Încă un rând de plăcinte!

„La plăcinte, înainte, la război, înapoi!”: câtă vreme au fost de împărțit „plăcinte”, PNL și PSD s-au sacrificat în numele inte­resului național și au înfulecat, cu două mâini, tot ce era în meniu. Când bugetul – strâns de la cei care se mulțumesc cu un covrig la o masă – n-a mai fost de ajuns pentru dezmăț, cu­metrii de guvernare au înce­put să se certe în gura mare. Rostesc cuvinte mari, agită principii, PNL nu mai poate, brusc, de grija clasei de mijloc, în vreme ce PSD o dă cu echitatea, să pară că ține cu cei amărâți. Că PNL nu mai reprezintă de mult interesele oamenilor cu spirit de inițiativă, care au riscat tot ce aveau, la un moment dat, fără dram de ajutor din partea statului, se știe deja. Retorica gălăgioasă de acum, pe exal­ta­rea lui Rareș Bogdan, cel care promitea des­ființarea privilegiilor la câteva zile după venirea la guvernare, s-ar putea să fie prea târ­zie pentru un PNL pe care îl așteaptă des­tinul defunctului PNȚ. Tocmai slăbiciunea aceasta e asul din mâna premierului Marcel Ciolacu, în negocierile privind măsurile fis­ca­le pentru reducerea uriașului deficit bu­getar: PNL e invitat la anticipate, dacă nu-i convine linia PSD. Cățărați pe valul po­pu­lismului, ca nu cumva să-i ajungă din urmă cei de la AUR, PSD-iștii lui Ciolacu mimea­ză lupta împotriva bogaților pentru a întoarce săracilor. Eventual niște firimituri de la ospă­țul cu plăcinte, căci – culmea politicii româ­nești, la 30 de ani de la căderea comunis­mu­lui – nici PSD-ul nu reprezintă, de fapt, in­te­resele celor mulți. Realist vorbind, măsurile social-democraților, care-i lovesc în plin pe fra­ierii care încă mai plătesc corect taxe și impozite în România, pot duce cel mult la fa­li­mentul unor firme și industrii (cazul edito­rilor de carte și de presă scrisă), nicidecum echilibrarea finanțelor țării. Căci adevărata inechitate din România nu e între antrepre­nori și angajați, așa cum încearcă să ne de­monstreze PSD-ul, adevărata inechitate e între „speciali” și „restul lumii”. Dar cu spa­te­le asigurat din partea Curții Constituționale, care e formată din „specialii specialilor”, de cei cu privilegii nesimțite nu se poate atinge nimeni, tot greul va cădea, din nou, pe „restul lumii”. Și e greu de crezut că falimentând întreprinderi mici și mijlocii, pălmașii din firmele respective, de grija cărora nu mai poate PSD-ul, o vor duce mai bine…

Până unde poate duce acest dezmăț din România, la care privesc cu perplexitate nu doar oficialii Uniunii Europene, ci și cei din țări mult mai bogate, nu se știe. Dar presiu­nea e tot mai mare, iar marja de negociere a lui Ciolacu și a traducătorilor săi cu Bruxel­les-ul, tot mai mică. Am ajuns la un deficit major, într-o perioadă de relativ echilibru economic. O criză cât de mică, inclusiv una politică – dacă tot se aruncă amenințări cu alegerile anticipate – s-ar putea să ne zdrun­cine rău de tot. Până atunci, însă, încă un rând de plăcinte pentru guvernanți și pentru „spe­cialii” României!