– Opinia publică din Statele Unite ale Americii a asistat recent la un moment istoric: arestarea, amprentarea și prezentarea în fața unui judecător din New York a fostului președinte Donald Trump, căruia i-au fost aduse la cunoștință nu mai puțin de 34 de capete de acuzare. Ce i se impută lui Donald Trump? În ce măsură afectează acest proces viitoarea cursă electorală prezidențială? Cine are de câștigat?
– Esența acuzațiilor constă în nereguli comise în finanțarea campaniei electorale din 2016, iar povestea pare un scenariu de film de mâna a doua: în timpul campaniei, o prostituată care susținea că ar fi avut o relație cu Donald Trump a primit 130.000 de dolari, ca să nu facă publică aventura, iar banii au fost incluși de Trump, abuziv, în categoria cheltuielilor legitime și decontabile de campanie, fiind virați în contul unui avocat pentru servicii juridice, care însă nu au fost prestate niciodată, pentru că banii au ajuns în mâinile prostituatei șantajiste. Toată lumea este de acord că, deși legitime, aceste acuzații sunt mai puțin grave decât cele formulate la adresa lui Trump în alte procese, aflate în faze preliminare, referitoare la presiuni directe, exercitate asupra autorităților din Georgia, de exemplu, pentru schimbarea rezultatului alegerilor, sau încurajarea violențelor din 6 ianuarie 2020, din clădirea Capitoliului. În privința efectului procesului de la New York asupra campaniei prezidențiale, se speculează că acesta i-ar oferi lui Trump ocazia perfectă pentru a se victimiza și a mobiliza astfel sprijinul majorității Republicanilor. El ar putea astfel să-și asigure nominalizarea la candidatura partidului pentru alegerile din anul viitor. Dincolo de nucleul dur al Republicanilor, însă, povestea începe să se schimbe, pentru că alegătorii moderați, de centru, cei care decid în final soarta alegerilor, încep să fie obosiți și chiar dezgustați de Trump. Nimeni nu are nevoie de un președinte cu atâtea probleme în justiție, ca să nu mai vorbim și de alte suspiciuni care planează asupra lui, legate de cârdășia cu Vladimir Putin. Este însă prematur să speculăm asupra finalului cursei prezidențiale din 2024. Jocurile nu sunt făcute și nu se știe nici cum va evolua economia. Este limpede însă că dominația exercitată de Donald Trump asupra Partidului Republican reflectă o criză morală și politică care erodează democrația americană.
– În contextul sărbătorilor Paștelui, când atenția întregii lumi creștine e îndreptată spre „Țara Sfântă”, Israelul pare să se găsească într-un moment mai tensionat ca oricând. Marile orașe sunt scena unor uriașe manifestații anti-guvernamentale. Care e sursa acestor tensiuni?
– Sursele acestor tensiuni, pe scurt, sunt evoluțiile politice și demografice care au dus la rezultatul recentelor alegeri parlamentare, câștigate de o alianță de dreapta din care, pe lângă partidul relativ moderat al premierului Netanyahu, Likud, fac parte și o serie de partide extremiste, intolerante față de palestinieni. Aceasta este consecința directă a maturizării unei generații de tineri proveniți din familii cu o natalitate peste medie, ale celor care studiază textele sfinte pe banii statului și nu sunt obligați să lucreze nimic pentru societate. Agenda partidelor naționaliste și ultra-naționaliste nu are de a face cu democrația, ci cu aspirația la dominația totală asupra societății. Premierul Netanyahu are însă nevoie de aceste partide pentru a trece prin Parlament (Knesset) o reformă judiciară contestată de mase largi ale populației urbane și educate, dar și de o serie de personalități politice de marcă. Ei au protestat masiv – și probabil vor continua să o facă – împotriva a ceea ce consideră a fi echivalentul unei lovituri de stat legislative, care va submina statul de drept. Într-adevăr, Israelul nu are o constituție care să asigure echilibrul puterilor în stat, ceea ce conferă o putere aproape discreționară magistraților asupra guvernului, dar subordonarea completă a justiției față de politic, prin numirea magistraților direct de Parlament, și reglementări care permit anularea unor decizii judecătorești prin votul majorității parlamentarilor, nu vor întări statul de drept, ci îl vor anula. Deocamdată, guvernul a amânat votul final, sub amenințarea unei greve generale, dar israelienii nu au încredere în guvernul care nici măcar nu negociază cu opoziția, pentru a ajunge la un compromis. Cum prim ministrul Netanyahu este judecat pentru corupție, el este direct interesat de reformele care l-ar putea salva de o condamnare. Criza fundamentală a statului Israel riscă, așadar, să continue.
