– Ministrul de externe al României, Bogdan Aurescu, e acuzat de câțiva confrați liberali că nu-și îndeplinește bine mandatul. Principala nemulțumire: prestațiile zero, legate de spațiul Schengen. Mofturi politice sau critici întemeiate?
– Criticile sunt întemeiate, căci diplomația românească a fost invizibilă, atât înainte, cât și după eșecul aderării noastre la spațiul Schengen, dar să nu uităm că principalul responsabil pentru întreg demersul legat de intrarea în Schengen este, de fapt, ministrul de interne, Lucian Bode, reprezentantul României în JAI, de care Rareș Bogdan, acuzatorul lui Aurescu, nu se atinge. Totodată, domnul Bogdan ar trebui să-și vadă și propriul eșec, căci demersurile sale patetice și mult mediatizate, în calitate de președinte al delegației României în PPE (Partidul Popular European), din care face parte și partidul cancelarului austriac Nehammer, nu au avut nici un efect. PPE nu l-a sancționat pe cancelarul Nehammer pentru blocarea aderării României, ceea ce arată cât contează domnul Bogdan în PPE. Conchidem, deci, că alta trebuie să fie cauza ieșirii la rampă a lui Rareș Bogdan. Potrivit unor surse din partid, problema ar fi că Bogdan Aurescu, deși ocupă un post girat de PNL în guvern, umple posturile diplomatice cu psd-iști, nu cu pnl-iști, ceea ce a generat nemulțumiri în partid. Așa este la noi: numirile se fac pe criterii de partid, nu de competență. Toate acestea nu înseamnă că domnul Aurescu este fără pată. Ineficient ca șef al diplomației, domnul Aurescu este activ în preluarea temelor anti-ucrainene ale propagandei putiniste, de la apărarea preoților fideli Patriarhului KGB, Kirill, până la falsa dispută legată de canalul Bâstroe, care nici nu ar fi existat dacă România răspundea notificării formulate de Ucraina, în august 2022. De altfel, însuși ministrul mediului a declarat că biosfera Delta Dunării nu este afectată de lucrările de dragare. În plus, ieșirea de prost gust a domnului Aurescu față de Rareș Bogdan, întărește dubiile la adresa sa. Nu avem, deci, pe cine apăra, în această dispută. Ea este doar un nou semnal de alarmă privind calitatea slabă a celor care ne conduc și ne reprezintă.
– Președintele american, Joe Biden, este insuflatorul unității europene în sprijinirea războiului din Ucraina. În cazul când nu va accede și la cel de al doilea mandat, își vor menține Statele Unite sprijinul militar? Cum vedeți viitorul Ucrainei?
– Viitorul Ucrainei depinde de atâtea variabile, încât nici un analist serios nu face astăzi speculații în acest sens, și aceasta, pentru că dârzenia și curajul ucrainenilor nu sunt suficiente pentru a le asigura supraviețuirea. Esențial este ajutorul militar și financiar din partea Occidentului, care trebuie să asigure recâștigarea integrității teritoriale a Ucrainei, țară care funcționează, practic, ca scut de apărare a civilizației occidentale împotriva căreia luptă, de fapt, Putin și oastea lui. Ne așteaptă o perioadă dificilă, căci, după ce a realizat că „operațiunea specială” de nimicire a Ucrainei a eșuat, Putin se pregătește pentru un război de uzură, adică pe termen nelimitat. Un KGB-ist nu renunță niciodată, spun experții, și nici nu este preocupat de prețul succesului său, plătit în vieți omenești. Kremlinul calculează că atacurile rusești asupra Ucrainei vor uza moral populația, că Occidentul se va sătura să cheltuiască bani pentru susținerea Ucrainei, mai ales că propaganda anti-ucraineană a Rusiei funcționează cu motoarele turate la maximum, și că, în viitorul apropiat, o parte din guvernele europene, care astăzi sunt solidare cu Ucraina, vor fi înlocuite de prieteni ai Kremlinului. Lozul cel mare pentru Putin ar fi victoria lui Donald Trump în alegerile prezidențiale de anul viitor. Apropierea lui Trump față de Putin este cunoscută și afirmată, la fel ca și ostilitatea sa față de UE și de NATO, și aversiunea față de Zelenski, care nu l-a ajutat să-l compromită pe fiul lui Joe Biden. Invocând demagogic interesele americanilor, Trump va bloca probabil alocările bugetare pentru Ucraina și va preda Europa kgb-iștilor, iar noi putem fugi unde vom vedea cu ochii. Căderea Europei poate fi evitată doar prin intensificarea sprijinului militar pentru Ucraina, astfel încât aceasta să-și atingă obiectivele înainte de alegerile din SUA, din noiembrie 2024. Până la urmă, într-un an, în politică se pot întâmpla multe și nu neapărat toate rele.
