TUBUL DIGESTIV

ORA DE CONSULTAȚIE

– Aparatul digestiv este o alcătuire fascinantă, compusă din mușchi, nervi, hormoni și bacterii, toate reunite într-un tub lung, de aproximativ șapte metri. Dar deși se află adăpostit în interiorul corpului, el dispune de cea mai întinsă suprafață de contact cu mediul exterior – mai mare decât a pielii și a plămânilor –

Intestinul subțire

După cum se poate vedea în imaginea de mai sus, tubul (sau tractul) digestiv pornește de la gură, traversează toracele, apoi abdomenul și se termină la anus. Intestinul începe la ieșirea din stomac – și anume, cu duodenul, prima porțiune a intestinului subțire. Având o lungime de aproxi­ma­tiv 5 metri și un diametru de maximum 3 centimetri, intesti­nul subțire ar expune, dacă ar fi desfășurat, o suprafață totală de până la 500 mIntestinul gros

Zona unde apare cel mai frecvent cancerul in­testinal este colonul. Aici se dezvoltă pe mu­coasă polipi care inițial sunt inofensivi, iar la un moment dat se malig­ni­zează. Specialiștii ne dau, to­tuși, speranțe: „Putem reduce drastic riscul de cancer, dacă îndepărtăm la timp polipii benigni.” Un mijloc eficient de prevenție este alimentația să­nă­toasă, care întreține o floră bacteriană echi­librată și activă. La naștere, intestinul nostru este steril, complet lipsit de germeni, în schimb, colonul adult adăpostește o cantitate gi­gantică de microbi. Ce fel de microbi? Asta hotărâm noi în­șine, prin propriile noastre de­cizii: ce mâncăm, cu ce medi­ca­mente ne tratăm, dacă fu­măm sau nu, dacă și cât alcool consumăm. Și așa mai de­parte…

Inventarul simptomelor neplăcute

Eructațiile – Cunoscute mai de­grabă sub de­numirea lor populară de „râgâieli”, ele se produc în momentele când în­ghițim mâncarea pe nemes­tecate sau consumăm băuturi acidulate. În ambele situații, se acumulează în sto­mac o anumită canti­tate de aer, care urcă spre orificiul de la capătul inferior al esofagului, iar ieșirea lui pe acolo face să se audă acele sunete penibile.

Respirația urât mirosi­toare – Bacteriile exis­tente în cavitatea bucală descompun res­turile alimentare. Din ce­lu­lele moarte și din sânge se for­mează compuși de sulf, care degajă un miros greu. Fumatul, respirația pe gură, sforăitul, stresul și postul acționează ca factori favorizanți ai mirosului deza­greabil.

Zgomotele din stomac și in­tes­tin – Ex­presia uzuală și, desigur, mai puțin elegantă este: „Îmi ghiorăie mațe­le de foame”. Stomacul și intes­tinul sub­țire generează în permanență aseme­nea bolboroseli în procesul digestiei, deoarece activi­tatea lor presupune contracții ritmice (mișcări pe­ristaltice), care agită și împing înainte conținutul intes­tinal, un amestec lichid rezultat din digera­rea alimentelor, sucuri digestive și aer.

Senzația de prea-plin – Reprezintă conse­cința ingerării grăbite de mâncăruri grase, greu digerabile, care apoi rămân multă vreme în sto­mac. Abdomenul se simte plin până la refuz și ba­lo­nat. O mică plim­bare ne poate ajuta să stimulăm intesti­nul, eliminând astfel blocajul.

Vărsăturile – În ciuda aparentului ei drama­tism, voma este în realitate un reflex de apărare al organismului, care se curăță în acest mod, expul­zând sub­stanțele nedigerabile sau toxice. Ea este precedată de grețuri, creșterea fluxului de salivă, transpirații, paloare și dilatarea pupilelor.

Ce ne spun durerile abdominale

Colecistul – Colica biliară, care de obicei este cauzată de un calcul prezent în colecist, provoacă dureri în abdomenul superior – și anume, în partea dreaptă și în centru. Senzația de durere poate radia în spate și în umărul drept.

Splina – Durerile resimțite sub arcul costal stâng indică o creștere a volumului splinei (spleno­megalie). Aceasta poate fi o consecință a depozită­rii anormale de lipide, glucide sau proteine în anu­mite organe sau țesuturi, dar și a unor boli ale sângelui sau a hipertensiunii la nivelul venei porte.

Ficatul – Ficatul mărit se manifestă prin du­reri sub arcul costal drept, oboseală nejustificată și pier­dere în greutate, culoarea închisă a urinei și umfla­rea gleznelor. Dintre posibilele cauze ale stea­tozei hepatice putem aminti: consumul abuziv de alcool, obezitatea, tulburările de metabolism (diabetul sau colesterolul mărit), dar și stazele sang­vine, deter­minate de insuficiența cardiacă.

Apendicele – Durerile localizate între zona inferioară a abdomenului și ombilic semnalează, de regulă, o inflamare a apendicelui (apendicită). To­tuși, ele pot proveni uneori și de la o sarcină extra­uterină.

Ulcerul gastric – Ulcerul dă naș­tere unor dureri sfredelitoare, eventual însoțite de o senzație de pre­siune. Ele apar în epigastru (abdo­menul su­pe­rior) și se ameliorează la schimbarea poziției corpului, dar mai ales după ce bolnavul a ingerat ali­mente sau lichide ori și-a administrat medica­mente antiacide. Alte simp­tome ale ulcerului gastric pot fi: eructațiile, balonările, greața și vărsă­turile, pierderea în greutate, anemia (din cauza sângerărilor care se tot repetă).

Remedii contra durerilor

Ceaiuri – Infuziile de chimen, anason și feni­cul combat balonările, ameliorează crampele și calmează durerile. Se beau trei căni pe zi, după me­sele principale.

Căldură și masaje – Și aplicațiile calde au efect antispastic. Se pot folosi împachetări abdo­minale, o buiotă cu apă fierbinte, o pernă umplută cu sâmburi de cireșe, ținută câteva minute în cup­tor, sau o baie călduță. Poate fi de ajutor și un masaj (nu prea energic, totuși), executat pe abdomen în sensul acelor de ceasornic.

Diverse ingrediente active – Capsulele cu ulei de Mentă și preparatele farmaceutice cu butil­scopolamină pot fi întrebuințate pentru eliminarea crampelor. Principiile amare, conținute în unele plante ca Ghințura sau Țintaura, reglează digestia.

Dieta de cruțare – Așa-numita dietă FOD­MAP este un plan alimentar terapeutic, care exclu­de pentru o anumită perioadă carbohidrații fer­mentabili (cum ar fi cei din leguminoase, dulciuri și paste), respectiv, substanțele ce provoacă dureri și balonări pacienților cu intestin iritabil, boala Crohn și colită ulcerativă. S-a constatat că 84% dintre ei au reușit să-și îmbunătățească digestia, apelând la această dietă.

Ajutor pentru digestie

Fibrele alimentare

Fibrele sunt părți nedigerabile din alimentele de origine vegetală: legume, salate, fructe și ce­reale integrale. Odată ajunse în intestin, ele sunt prelucrate de bacteriile din flora intestinală și aduc o contribuție importantă la starea noastră generală de sănătate, în primul rând, întărind funcția de barieră a peretelui intestinal. Astfel se împiedică pătrunderea în fluxul sangvin a unor toxine sau chiar agenți patogeni. De asemenea, fibrele inten­sifică activitatea sistemului imunitar, reglează ni­velul colesterolului și previn afecțiunile cardio­vasculare. Cel mai simplu mod de a ne suplimenta cantitatea zilnică de fibre este să luăm dimineața, pe stomacul gol, o lingură de tărâțe de psyllium, cu multă apă, sau să ne preparăm pentru micul dejun un terci din fulgi de ovăz, de preferință fierți în lapte vegetal (50 g fulgi, 150 ml lapte, 150 ml apă – după fierbere se pot adăuga și semințe).

Prebioticele

Prebioticele sunt polizaharide ne-amidonoase conținute, de regulă, în alimentele bogate în fibre. Utilitatea lor constă în faptul că servesc ca hrană pentru bacteriile „bune” care populează intestinul, le întrețin și favorizează înmulțirea lor. Cele mai consistente surse de prebiotice sunt cerealele inte­grale, legumele cu frunze verzi, ceapa, usturoiul și bananele. Pot fi ingerate și sub formă de supliment, ex. Prebiotic Fiber Complex (producător – Jarrow Formulas).

Probioticele

Probioticele sunt culturi de bacterii vii, intro­duse în tubul digestiv în scopul de a reechilibra flo­ra intestinală, a stimula proliferarea microor­ga­nis­melor „prietenoase” și a restrânge spațiul ocupat de cele potențial patogene. În mod natural, ele se întâlnesc în alimentele fermentate (iaurtul, laptele acru, kefirul, varza murată), dar sunt oferite și într-o gamă largă de suplimente, unde se asociază de multe ori cu prebioticele. Principalele tulpini folosite pentru normalizarea microbiomului sunt lactobacilii și bifidobacteriile, precum și unele drojdii de tipul Saccharomyces boulardii. Pro­bio­ticele îmbunătățesc absorbția nutrienților, amelio­rează tulburările de tranzit, reglează mișcările peri­staltice ale intestinului și îi mențin integritatea mucoasei, cresc rezistența organismului la infecții și totodată la alergeni. S-a observat, de asemenea, că bifidobacteriile și lactobacilii au o influență pozitivă asupra sănătății mentale și a emoțiilor, de aceea li se aplică uneori și denumirea de „psiho­biotice”.