„La plăcinte, înainte, la război, înapoi!”: câtă vreme au fost de împărțit „plăcinte”, PNL și PSD s-au sacrificat în numele interesului național și au înfulecat, cu două mâini, tot ce era în meniu. Când bugetul – strâns de la cei care se mulțumesc cu un covrig la o masă – n-a mai fost de ajuns pentru dezmăț, cumetrii de guvernare au început să se certe în gura mare. Rostesc cuvinte mari, agită principii, PNL nu mai poate, brusc, de grija clasei de mijloc, în vreme ce PSD o dă cu echitatea, să pară că ține cu cei amărâți. Că PNL nu mai reprezintă de mult interesele oamenilor cu spirit de inițiativă, care au riscat tot ce aveau, la un moment dat, fără dram de ajutor din partea statului, se știe deja. Retorica gălăgioasă de acum, pe exaltarea lui Rareș Bogdan, cel care promitea desființarea privilegiilor la câteva zile după venirea la guvernare, s-ar putea să fie prea târzie pentru un PNL pe care îl așteaptă destinul defunctului PNȚ. Tocmai slăbiciunea aceasta e asul din mâna premierului Marcel Ciolacu, în negocierile privind măsurile fiscale pentru reducerea uriașului deficit bugetar: PNL e invitat la anticipate, dacă nu-i convine linia PSD. Cățărați pe valul populismului, ca nu cumva să-i ajungă din urmă cei de la AUR, PSD-iștii lui Ciolacu mimează lupta împotriva bogaților pentru a întoarce săracilor. Eventual niște firimituri de la ospățul cu plăcinte, căci – culmea politicii românești, la 30 de ani de la căderea comunismului – nici PSD-ul nu reprezintă, de fapt, interesele celor mulți. Realist vorbind, măsurile social-democraților, care-i lovesc în plin pe fraierii care încă mai plătesc corect taxe și impozite în România, pot duce cel mult la falimentul unor firme și industrii (cazul editorilor de carte și de presă scrisă), nicidecum echilibrarea finanțelor țării. Căci adevărata inechitate din România nu e între antreprenori și angajați, așa cum încearcă să ne demonstreze PSD-ul, adevărata inechitate e între „speciali” și „restul lumii”. Dar cu spatele asigurat din partea Curții Constituționale, care e formată din „specialii specialilor”, de cei cu privilegii nesimțite nu se poate atinge nimeni, tot greul va cădea, din nou, pe „restul lumii”. Și e greu de crezut că falimentând întreprinderi mici și mijlocii, pălmașii din firmele respective, de grija cărora nu mai poate PSD-ul, o vor duce mai bine…
Până unde poate duce acest dezmăț din România, la care privesc cu perplexitate nu doar oficialii Uniunii Europene, ci și cei din țări mult mai bogate, nu se știe. Dar presiunea e tot mai mare, iar marja de negociere a lui Ciolacu și a traducătorilor săi cu Bruxelles-ul, tot mai mică. Am ajuns la un deficit major, într-o perioadă de relativ echilibru economic. O criză cât de mică, inclusiv una politică – dacă tot se aruncă amenințări cu alegerile anticipate – s-ar putea să ne zdruncine rău de tot. Până atunci, însă, încă un rând de plăcinte pentru guvernanți și pentru „specialii” României!
