* George Cornilă, „Hasdeu: duhuri”, Editura Polirom, seria „Biografii romanţate” (tel 0232.21.74.40), 292 p.
Să te încumeţi să transformi în roman viaţa unui savant scriitor atât de spectaculos proteic e o temeritate de admirat. Înseamnă să ai încredere în tine ca om de ştiinţă a povestitului, capabil să umple plauzibil cu imaginaţie bornele biobibliografiei. Să crezi că poţi pătrunde în interiorul unei minţi genialoide, uluitor de cuprinzătoare şi să reconstitui în jurul ei lumea politică şi culturală a celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. Pe George Cornilă (n. 1986), prozator prolific – a publicat începând de la 21 de ani şi până acum cinci romane, trei volume de proză scurtă şi unul de poveşti pentru copii – l-a tentat provocarea de a „romanţa” viaţa cărturarului despre care există „un volum uriaş de informaţii contradictorii”. A reuşit să scrie o variantă raţională şi echidistantă, evitând capcanele senzaţionalismului ce însoţeşte peste timp numele lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu şi atrage atâţia curioşi în castelul din Câmpina. Pentru a-şi organiza materia epică, George Cornilă a adoptat structura „în ramă” ce îi permite o privire cu dublu sens, dinspre anii noştri spre cei în care a trăit Hasdeu (1838-1907) şi dinspre epoca lui spre a noastră. Rama simplă şi subţire e din prezent: la cabinetul unui psihiatru bucureştean, o tânără din Câmpina îşi aduce tatăl de 69 de ani, recomandat ca „un om de o inteligenţă rarisimă, cu o minte enciclopedică şi o memorie fabuloasă” care de la un timp are halucinaţii şi se crede reîncarnarea unei personalităţi din secolul al XIX-lea, ale cărei amintiri îi sunt intacte. Pacientului i se pune în final diagnosticul de tulburare bipolară de tip I cu delir de grandoare. Între cele două consideraţii minimale ale psihiatrului, pe 260 de pagini se întinde „autobiografia” povestită cronologic de Hasdeu prin vocea avatarului său. Această anamneză adresată direct medicului-ascultător-profesionist e inteligent îndreptată de George Cornilă în acelaşi timp către cititor. Orice fel de cititor, şi cel mai în vârstă, care ştie din şcoală evenimentele şi personalităţile secolului 19 românesc angrenate în istorisire (pentru care autorul adaugă ades „poate ştiţi povestea”) şi tânărul ignorant care le află acum. Urmărim parcursul de la copilul Tadeu-Todea din Cristineşti, moşia familiei din ţinutul Hotin (numele Bogdan şi-l va alege singur mai târziu), la adolescentul şi tânărul studios la liceul din Chişinău şi Facultatea de Drept din Harkov. Îl însoţim în tranşee pe iuncherul participant la Războiul Crimeii, ce trece apoi Prutul în România şi se stabileşte la Iaşi, unde e custode al Bibliotecii Şcoalelor, profesor şi editor de reviste. De acolo se mută la Bucureşti, unde e numit director al Arhivelor Statului şi ales membru al Societăţii Academice Române. Foarte afemeiat, certăreţ, orgolios, având conştiinţa excepţionalităţii sale, el însuşi e pus de biograf să-şi regrete firea dificilă: „nu era uşor să se trăiască în preajma mea, fapt pentru care mulţi se purtau cu fereală pe lângă mine, căci nu ştiai niciodată când puteam izbucni […] Faptul că un om mă ajutase cândva nu cântărea câtuşi de puţin în judecata mea ulterioară, dacă simţeam că alta era adevărata lui faţă”. Stâlpul de susţinere al vieţii lui haotice este nevasta aleasă, „prima Iulie”, „singura care mă poate îndura”. Şi îi îndură infidelităţile şi hachiţele până când îşi ia fata – „a doua Iulie” – Lilica şi pleacă amândouă la Paris pentru ca eleva, excepţional dotată, să poată studia la cele mai bune şcoli şi facultăţi. Sunt nevoite însă să se întoarcă în ţară, fiindcă adolescenta suprasolicitată se îmbolnăveşte de ftizie şi se stinge înainte de a împlini 19 ani. De aici începe dezechilibrul mental al tatălui care caută şi crede că a găsit mijloace de comunicare cu fiica sa din lumea duhurilor. Pe partea aceasta „ocultă” a vieţii lui Hasdeu, biograful dă măsura talentului de romancier, fără să apese pe psihopatologie, ci punând-o pe seama nevoii imperioase de extindere a graniţelor cunoaşterii, caracteristică întregii activităţi a lui Hasdeu.
Romanian