinele numite mascaroane, și care re­prezintă câte un amoraș sau o zeitate bărboasă, mă privesc parcă ironic: de fapt, au devenit ele, în sine, prezențe ironice, fiindcă rolul lor era să protejeze casa pe care au fost aplicate, dar casa, iată, se ruinează de la un an la altul. Prin câte o spărtură în zidul demisolurilor, văd, în jos, hăuri căptușite cu cărămidă veche, firide largi, măcinate de umezeală, și, pe pardoseală, boarfe putrezite. Îmi scot repede privirea din bolgiile aces­tea, ca să o ridic la cer, spre turla înaltă a bi­sericii romano-catolice „Millenium”, de peste drum. În fața lăcașului de cult, un Sfânt Nepomuk din pia­tră lustruită binecuvântează pietonii. Încă doi pași și, iată-mă în careul larg al Pieței Traian. Acum, incinta este pavată cu piatră cubică, odini­oară, era numai pământ și iarbă, umbrită de copă­cei. De jur împrejur, clădiri de demult, fermecă­toare ca arhitectură, dar nu așa de bine îngrijite. E un aer stătut aici, lipsit de vibrație. Parcă mă aflu într-o buclă a timpului, prin care modernitatea nu-și curge încă energiile. Dau o tură, ocolind porum­beii care vin în picaj de pe acoperișurile de țiglă, privesc statuia lui Mercur, postată sus, la colțul palatului cu același nume, apoi ochesc un ins care tocmai soarbe o gură de apă de la cișmeaua dinspre biserica ortodoxă sârbă, și intru în vorbă cu el, convins că e un martor al vieții de zi cu zi din Piața Traian: „Pe aici locuiesc și oameni cu stare, și hoți de buzunare. Anul trecut, prin toamnă, au venit niște camioane cu pământ și l-au descărcat și au acoperit pavajul, apoi niște muncitori au întins un covor de iarbă și s-au jucat, aici, în piață, niște meciuri de fotbal”. Un afiș lipit prin apropiere confirmă spusele omului. „14 – 15 – 16 octombrie, FOTBAL în Traian”.

Planuri de revitalizare

Biserica ortodoxă sârbă

Arhitecții au diagnosticat Piața Traian și zona adiacentă, iar rezultatele sunt negative: suprafețe pietonale neatractive, subdimensionate și/sau ocu­pate de mașini parcate neregulamentar; ac­cesibi­litate limitată pentru persoane cu dizabilități; su­prafețe carosabile supradimensionate, delimitate și organizate deficitar, care conduc fie la viteze mari de deplasare, fie la parcarea nereglementată; lipsa infrastructurii pentru biciclete/situație deficitară a infrastructurii aferente transportului public: stații și cale de rulare tramvai uzate fizic și moral; ilu­minat public uzat moral, cu consum ridicat de energie; absența stațiilor de încărcare pentru vehi­cule electrice; rețea de dotări și echipamente publice (învățământ, cultură, sănătate, sport, agre­ment, administrație, spații comunitare) insuficient dezvoltată în raport cu necesarul. Situația existentă este prezentată chiar pe un site al Primăriei Timișoarei (decidem.primariatm.ro.). Municipa­litatea știe că Piața Traian este o problemă pe care nu a reușit însă să o rezolve, înainte să fie pus în mișcare programul conceput pentru 2023, când orașul este capitală europeană a culturii. După porția de urbanitate modernă, turiștii care vor trece, per pedes sau cu tramvaiul, pe „Podul Decebal”, spre „Fabric”, pe Bulevardul „3 august 1919” (nu­mit așa pentru a celebra unirea Banatului cu România), vor descoperi o altă Timișoară, una în­cremenită în timp. Și asta poate fi, la o adică, un obiectiv turistic, dar cu condiția să nu te nimerească vreo bucată de moloz desprinsă dintr-un balcon! Primăria a organizat deja dezbateri publice despre cum ar putea fi revitalizată Piața Traian, cu încă vreo câteva străzi conexe. Există un plan, cu multe idei, dar, deocamdată, nu s-a deschis niciun șan­tier. Sunt în piață două clădiri emble­matice pentru oraș: Palatul Ștefania și Palatul Mercur. Palatul Ștefania este, ce-i drept, reno­vat, arată bine. Aceste două palate, plus biserica Millenium, din apropiere, sunt cam singurele obiective turistice pentru care te-ai repezi din centru până în Piața Traian. Altceva nu te mai incită să vii aici, decât, cum am spus, dacă vrei să cunoști o porțiune de oraș rămasă în urmă, ocolită de schimbările frenetice din alte cartiere. La parterul Palatului Ștefania, chiar pe colț, se află „Biroul Reabilitare Cartiere Istorice”, aflat în subordinea pri­măriei. Ușa este încuiată. Sun la unul din numerele afișate pe o coală lipită pe interior, pe geam. Aflu că programul cu publicul s-a terminat. Spun funcționarei că sunt jurnalist și aș vrea să aflu câteva date despre planurile de revitalizare a zonei. „Șefa este la o ședință la primărie, reveniți luni”. Fizic, nu aveam cum să mai revin, fiindcă vineri am plecat din Timișoara. Nici nu am mai sunat. În fond, nu este așa interesant ce spun ei că „vor face”. Când voi mai reveni la Timișoara, voi da o fugă în Piața Traian, să văd „ce au fă­cut”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian