Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Descoperiri din domeniul SĂNĂTĂȚII

Nu este o glumă: natura chiar ne întinerește!

Foto: Shutterstock – 2

Un studiu publicat în luna iunie, în revista „Science Advances”, a demonstrat că viața în pro­ximitatea unor spații verzi reduce nivelul de stres, asigură o sănătate cardiovasculară mai bună și ne ajută să fim cu 2,5 ani mai tineri din punct de vedere biologic decât e vârsta noastră reală. Echipa de cercetători condusă de Kyeezu Kim, de la Uni­ver­sitatea Northwestern din SUA, a urmărit, pe o perioadă de două decenii, 924 de persoane albe și de culoare, din patru orașe americane. Oamenii de știință au ținut cont de accesul pe care îl aveau aceștia la natură (dacă aveau o grădină sau dacă locuiau sau nu în apropierea vreunui parc) și au corelat aceste date cu rezultatele ana­li­zelor de sân­ge prelevate pentru a stabili vârsta lor biologică. Cercetătorii au constatat că per­soanele care aveau pe o rază de cinci kilometri, în jurul locuinței, spa­țiu verde în proporție de 30%, erau în medie cu 2,5 ani mai tineri din punct de vedere biologic decât per­soanele care nu erau înconjurate de verdeață. Interesant e și faptul că beneficiile aduse de natură au variat în funcție de rasă, cei de culoare „înti­ne­rind” cu doar un an, în vreme ce rasa albă și-a înce­tinit cu trei ani pro­cesul de îmbătrânire. Un motiv în plus să facem to­tul pentru a avea grijă de spațiile verzi care ne în­conjoară. Rezultatele acestui studiu – primul de acest tip efectuat vreodată, în care vârsta biologică a populației să fie corelată cu spațiul verde de care aceasta beneficiază – sunt cu atât mai importante cu cât peste o jumătate din populația lumii locuiește în prezent în zone urbane, procentul urmând să crească, până în 2050, la 68%.

Aspartamul ar putea cauza cancer la ficat

Aspartamul a fost declarat „posibil can­ce­rigen pentru om”. Con­clu­zia, anunțată în data de 14 iulie a.c., îi apar­ți­ne Cen­trului Interna­ţio­nal de Cer­cetare în do­me­niul Cance­rului (IARC), agen­ţie spe­cia­lizată a Or­gani­zației Mon­diale a Să­nă­tății, care abia în a­ceas­tă vară a evaluat pen­tru prima dată nivelul de risc al celui mai cunoscut în­dulcitor arti­ficial. As­par­tanul a început să fie folosit pe scară largă încă din anii ‘80, fiind în­cor­porat mai ales în băutu­rile răcoritoare, cu conţi­nut caloric redus, cum ar fi sucurile „light”, de pe rafturile magazi­nelor, dar și în alte produse larg răspândite, precum guma de mestecat sau unele cereale pentru micul dejun. Dar deși a recu­noscut că aspartamul le-ar putea provoca oa­menilor carcinom hepatocelular, reprezen­tanții OMS nu sfătuiesc consumatorii să stopeze com­plet con­sumul, ci doar să nu depășească o anu­mită cantitate, notând că sunt necesare studii suplimentare, „pentru a clarifica în continuare situaţia”. Au existat însă și voci, precum cea a lui Camille Dorioz, manager de campanie în cadrul asociaţiei Foodwatch, care au declarat răs­picat, în urma acestui anunț, că „un îndul­citor posibil cancerigen nu are ce căuta în ali­mentele sau băuturile noastre”.

Un cocktail de chimicale ne-ar putea reda tinerețea

În luna ianuarie, o echipă de cer­cetători de la Universitatea Harvard a anunțat, într-un studiu publicat în revista „Cell”, că a reușit să îmbătrâ­nească la șoareci țesuturile din creier, ochi, mușchi, piele și rinichi. Însă cercetătorii le-au oferit apoi roză­toa­relor o terapie genetică al cărei re­zultat a fost inversarea modificărilor provocate anterior. „Este ca și cum ai re­porni un computer care funcțio­nea­ză defectuos”, a explicat David Sin­clair, profesor de genetică la Institutul Blavatnik al facultății de medicină Harvard și unul dintre directorii Cen­trului pentru cercetare în biologia îmbătrânirii. În terapie a fost folosit un trio de gene care pot ajuta la re­aducerea celulelor mature la o stare anterioară. Utilizând acest cocktail, labo­ratorul lui Sin­clair a putut restabili vede­rea unor șoareci orbi. După ce șoare­cii și-au recăpătat vede­rea, oamenii de ști­in­ță au reușit să înti­nerească și celu­le­le creierului, celu­lele musculare și celu­lele renale. În 12 iulie, echipa de cercetători con­dusă de Sinclair a publicat în re­vista „Aging” un nou studiu, încă și mai impresionant. De data aceasta, oa­me­nii de știință au făcut expe­ri­mente asupra unor mostre de celule umane. Ei au utilizat șase cocktail-uri de chi­micale (ale căror rețete nu au fost încă dezvăluite), cu ajutorul că­rora au reu­șit, în doar patru zile, să inverseze cu peste trei ani procesul de îmbătrâ­nire a celulelor pielii umane. Cu aju­torul acestei metode, procesul de îmbătrâ­nire ar putea fi inversat cu o singura pastilă. După cum notează revista britanică „Daily Mail”, cerce­tă­torul de la Harvard, care încearcă de peste 20 de ani să afle secretul tine­reții veșnice, sus­ți­ne că a aplicat deja și pe el unele din­tre metodele anti-îmbătrânire des­co­perite și că a­cestea l-ar fi aju­tat să înti­ne­rească cu circa un dece­niu.

Omniprezentul microplastic poate pătrunde și în creier

Un studiu publicat în luna martie în revista „Nanomaterials” relevă că microplasticul e încă și mai periculos decât ne-am fi așteptat, deoarece ar fi ca­pa­bil să treacă de multe dintre barierele de apărare ale organismului. Mi­croparticulele de polistiren pot, de pildă, pătrunde în creier, la doar do­uă ore de la ingerare. Conse­cințele pot fi dintre cele mai grave, întrucât par­ticulele de plastic pot crește ris­cul pro­ducerii inflamației și al unor tulburări neurologice. În cele mai serioase cazuri, se poate ajunge chiar la declanșarea unor boli neuro­dege­nerative, cum ar fi Parkinsonul sau Alzheimerul. Din nefericire, și ba­riera intesti­nală poate fi străpunsă în mod similar, ceea ce poate conduce la reacții infla­matorii ori chiar la dez­voltarea unui cancer la nivelul tractului gastrointestinal. Veștile sunt deosebit de îngrijo­rătoare, deoarece microplasticul se află pretutindeni în jur. Un studiu realizat de cercetătorii Universității din Auckland indică, de pildă, că, în medie, se depun zilnic aproape 5.000 de microparticule de plastic pe fiecare metru pătrat de acoperiș urban din cel mai mare oraș al Noii Zeelande. Ceea ce echivalează cu circa trei milioane de sticle din plastic. Însă nu doar aerul a ajuns să fie plin de microplastic, ci și fundul oceanelor. Un studiu publicat anul trecut în revista „Environmental Science and Techno­logy” a arătat că, din anul 2000 încoace, cantitatea particulelor din plastic depusă pe fundul mărilor s-a triplat. Tot anul trecut, oamenii de știință au semnalat că microplasticele au fost detectate, în premieră, până și în laptele matern uman. Iar amploarea fenomenului le-a dat cercetătorilor fiori reci: potrivit publicației „The Guardian”, probele de lapte au fost prelevate de la 34 de mame sănătoase, din capitala Italiei, iar microplasticele au fost detectate la nu mai puțin de… 75% dintre ele.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian