Cumetrizarea României

Scandalul „azilelor groazei”, încă proaspăt după demisiile nefiresc de târzii ale miniștrilor Muncii, Marius Budăi, și Familiei, Gabriela Firea, scoate încă o dată în evi­dență cât de catastrofal este pen­tru România vechiul obicei al „cumetriilor” din politică și ad­ministrație. Mame, tați, su­rori și frați, nași și fini, șoferi per­sonali sau prieteni de încredere din copi­lărie: o infernală încrengătură de relații hașu­rează diagramele de personal ale instituțiilor publice din România. Asta corupe, în primă instanță, orice pretenție de calificare pe post, dar corupe, mai departe, și ideea de structură ierarhică: bate sau nu bate gradul (de rudenie) funcția?! Cazul de la Voluntari este exemplar în acest sens: în orașul condus de soțul Ga­brie­lei Firea, Florentin Pandele, sora Gabrielei Firea, deci cumnata primarului, avea atribuția de a verifica funcționarea unui azil de bătrâni, „Sf. Gabriel cel Viteaz”, botezat după nu­mele Gabrielei Firea, condus de șoferul Ga­brielei Firea și cel care și-a schimbat, în ultimii ani, lo­cul de muncă exclusiv în funcție de protec­toarea sa! Când Gabrielei Firea i s-a înființat în mod special un minister, cei care l-au numit Ministerul „Famigliei” au trecut drept rău­tă­cioși. Ca de atâtea ori, realitatea a fost mult mai crudă decât închipuirile criti­cilor Gabrie­lei Firea.

Dar ce devoalează dosarul „azilelor groa­zei” e doar o feliuță din realitatea instituțio­nală din România. Tocmai de aceea, cele două demisii la vârf și alte câteva demiteri în eșa­loanele de mai jos, pe care le-a cerut premierul Marcel Ciolacu, nu vor rezolva câtuși de puțin problema de fond. Oricât de mare ar fi apetitul pentru conspirații al Gabrielei Firea (care se vedea, dacă nu președintă a României, în mod cert primăriță generală a Bucureștiului, pentru un nou mandat), când umpli fișele de cadre ale instituțiilor exclusiv pe bază de cumetrii, fără un minim de criteriu de performanță, e doar o chestiune de timp până când un dezastru va avea loc. Oricât de bune intenții ai avea, când funcția îți excede capacitățile, greșeala pân­dește la tot pasul! Iar cei care pierd, de fapt, nu sunt (așa cum ar putea crede Gabriela Fi­rea) cei care își dau demisiile din funcții in­ventate expres pentru ei, cei care pierd sunt bătrânii din azile, pacienții din spitale, elevii din școli, contribuabilii batjocoriți pe banii lor, pe la diverse ghișee.

Nicicând, în istoria recentă a României, func­țiile publice nu au fost mai politizate decât în ultimii ani. Până să se înfrățească, PSD și PNL au dus o cursă infernală în a-și numi propriii oameni pe funcții, dar nici tinerii de la USR nu s-au dat în lături, când au avut ocazia să ajungă la guvernare (de UDMR nu mai vorbim!). Iar de la politizare la „cume­trizare” e doar un pas: dacă tot nu-l pui pe cel mai potrivit pe un post, atunci măcar să-l pui pe unul de-ai tăi… E foarte posibil ca cel mai mare jaf al banului public din România post-comunistă, acesta să fi fost: hrănirea pilelor, cunoștințelor și a relațiilor. PCR – cum li se zicea cumetriilor în limbajul cifrat al anilor ’80 – n-a murit!