PIELEA

Pielea noastră are calitățile unei saltele ultraperformante: este moale și elastică. Se întinde atât cât e necesar pe abdomenul unei femei însărcinate, pentru ca apoi să re­vină la dimensiunea inițială. Funcționează ca înveliș exterior al corpului și, totodată, ca scut de apărare: ne protejează împotriva frigului, a căldurii excesive, a radiațiilor solare, a intem­periilor, a poluării, dar și a microorganismelor și alergenilor. Sesizează atingerile, percepe tempe­ratura și presiunea, ridică o barieră de netrecut în calea pierderii umidității din organism și sintetizează vitamina D, esențială pentru sănătatea oaselor. Adăpostește rădă­cinile firelor de păr și ale unghiilor, produce sebum, transpirație, substanțe mirositoare și absoarbe oxigen din aer, deci respiră. Rea­lizează toate acestea, deși pe unele porțiuni grosimea ei nu de­pășește 0,1 milimetri, în schimb, totalizează o suprafață de apro­ximativ 2 metri pătrați, fiind așadar cel mai mare organ din corpul nostru.

Structura pielii este reprezentată schematic în imaginea de mai jos. După cum se poate observa, ea se compune din trei straturi. Cel superior, care se reînnoiește complet la intervale de 28 de zile, este epiderma, învelișul ce filtrează influențele exte­rioare și con­ține melano­cite, celulele care pigmentează pielea și o protejează contra radiațiilor UVB. Pe palierul intermediar, numit dermă, se găsesc fibre de colagen, țesut conjunctiv, vase de sânge și canale limfatice, terminații nervoase, glande sebacee și sudo­ripare, foli­culi de păr. În hipoderm, stratul profund, pielea în­magazinează apă și grăsimi. Țesutul adipos servește ca tampon antișoc și totodată ca izolator termic pentru organele interne și mușchi.

În conflict cu soarele

– Cinci insolații pot duce la cancer –

Soarele ne dăruiește căldură din bel­șug, lumina lui întărește oasele și toto­dată îndepărtează peri­colul de­presiei și al demenței. Însă o ex­punere impru­dentă la radia­țiile ultraviolete modifică ADN-ul celulelor cutanate, slăbește me­canismele de autoapărare și rege­nerare ale pielii și, în consecință, fa­ce să crească riscul de a dezvolta ulterior o afecțiune der­matologică malignă. Cinci inso­lații suferite în anii copilăriei și ai adoles­cenței sunt sufi­ciente pentru a tripla riscul de me­lanom malign. Din cauza pigmentării reduse, pielea de­licată a copilului este lipsită de apărare în fața acțiu­nii ra­zelor UVB.

În timp, efectul ultravioletelor slă­bește sistemul imunitar. favorizând instalarea unor patologii ca her­pe­sul, rozaceea și petele de bătrânețe. Tot radiațiile UVB sunt respon­sa­bile pen­tru apariția radica­lilor li­beri, care dau naș­tere stresului o­xidativ, declanșând ast­­fel un pro­ces de îm­bătrânire pre­ma­tură. Ra­dicalii liberi, acești com­­puși chimici se­cun­­dari, ex­trem de re­ac­tivi, deter­mi­nă en­zimele să des­com­pună mai rapid fibrele de co­lagen și elas­ti­nă, ceea ce duce la slăbirea țesu­tului conjunctiv. Drept urmare, pielea își pierde elas­ticitatea și formează riduri. Aceasta nu înseamnă însă că ar trebui să renunțăm cu totul la băile de soare, ci doar că este necesar să ne protejăm și să ne îngrijim mai atent. Iată aici câteva sugestii.

Arsurile de soare

Le-ați căpătat în urma unei expu­neri prea îndelungi și nepro­tejate la radia­țiile UVB. Nu este recomandabil să le tratați imediat, ci mai întâi ră­coriți puțin zona afec­tată cu un duș călduț sau o com­presă. Odihniți-vă cam un sfert de oră și abia apoi apli­cați o cataplasmă cu brânză de vaci sau ungeți pielea cu iaurt. Aloe vera, Arnica și Gălbenelele au, de ase­menea, un efect calmant. Dacă s-au format bășici, nu utilizați creme sau uleiuri, fiindcă leziunile riscă să se infecteze. În cazul când pielea este numai roșie și iritată, o puteți cal­ma și hidrata cu o pastă de castraveți ori de cartofi cruzi, dați prin blender și întinși într-un strat uniform pe locul în sufe­rință. Gelurile și alifiile cu cortizon vor atenua senzația de mâncărime.

Alergia solară

Se manifestă pe față, decolteu, brațe și picioare, primăvara sau la în­ceputul verii, când pielea se reîn­tâl­nește cu soa­rele, după pauza impusă de lunile reci ale toamnei și iernii. Ca prevenție, puteți utiliza un produs cosmetic cu factor de protecție solară ridicat: SPF 30 sau 40. În rest, feri­ți-vă de soare până vă asigurați că re­ac­­­tivitatea pielii s-a redus.

Petele pigmentare

Sub influența luminii so­lare, se pro­duce un dez­echi­libru de con­cen­trație a mela­toninei. Pigmen­tul natu­ral al pielii se acumulează în anumite puncte, iar aceasta du­ce la apa­riția unor pete maronii. Dacă vă deran­jea­ză estetic, ele pot fi înlătu­rate fie prin trata­ment cu laser, fie cu ajutorul microdermabra­ziunii, o metodă de exfoliere a pielii în profunzime. Este de preferat să le preveniți. Pentru aceasta, purtați vara o îmbrăcăminte lejeră, de bum­bac, și acoperiți-vă decol­teul cu o eșar­fă. Nu ieșiți niciodată la soare fără o cremă cu factor de protecție corespun­zător.

Herpesul labial

Razele ultraviolete reactivează vi­rusul care pro­voacă formarea unor ve­zicule pline cu lichid, grupate în proxi­mitatea buzelor. Deși par neînsemnate, ele generează nu numai disconfort și dureri, ci, uneori, și o stare generală de slăbiciune, cefalee și inflamarea ganglionilor limfatici din zona gâtului. Deoarece her­pesul labial tinde să recidiveze ori de câte ori sistemul imunitar dă semne de slăbiciune, este bine să luați mă­suri de pro­tecție suplimentare: obișnui­ți-vă să purtați vara o pălărie de soare și ochelari cu lentile întu­necate.

Pielea în impas

Neurodermita

Se mai numește și lichen simplex cronic. Apare mai frecvent la femei decât la bărbați și, de regulă, se declan­șează la persoane cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani. Fără a fi propriu-zis o afecțiune gravă, reu­șește totuși să provoace multă suferință, de­oarece se manifestă printr-o senzație chi­nui­toare de mâncărime, care obligă bolnavul să se scarpine, iar scărpinatul irită la rândul lui pielea, dând naștere astfel unui cerc vicios. Simptomele se limitează la o anumită zonă a corpului (de obicei la gât, încheietura mâinii, gleznă sau coap­să), unde pielea se inflamează și se înroșește, se des­cua­mea­ză și se îngroașă. Ca tratament, se folosesc creme cu cor­­ti­zon pentru calmarea tegumentului, pansa­mente umede sau plasturi impregnați cu diverse soluții. Cauzele neuro­der­mi­tei nu se cunosc cu exactitate, însă la aproape 40% dintre pa­cienți s-a descoperit o anomalie genetică. Princi­palii factori favorizanți sunt: iritarea con­tinuă a pielii (în­tre­ținu­tă eventual de o igienă exagerată, o îmbrăcăminte prea strâm­tă, care se freacă de corp, înțe­pături de insecte etc.), de ase­menea, stresul și anxietatea. Joacă un oarecare rol și sen­si­bilitatea alergică, ali­mentația, chiar și condițiile de mediu.

Transpirația excesivă

Secreția glandelor sudoripare este indispensabilă, fiind­că servește la reglarea permanentă a temperaturii corpului. Însă unii oameni (și nu puțini) transpiră din cale afară, au pal­mele mereu umede și pete albicioase pe hai­ne, la sub­suori – ca să nu mai vorbim de miro­sul neplă­cut pe care îl degajă fără voia lor. Deodo­rantele blochează canalele glandelor sudori­pare, dar numai temporar. Pentru obți­ne­rea unui efect de lungă durată, glandele sunt inactivate prin injecții cu botox sau, în cazuri extreme, se procedează la îndepărtarea lor printr-o intervenție chirurgicală.

Specialiștii sunt de părere că și transpirațiile abun­den­te au la origine o anomalie genetică. Modificări anatomice nu există: glandele incriminate nu sunt nici mai multe la număr, nici mai volumi­noase, ci doar mai „harnice”…

Acneea

Este o afecțiune dermatologică des întâlnită în special la băieți, în perioada pubertății. 95% dintre ei au mai ales pe față, însă uneori și pe umeri, piept sau spate, puncte albe (de grăsime), puncte negre (comedoane) și coșuri, mai su­per­ficiale ori mai profunde, care se pot transforma în no­duli sau în chisturi. Fenome­nul se explică prin creșterea secreției de testo­steron la această vârstă. La femeile de 25-30 de ani, apariția acneei este determinată fie de dereglările ciclului menstrual, fie de tratamen­tele cu preparate care au în compoziție cortico­ste­roizi sau litiu. Dintre adulții trecuți de 35 de ani, doar 3% se mai confruntă cu o formă sau alta de acnee (există nu mai puțin de șase tipuri distincte). În terapie se utilizează, de obi­cei, acidul retinoic și pe­roxidul de benzoil, dar și un antibiotic, atunci când leziu­nile cutanate se infectează.

Sebumul secretat în exces și celulele moarte astupă po­rii și pătrund la rădăcina firelor de păr, inflamând foliculii piloși. Nu este exclusă nici o predispoziție ereditară.

Cancerul cutanat

Cele mai frecvente forme ale cancerului de piele sunt carcinomul bazocelular (reprezintă 80% din cazuri) și car­cinomul cu celule scuamoase. Ambele parcurg o evoluție len­tă și, din fericire, nu produc metastaze. Tra­ta­mentul in­clude excizia chirurgicală, radio­terapia și imu­noterapia. În schimb, melano­mul malign, care își are punctul de plecare în melanocite (celulele pigmentare ale pielii), se dezvoltă mult mai agresiv și are tendința de a se răs­pândi în organism, atacând și alte organe în afară de tegumente. Se intervine ope­rator, dar și cu chimio-, radio– și imunoterapie, iar paci­enții sunt monitorizați ulterior pe termen lung.

Expunerea la radiațiile UVB afectează ADN-ul celule­lor cutanate, producând efecte cumulative de-a lungul anilor. Printre factorii de risc se numără predispoziția ereditară, arsurile solare suferite în copilărie și pielea de culoare deschisă. Profilaxia optimă constă într-o protejare cât mai riguroasă a epidermei contra radiațiilor ultraviolete prin îmbrăcăminte adecvată și utilizarea cremelor cu factor de protecție înalt.