Scandalul „azilelor groazei”, încă proaspăt după demisiile nefiresc de târzii ale miniștrilor Muncii, Marius Budăi, și Familiei, Gabriela Firea, scoate încă o dată în evidență cât de catastrofal este pentru România vechiul obicei al „cumetriilor” din politică și administrație. Mame, tați, surori și frați, nași și fini, șoferi personali sau prieteni de încredere din copilărie: o infernală încrengătură de relații hașurează diagramele de personal ale instituțiilor publice din România. Asta corupe, în primă instanță, orice pretenție de calificare pe post, dar corupe, mai departe, și ideea de structură ierarhică: bate sau nu bate gradul (de rudenie) funcția?! Cazul de la Voluntari este exemplar în acest sens: în orașul condus de soțul Gabrielei Firea, Florentin Pandele, sora Gabrielei Firea, deci cumnata primarului, avea atribuția de a verifica funcționarea unui azil de bătrâni, „Sf. Gabriel cel Viteaz”, botezat după numele Gabrielei Firea, condus de șoferul Gabrielei Firea și cel care și-a schimbat, în ultimii ani, locul de muncă exclusiv în funcție de protectoarea sa! Când Gabrielei Firea i s-a înființat în mod special un minister, cei care l-au numit Ministerul „Famigliei” au trecut drept răutăcioși. Ca de atâtea ori, realitatea a fost mult mai crudă decât închipuirile criticilor Gabrielei Firea.
Dar ce devoalează dosarul „azilelor groazei” e doar o feliuță din realitatea instituțională din România. Tocmai de aceea, cele două demisii la vârf și alte câteva demiteri în eșaloanele de mai jos, pe care le-a cerut premierul Marcel Ciolacu, nu vor rezolva câtuși de puțin problema de fond. Oricât de mare ar fi apetitul pentru conspirații al Gabrielei Firea (care se vedea, dacă nu președintă a României, în mod cert primăriță generală a Bucureștiului, pentru un nou mandat), când umpli fișele de cadre ale instituțiilor exclusiv pe bază de cumetrii, fără un minim de criteriu de performanță, e doar o chestiune de timp până când un dezastru va avea loc. Oricât de bune intenții ai avea, când funcția îți excede capacitățile, greșeala pândește la tot pasul! Iar cei care pierd, de fapt, nu sunt (așa cum ar putea crede Gabriela Firea) cei care își dau demisiile din funcții inventate expres pentru ei, cei care pierd sunt bătrânii din azile, pacienții din spitale, elevii din școli, contribuabilii batjocoriți pe banii lor, pe la diverse ghișee.
Nicicând, în istoria recentă a României, funcțiile publice nu au fost mai politizate decât în ultimii ani. Până să se înfrățească, PSD și PNL au dus o cursă infernală în a-și numi propriii oameni pe funcții, dar nici tinerii de la USR nu s-au dat în lături, când au avut ocazia să ajungă la guvernare (de UDMR nu mai vorbim!). Iar de la politizare la „cumetrizare” e doar un pas: dacă tot nu-l pui pe cel mai potrivit pe un post, atunci măcar să-l pui pe unul de-ai tăi… E foarte posibil ca cel mai mare jaf al banului public din România post-comunistă, acesta să fi fost: hrănirea pilelor, cunoștințelor și a relațiilor. PCR – cum li se zicea cumetriilor în limbajul cifrat al anilor ’80 – n-a murit!
