TIA ȘERBĂNESCU: „În loc să taie piciorul cangrenat, guvernul taie piciorul bun. Malpraxis, exact cum se întâmplă în spitale”

ANALIZA POLITICĂ A LUNII AUGUST

„Dumitru Buzatu practica de mult sportul ăsta cu mita”

– Am fost cu toții, zilele trecute, martorii unei spec­taculoase acțiuni a Direcției Naționale Anti­co­rupție (DNA): cazul mitei uriașe de la Vaslui, ca­re îl are ca per­sonaj principal pe Dumitru Bu­za­tu, șeful Consi­liului Județean. Asistăm la o no­uă răfuială politică sau putem vorbi de un restart al luptei anticorupție?

– Vine anul electoral, și atunci DNA și, în general, Justiția, devin brusc active. Cazul de la Vaslui nu e singular, dar e cel mai spectaculos, pentru că vorbim de un baron care are o avere impresionantă, în cel mai sărac județ din țară. Dumitru Buzatu era știut de multă vreme ca tartor al județului, practica de mult sportul ăs­ta cu mita. Avea o întreagă rețea care-l ajuta, e im­pli­cat în caz și un expert, expert în escrocherii, bănu­iesc. Sunt multe abuzuri. Lucrurile astea s-au adunat și se aștepta doar momentul oportun, o situație în care personajul devine incomod, indezirabil sau, pur și simplu, trebuie să cedeze locul altora mai noi. Buzatu a îmbătrânit, are pensie specială, e rândul celor mai ti­neri. Așa se explică această lovitură de imagine. Sunt și ceva lucrături politice la mijloc: Buzatu era sus­pec­tat că sprijină gruparea Gabrielei Firea, care ar urmări să revină la vârful PSD. Și atunci, băieții au scos de la sertar tot ce știau. A apărut și denunțătorul potrivit, la momentul potrivit.

– Iar justiția a reacționat mai rapid ca în alte dăți.

– Justiția s-a pus în mișcare și în alte situații unde nu mai mișcase un deget de ani de zile. Nu știu dacă asta se datorează venirii Alinei Gorghiu la Ministerul Justiției, dar uite că a fost adus în țară Darius Vâlcov, a fost adus și Genică Boerică, un interlop dispărut de vreo 15 ani. Și s-ar putea să mai fie aduși și alții, pa­re că Alina Gorghiu s-a ambiționat. Are și ea o ca­ri­eră în joc, vin alegerile și la PNL, nu numai la PSD. Poate reușește să-l aducă și pe Sorin Oprescu. Cum toți sunt din anturajul PSD, are tot interesul să-i aducă în țară mai repede. Cu cât se apropie campania elec­to­rală, s-ar putea să vedem mai multe acte de acest fel. Or fi și jocuri politice la mijloc, or fi și răzbunări, dar adevărul e că, cel puțin în cazul de la Vaslui, omul a fost prins în flagrant. Nu cad victime niște îngerași: cazul pare bine construit, iar mita e uriașă.

„Toate funcțiile se dau pe bani și pe pile”

– Asistăm zi de zi la evenimente care dovedesc ge­neralizarea corupției și a incompetenței în Ro­mâ­nia. Nu riscăm prezența noastră în structuri serioa­se, pre­cum Uniunea Europeană sau NATO, câtă vre­me sun­tem conduși de oameni precum baronul din Vaslui?

– La câte s-au întâmplat în ultima vreme, s-ar im­pu­ne, evident, niște măsuri mai serioase, mai dure. Dar cine să le ia, cine să facă legi mai bune? Sunt în Par­lament unii care, de multe ori, habar nu au ce vo­tea­ză. Au intrat pe liste, pentru că au dat bani de cam­pa­nie electorală, pentru că au avut relații, pentru că erau mai obedienți decât alții. Nu cred că asta peri­cli­tează locul nostru în Uniunea Europeană, pentru că și acolo sunt corupți cât cuprinde. Are ce lucra și Parche­tul European! E adevărat că metodele noastre par mai rudimentare, mai sfidătoare. Și, bineînțeles, mai ener­vante, pentru că sunt periculoase. A fost explozia de la Crevedia, a urmat explozia de la Călimănești, la autostradă. Asta după cazul Colectiv. S-a constatat că spitalul de mari arși, pe care îl promiteau guvernanții după Colectiv, nu există. Și nici nu o să existe. E o minune că astfel de tragedii nu se întâmplă în fiecare zi, la cât de haotic se face totul și la cât de neprofe­sio­nist se lucrează la noi. Când pui directori pe criterii politice – ba un electrician, ba o secretară, ba un șofer ori un coleg de mită – lucrurile nu au cum să funcțio­ne­ze. S-a și stricat piața: un profesionist, dacă vrea să intre prin concurs, nu mai răzbește de ăștia. Toate funcțiile se dau pe pile și pe bani, la fel ca locurile în Par­lament. Șoferul care a omorât doi tineri la 2 Mai se droga de când lumea. Avea nu știu câte dosare, toa­te trecute cu vederea. Celălalt, care îi dădea droguri și care a spart recent Spitalul Floreasca, avea și el, nu știu câte dosare, toate închise. Incompetența și corup­ția, inclusiv în Justiție, sunt criminale. Am avut la spi­talul din Urziceni o gravidă lăsată să nască pe trotuar, am avut la Botoșani o gravidă care a murit în secție, că nu s-a uitat nimeni la ea, am avut la Târgu Jiu o gra­vidă în luna a noua, operată de hernie. Și nu l-am au­zit pe Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, să se frământe în niciun fel. Nu le pasă!

„În spatele unui copil drogat se află o mulțime de vinovați”

A ieșit acum președintele Klaus Iohannis să vor­beas­­că despre problema drogurilor. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă polițiștii din Constanța își făceau da­to­ria și nu ar mai fi avut loc acel accident teribil: mai vorbea cineva de droguri acum? Cred că nu vor­bea ni­meni, deși drogurile reprezintă un fenomen agre­siv și alarmant în România. O generație întreagă riscă să se piardă. Ce faci cu ea în viitor, ce faci cu oa­menii ăștia la 30 de ani, dacă ei la 19 ani sunt dis­truși? A observat și Iohannis, în sfârșit, că drogurile sunt o problemă de siguranță națională, că sunt de compe­ten­ța Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Asta, după ce dro­gu­rile au intrat deja și în Parlament, și în școli, și în justiție, și în spitale, și în cluburi, și la festivalurile de mu­zică, și pe șosele. Din CSAT, dro­gurile or să iasă așa cum intră. O să primim un co­mu­nicat, cu două-trei fraze de-ale lui Iohannis, niște ge­ne­ralități, și gata! În realitate, problema e extrem de gravă. În spatele unui copil drogat se află o mulțime de vinovați: e un trafi­cant inconștient, e o familie ori in­diferentă, ori neputin­cioa­să, ori dezbinată, o școală permisivă, o poliție com­plice, o justiție indulgentă, un sistem medical cu prea puține locuri pentru dezinto­xi­care. Nu avem nici alea șapte spitale regionale (la care tocmai ce a re­nun­țat Rafila), nu avem nici spitale pentru marii arși, ni­mic! Cu atât mai puțin suntem pre­gă­tiți pentru gene­ra­ția tânără, care trebuie băgată la dezintoxicare într-un procent destul de alarmant. Fără un plan clar, ne vom trezi că vin din urmă generații com­promise, care nu vor mai fi în stare să conducă, să ia decizii, să ducă țara mai departe. Au și apărut „ana­liști” care se în­trea­bă dacă a verificat cineva ca nu cumva drogurile să intre în România odată cu cerealele din Ucraina. Nu le-a trecut așa ceva prin cap nici măcar rușilor! Unii ar face orice să mai bată un cui împotriva Ucrainei și, implicit, în favoarea Rusiei. Asta, în timp ce în Portul Constanța, de doi ani, nu s-a confiscat un gram de drog! Cu 15 ani în urmă, să con­fisca o tonă și jumate pe an, iar acum, când consu­mul a crescut de mii de ori, nu se confiscă nimic. Inutil de spus că directorul por­tului e unul de la PSD… Tot din PSD e și ministrul Trans­porturilor, Sorin Grindea­nu, pe care nu mai con­tenește să ni-l laude premierul Marcel Ciolacu. A inau­gurat podul de la Brăila, a opta mi­nune a lumii, care deja s-a stricat. Când nu-l laudă Cio­lacu, Grin­deanu se laudă singur. Tocmai vorbea de autostrada din Mol­do­va: „Îl avem pe Costel Umbră­rescu, cel mai grozav asfaltator din România, de-am avea mai mulți ca el!”. Asta era ziua, iar noaptea s-a pro­dus explozia cumplită de la Călimănești. Profesio­niș­tii lui Umbrărescu au dat peste un gazoduct. Ce con­structor ești, dacă nu ai un diriginte de șantier cu hârtiile acolo? Iată câtă corupție, câtă inconștiență criminală!

„Măsurile fiscale, o haiducie marxist-leninistă”

– Presat de deficitul financiar, guvernul a pus la punct un plan de măsuri fiscale, pentru care vrea să-și asume răspunderea. Există vreun scenariu în care Guvernul Ciolacu poate cădea în Parlament?

– În politica românească e bine să nu excluzi ni­mic. Planul va trece, dacă nu se întâmplă vreo de­fec­țiune majoră. Sunt nemulțumiri în PNL, mai ales față de unele măsuri.   

Situația bugetară este extrem de gravă. Bun, Cio­lacu a obținut creșterea deficitului bugetar de la UE, a obținut creșterea procentului alocat creșterii pensi­ilor, fără să facă reforma promisă. Dar cum acoperi un deficit care deja e la 6,8%? Cu ce îl acoperi? Greul cade pe mediul privat: impozite și taxe suplimentare. Încă o dată, în loc să taie piciorul cangrenat, ei taie pi­cio­rul bun. Malpraxis, exact cum se întâmplă în spi­ta­le. A zis Ciolacu că va face o sesiune parlamen­ta­ră extraordinară în vacanță ca să rezolve cu pensiile speciale. A trecut vacanța, nu a făcut nicio sesiune. Iar legea pensiilor speciale a dispărut din pachetul de legi.

Sunt tot felul de semne care alarmează. Ciolacu în­cerca să ne explice linia teoretică a pachetului de mă­suri fiscale. Care e ideea: o să luăm puțin de la oa­menii în putere, o să luăm ceva mai mult de la cei bo­gați și o să dăm la pensionari și la cei aflați în nevoie. Exact ce zicea răposatul Lenin, acum 100 de ani: de la fiecare după putere, la fiecare după nevoi. Haiducie marxist-leninistă! Ce fel de lideri am ajuns să avem… E un vid de inteligență, de luciditate, de perspectivă. Contrase­lec­țiile pe care le-au tot făcut partidele politice se văd.

„BD la munte și la mare”

– În curând vom fi din nou chemați la alegeri. Se dis­cută tot mai    insistent, în acest context, despre o ali­an­ță PSD-PNL, în contrapartidă la „amenințarea” AUR.

– Ai zice că PSD și PNL nu se potrivesc să meargă îm­preună, dar, între timp, au început să semene tot mai mult, sunt interșanjabile. Nu se prea suportă, pe de altă parte, sunt într-o rivalitate politică, nu de idei, Doamne, ferește! Dacă vor merge împreună, o vor fa­ce doar ca să nu riște nimic, să stea ei la putere cât de mult posibil. Asta e pentru ei stabilitatea țării! Au re­cu­noscut și Ciucă, și Ciolacu faptul că există discu­ții pentru constituirea Blocului Democratic (BD). Un fel de „BD la munte și la mare”, doar că acum avem „BD la locale, la parlamentare și la prezidențiale”. Dacă se unesc PSD cu PNL, va fi o mezalianță de calitate foar­te proastă, vedem deja cum funcționează, și așa va funcționa și de acum încolo.

Ce e sigur este că în sondaje, la ora actuală, PSD conduce cu 32%. E procentul lor de bază, care nu se schim­bă niciodată: pensionari și săraci. De asta și țin lumea în sărăcie, ca să aibă electoratul care depin­de de o pomană de 100 de lei. Sub PSD, AUR e la egalitate cu PNL, ba 19%, ba 20%. USR a scăzut mult, UDMR e la procentul dintotdeauna. Pe acest fond de exasperare generală și de resemnare, e posibil ca AUR să mai crească. Populația care votează genul acesta de politicieni nu stă să se gândească la oferta care i se propune. Ce vrea AUR? Vrea să ieșim din Uni­unea Europeană? Păi Anglia a făcut-o, iar acum regretă. Vrea să ne scoată din NATO? Cu cine să ră­mâ­nem, că singur n-ai cum, nu te descurci. Lumea îl vede pe George Simion că face scandal toată ziua și se simte răcorită. Fenomenul e general: un ziar en­gle­zesc scria recent că unul din trei europeni votează cu partidele populiste sau extremiste – fie de stânga, fie de dreapta. E peste tot același soi de exasperare, în plus, mai e și propaganda rusă, prin agenți bine insta­lați, de ani de zile, care influențează opinia publică. Dacă tendința se menține până la Europarlamentare, vom avea o zonă consistentă de extremism în Parla­men­tul European, care, Dumnezeu știe ce fel de iniția­tive va avea, cum va vota, cum va funcționa. Lumea, când îi cășună pe unul care îi promite marea cu sarea, închide ochii la tot felul de lucruri care ar trebui să îi trezească suspiciuni. George Simion nu respectă nicio regulă, umblă fără permis pe șosea, nu respectă regu­la­mentul Parlamentului, nu respectă nicio instituție, dă buzna peste tot și are pretenția ca toată lumea să facă sluj în fața lui.

În concluzie, oferta e foarte slabă. O să se voteze, ca întotdeauna, răul cel mai mic, urmând ca fiecare, după posibilități, după cum îl duce mintea, să decidă care rău e cel mai mic. În mod normal, ar trebuit să mer­gem cu forțele care susțin apartenența noastră la NATO (ca să aibă cine să ne apere) și la UE (să ne susțină cu fonduri ca să facem ceea ce ne este de folos, dacă suntem capabili de asta).