Chiar dacă orașele României stau foarte prost la capitolul spații verzi, politicienii pregătesc o lege care să dea lovitura de grație: betonarea și ridicarea construcțiilor în parcuri. Acest fapt ar scădea dramatic calitatea vieții orășenilor, care, și așa se luptă cu poluarea și cu lipsa zonelor verzi. Ceea ce s-a întâmplat, în București, cu Parcul Grozăvești, unde noii proprietari au spart aleile și au tăiat copacii (și, de curând, și în Parcul IOR), ar putea fi doar începutul. În IOR, trilurile păsărilor și râsetele copiilor au fost înlocuite de zgomotele drujbelor și ale șenilelor buldozerelor. O parte a parcului a fost masacrată, pentru a face loc unui bâlci. Șocată, comunitatea locală a încercat să reacționeze, organizând un protest major. L-am rugat pe Alex Oprița, unul dintre cei mai activi reprezentanți ai societății civile, să ne explice care este miza acestor intervenții brutale.
„Zeci de arbori, găuriți cu burghiul”
– Dezastrul ecologic din IOR a fost anunțat din timp, de parcă autorii lui ar fi vrut să afle dacă îi oprește cineva. Nu i-a oprit. Cum s-a ajuns aici, în ce fel puteau reacționa autoritățile și societatea civilă?
– Într-adevăr, se știa de abuzurile din zona retrocedată a IOR-ului încă de anul trecut, când presa și activiștii de mediu au arătat că zeci de arbori au fost găuriți cu burghiul și apoi injectați, pentru a se usca. Au urmat o serie de incendieri, și ele cu autor necunoscut. În această primăvară, a început o acțiune concertată pentru distrugerea spațiului verde rămas din zona retrocedată, culminând cu defrișarea a zeci de arbori. Neputând să asiste pasivi cum parcul în care au copilărit e pus la pământ, cetățenii din zonă au reacționat și s-au coagulat sub umbrela Grupului de inițiativă civică IOR – Titan. Au organizat un protest la care au participat peste 1000 de bucureșteni. Nu am mai văzut atât de multă lume la un protest de mediu în București. Ce m-a impresionat și mai mult a fost că au participat persoane de toate vârstele: părinți, care au venit să lupte pentru dreptul la un mediu curat pentru copiii lor, oameni care și-au petrecut adolescența în parc, bătrâni care cunosc zona retrocedată ca fiind parc public, așa cum l-au apucat de când s-au mutat în cartier. Toți erau revoltați de arborii puși la pământ. Acești oameni au continuat să protesteze, când tăierile au continuat. Au chemat Poliția, s-au certat și au fost amenințați de cei care taie fără aviz. Oamenii nu renunță la luptă, deși sunt sfâșiați de durere, văzând parcul dispărând arbore cu arbore. Sunt disperați, de-a dreptul, că nu pot face mai multe. Frustrarea lor a atins cote maxime, pentru că deși sună zilnic la poliție, autoritățile publice nu stopează distrugerea. Amenzile aplicate sunt extrem de mici, ajungând în situația ridicolă când oricine taie ilegal un arbore plătește drept contravenție… 50 lei. Ba, „băieții cu drujbele” le râd cetățenilor în față, le spun că nu se vor opri până nu va mai rămâne niciun arbore și îi amenință cu bătaia.
– Când a devenit parcul IOR proprietate privată?
– Porțiunea de parc în care se petrec azi aceste abuzuri a devenit proprietate privată în 2005, fără ca primăria generală (condusă pe vremea aceea de domnul Videanu) să apere interesul și dreptul public la un mediu curat și să ofere alt teren în compensare. În 2022, Primăria Sectorului 3 a pierdut definitiv procesul în care a contestat titlul de proprietate prin care 12 hectare din parcul IOR au fost retrocedate. La finalul lunii martie, Primarul General a anunțat că va pune avocații să reanalizeze modul în care primăria și-a apărat interesele în proces și că va porni procedura de expropriere, dacă nu va putea ataca în instanță decizia. Așteptăm cu interes să vedem ce a reieșit din analiza juridică, deocamdață nu a fost anunțată nicio acțiune de către PMB.
„Expansiunea pieței imobiliare din capitală pune o presiune uriașă pe puținele spații verzi rămase”
– Cum interpretați ceea ce se întâmplă în IOR, în perspectiva mai largă a Bucureștiului?
– Ce se petrece acum în IOR, nu este cu mult diferit față de ceea ce s-a petrecut în ultimii doi ani în parcul Grozăvești, unde proprietarul porțiunii retrocedate a spart aleile existente cu pickhammerul, pentru ca oamenii să nu mai circule prin parc. Fapte similare s-au petrecut și la Menajeria Circului (porțiunea retrocedată din Parcul Circului) sau la Pepiniera Tei-Toboc, defrișată în totalitate, pentru a face loc construcțiilor. Expansiunea pieței imobiliare din capitală pune o presiune uriașă pe puținele spații verzi rămase. În loc ca bucureștenii să beneficieze de și mai multe zone amenajate pentru recreere, într-un oraș extrem de aglomerat și poluat, iată că autoritățile nu reușesc sau nu vor să protejeze aceste oaze verzi, în interesul cetățenilor. Specula imobiliară le acaparează și le betonează în numele „dezvoltării”, creând și mai multă congestionare în haosul urbanistic al Bucureștiului. Lupta se dă pentru a construi pe zonele naturale rămase în apropierea orașului (malurile lacurilor, livezi și terenuri agricole intravilane), pe spațiile verzi retrocedate între anii 2000-2010, sau în zonele industriale abandonate. Este nevoie să redefinim conceptul de dezvoltare urbană modernă. Faptul că stăm la oraș nu înseamnă că ar trebui să ne îngropăm în betoane sau că trebuie tolerată distrugerea mediului pentru profit. Nivelul de viață al cetățenilor înseamnă mai mult decât locuri de parcare și bani la bugetul local. La finalul zilei, bunăstarea nu se măsoară în bani, nu ne răcorim cu betoane și vara nu ne așezăm la umbra mașinilor. Cât despre viteza de reacție a Primăriei Municipiului București, ea trebuie să crească, asta reclamă și cetățenii din zona IOR-Titan. Autoritățile publice se mișcă prea lent și fac prea puțin pentru a stopa distrugerea zonei sălbatice din parc. O pădure urbană de mare valoare ecologică, care găzduiește sute de specii valoroase de plante și păsări, este rasă, pentru satisfacția și profitul unor proprietari privați care vor să betoneze spațiul verde al comunității și al întregului București. Trebuie acționat urgent și mai hotărât, pentru a proteja interesul public.
„Este nevoie urgentă de revizuirea Legii spațiilor verzi”
– Ce ar putea face Primăria Municipiului București, pentru a stopa aceste practici?
– Propunerea de a crește contravențiile pentru tăierile ilegale de arbori ar fi benefică mediului verde și ar trebui adoptată cât mai repede de Consiliul General, dacă preocuparea consilierilor este într-adevăr de a proteja interesele alegătorilor. De asemenea, este urgentă actualizarea Cadastrului Verde al Bucureștiului, pentru a dispune de informații centralizate și transparente cu privire la starea spațiilor verzi din oraș. Din păcate, chiar și în aceste condiții, o hotărâre de consiliu nu poate acoperi vidul legislativ de la nivel național. Breșa s-a produs atunci când tăierea ilegală de arbori a încetat să fie infracțiune, după revizuirea Codului Silvic. Nu aș putea dovedi că a fost vorba de un complot din partea celor cu interese imobiliare, dar cu siguranță este nevoie urgentă de revizuirea Legii spațiilor verzi și de încadrarea faptei de distrugerea a spațiului verde ca infracțiune. Nicio simplă amendă nu va fi suficient de mare în fața unor interese imobiliare de zeci de milioane de euro.
– Ce poate face societatea civilă acum?
– Interesul pentru protejarea parcurilor și a grădinilor din partea oamenilor implicați civic este enorm. Acum, mai mult decât niciodată, este esențial să acționăm laolaltă pentru a convinge politicienii să facă legi pentru cetățeni, nu pentru specula imobiliară. Îi invit pe această cale pe toți cei care citesc acest interviu să le scrie deputaților din Comisia de Mediu, la adresa [email protected] sau pe social media, cerându-le să nu voteze, când va fi cazul, amendamente care pun în pericol puținele spații verzi existente și să apere dreptul cetățenilor la un mediu sănătos. Dacă aceste amendamente aduse Legii spațiilor verzi vor trece, ne putem lua adio de la multe oaze de natură din orașe. Orice abuz va deveni imposibil de sancționat din punct de vedere legal, iar ceea ce vedem acum că se petrece în parcul IOR va deveni un fenomen la nivel național.