SPATELE, eterna poveste

–   Susține greutatea capului, a brațelor și a trunchiului, precum Atlas, globul pământesc. Datorită excepționalei mobilități a co­loa­nei verte­brale, putem să ne aplecăm, să ne rotim și să ne întin­dem, să ridicăm greutăți și să dansăm. Un efort uriaș, care pe mulți dintre noi ne face să umblăm îndoiți de spate. Și de dureri! Dacă îi vom purta de grijă, spatele ne va fi, însă, prieten credincios pe viață și își va face datoria zi de zi –

Coloana vertebrală este curbată cu mo­tiv. Forma în S o ajută să-și înde­pli­neas­că rolul de amortizor, protejând creierul împotriva unor eventuale șocuri provo­cate de mișcările noastre bruște, în timp ce mer­gem, sărim sau alergăm. Ea se compune din 33 de vertebre, ultimele fiind sudate între ele, pentru a alcătui osul sacrum și coccisul (noa­da). Deo­sebit de robuste sunt primele două (atlas și axis), pe care se sprijină capul, și cele 12 vertebre din regiunea dorsală, de la care pornesc coastele. Durerile de spate apar mai frecvent în acele por­țiuni unde vertebrele au o structură mai delicată: la ceafă și în zona lombară. Fiecare corp vertebral este prevăzut cu o gaură. Suprapuse, găurile formează canalul spinal, care adăpostește măduva spinării. Către exterior, vertebrele prezintă trei pre­lun­giri, numite apofize spinoase. De acestea se prind mușchii și ligamen­tele. Iar între vertebre funcționează, ca niște veritabile arcuri de suspen­sie, discurile intervertebrale, care au un înveliș rigid (inelul fibros) și un miez elastic (nucleul gelatinos).

Suferințele majore ale coloanei

Hernia de disc   

Inelul fibros al verte­brei se fisu­rează sau se rupe, presând pe nervi. Numai 5% dintre cazurile de hernie necesită ope­rație. De re­gulă, țesutul gelatinos care a pătruns în canal se retrage după câteva săptămâni și durerile dispar.

Criza de sciatică     

Deseori, statul înde­lungat pe scaun irită nervul sciatic, dând naștere unor dureri ce pornesc din zona lombară, radiază spre fese și coboară de-a lungul piciorului. Re­mediul ideal este mișcarea, iar aplicațiile de căldură destind musculatura contractată.

Lumbago acut     

Când ridicăm greutăți, ne răsucim sau ne aplecăm, o mișcare grăbită poate declanșa dureri violente în regiunea lom­bară. De regulă, vina o poar­tă solicitarea unila­terală a unor grupe de mușchi în defavoarea altora, ceea ce creează un dezechilibru. Medica­mentele analgezice ne vor ajuta să depășim episodul dureros.

Stenoza canalului spinal

Odată cu vârsta, canalul vertebral se îngus­tea­ză din di­verse cauze, ca de pildă herniile de disc sau apariția osteofitelor. Din compresiunea rădăci­nilor ner­voa­se rezultă dureri de spate și senzații de amor­țeală în membre. Pentru reducerea apă­sării asu­pra nervilor se recomandă întărirea muscula­tu­rii, care va asigura evitarea unei curbări excesive a coloanei vertebrale.

Sacroiliita

Este o inflamare a articu­lației sacroiliace, care provoacă anchilozarea ei, în­soțită de dureri. În­trucât ea are legătură cu pos­turile vicioase și imobilitatea îndelungată, se impune corec­tarea poziției cor­pului și orga­ni­zarea ergono­mi­că a locului de muncă.

Operația – soluția extremă

În ciuda rezervelor expri­ma­te tot mai des de specialiști, numărul intervențiilor chirur­gi­cale ce vizează rezolvarea unor probleme ale spa­telui continuă să crească de la an la an. Când sunt ele cu adevărat ne­cesare? Un lu­cru e clar: dacă avem dureri ra­di­an­te, senzație de amor­țeală în membre, pareză, dificultăți la urinare sau defecație, este important să obținem rapid un diag­nostic. În funcție de rezul­tatul investigațiilor, s-ar putea ca recursul la bisturiu să fie inevitabil. Totuși, chiar și în această situație, ar fi indicat să solicitați o a doua opinie de la un medic care preferă trata­mentele conser­vative. De exemplu: cel mai ade­sea, ne resemnăm cu ideea că hernia de disc trebuie operată. Însă centrele de recu­perare medicală dispun de nume­roase metode nein­vazive, cu ajutorul cărora simp­tomele pot fi eliminate: proceduri de fizioterapie, kineto­te­rapie, elongații, aplicarea de benzi elas­tice (kine­siologice) și alte­le. Nu uitați că operația implică și riscuri. Se cunosc cazuri când patologia pro­priu-zisă a fost înlăturată chi­rurgical, iar dure­rile au persistat încă mulți ani. Oricum, un trata­ment postoperator riguros va fi indispensabil.

Nu repaosul, ci mișcarea ne scapă de dureri

În privința investi­gațiilor, se recomandă, de ase­menea, măsură și reținere. Îndeosebi în pri­mele șase săptămâni după apariția celor dintâi simptome, excesul de zel al medicului este mai degrabă contraproductiv. Radiografiile și tomo­grafiile vor arăta, fără îndoială, vertebre cu semne de uzură, ciocuri osoase și discuri intervertebrale deformate. Dar aceste lucruri se întâlnesc în mod curent, de la o anumită vârstă, și la cei ce nu suferă de dureri de spate, iar în majoritatea cazu­rilor, ele nu constituie factorul declanșator al patologiei. Pus în fața unor asemenea rezultate, pacientul se va îngrijora și se va simți mai bolnav decât este de fapt.

La patru persoane din cinci, durerile de spate reprezintă o reacție la stresul gestionat necores­punzător. Deci, adevărata problemă nu este spa­tele, ci stilul de viață ex­tenuant, deseori asociat cu eforturi fizice excesive. De pildă, blo­carea vertebrelor se produce ade­sea din cauza unor îndelungate soli­ci­tări unilaterale. Consecința: con­tracturi musculare dureroase. Iar când sunt confruntați cu durerea, oa­menii au în general tendința să-și menajeze zona în suferință. Cum? Ținând-o cât mai mult imobilă. În realitate, nu repao­sul, ci activitatea este cheia pentru elibe­rarea de du­reri. Exercițiul fizic mobilizează și tonifică mușchii, de­terminând adesea dispariția simpto­melor în decurs de câteva săptămâni, chiar și în lipsa unor terapii com­plicate și costisi­toare. „O muscu­latură puternică este cel mai bun analgezic”, subliniază specialiștii. Niciodată nu este prea târziu ca să deprindem un stil de viață sănătos: să ne hrănim echilibrat, menținându-ne greutatea în limite normale, să facem mai multă mișcare, să dormim suficient și să ne ținem stresul sub con­trol. Yoga, Qigong, antrenamentul autogen sau relaxarea musculară progresivă – fiecare dintre noi va găsi metoda cea mai potrivită pentru sine. Și, nu în ultimul rând, să avem mai multă răbdare și încredere în propriul nostru corp. El știe întot­deauna ce are de făcut, ca să-i fie bine.

Mic program de fortifiere a mușchilor spatelui

Exercițiile prezentate mai jos au rolul de a vă întări musculatura. Fiecare se repetă de câte zece ori, după care veți face o pauză. Execu­tați, în total, trei serii.

Tonifierea cefei

Întindeți-vă pe burtă. Îndoiți brațele din coate și țineți-le pe lângă cap, cu palmele în jos. Picioarele se sprijină în vârfurile degete­lor, care sunt îndreptate spre podea. Încordați musculatura toracelui și a picioarelor. Mișcați trunchiul în sus și în jos, iar în același timp, inspirați și expirați regulat. Capătul inferior al sternului rămâne permanent în contact cu podeaua.

Întinderea zonei lombare

Culcați-vă pe spate. Depărtați picioarele la distanța șoldurilor și apropiați-le de fese, a­vând călcâiele proptite în podea. Înclinați băr­bia spre piept, în vreme ce brațele stau pe lân­gă corp, cu palmele în jos. Contractați mușchii abdomenului și ai feselor și ridicați bazinul până când toracele, bazinul și coapsele for­mează o linie dreaptă.

Antrenarea spatelui

Așezați-vă în patru labe, depărtând ge­nunchii la distanța șoldurilor și plasând brațele întinse exact dedesubtul umerilor. Labele pi­cioarelor stau cu fața superioară lipită de po­dea. Întindeți în diagonală brațul drept și picio­rul stâng. Degetul mare al mâinii este orientat în sus, iar degetele piciorului în jos. Rămâneți astfel zece secunde, apoi reveniți în poziția de plecare și repetați mișcarea pe partea opusă.     

O terapie mai blândă

Utilizarea razelor X și inves­ti­gația tomogra­fică mai curând tul­bură pacientul, în loc să-l ajute. Exercițiul fizic și un control efi­cient al stresului reușesc să cal­meze mai eficient durerile.