Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Selecția Formula AS

* George Cornilă, „Has­deu: duhuri”, Edi­tu­ra Polirom, seria „Bio­gra­fii romanţate” (tel 0232.21.74.40), 292 p.

Să te încumeţi să trans­formi în roman viaţa unui savant scriitor atât de spec­ta­cu­los proteic e o temeritate de admirat. Înseamnă să ai în­cre­dere în tine ca om de ştiinţă a povestitului, capabil să umple plauzibil cu ima­gi­naţie bor­ne­le biobiblio­gra­fiei. Să crezi că poţi pătrun­de în interiorul unei minţi ge­nialoide, uluitor de cu­prinzătoare şi să recon­stitui în ju­rul ei lumea politică şi culturală a celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. Pe George Cornilă (n. 1986), prozator prolific – a pu­blicat începând de la 21 de ani şi până acum cinci romane, trei vo­lu­me de proză scurtă şi unul de poveşti pentru copii – l-a tentat provocarea de a „romanţa” viaţa căr­tu­ra­rului despre care există „un volum uriaş de infor­maţii contradictorii”. A reuşit să scrie o variantă raţională şi echidistantă, evitând capcanele senza­ţio­nalismului ce însoţeş­te peste timp numele lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu şi atrage atâţia curioşi în castelul din Câmpina. Pen­tru a-şi orga­ni­za materia epică, George Cor­nilă a adoptat struc­tura „în ra­mă” ce îi per­mi­te o privire cu dublu sens, dinspre anii noştri spre cei în care a trăit Hasdeu (1838-1907) şi dinspre epoca lui spre a noas­tră. Rama simplă şi subţire e din prezent: la cabi­ne­tul unui psi­hia­tru bucu­reş­tean, o tânără din Câmpina îşi aduce tatăl de 69 de ani, recomandat ca „un om de o inteligenţă ra­ri­simă, cu o minte en­ciclopedică şi o me­mo­rie fa­bu­loasă” care de la un timp are ha­lucinaţii şi se crede reîncarnarea unei per­so­nalităţi din secolul al XIX-lea, ale cărei amintiri îi sunt intacte. Pacientului i se pu­ne în final diagnosticul de tulburare bipo­lară de tip I cu delir de grandoare. Între cele două consideraţii minimale ale psihia­trului, pe 260 de pagini se în­tinde „auto­biografia” povestită cro­nologic de Hasdeu prin vocea ava­ta­rului său. Această anam­ne­ză adre­sa­tă direct medicului-ascul­tător-profesionist e inteligent îndreptată de George Cornilă în acelaşi timp către cititor. Orice fel de cititor, şi cel mai în vârstă, care ştie din şcoală evenimentele şi personalităţile seco­lului 19 româ­nesc angrenate în isto­risire (pen­tru care autorul adaugă ades „poate ştiţi po­vestea”) şi tânărul ig­no­rant care le află acum. Urmărim parcursul de la copilul Tadeu-Todea din Cristineşti, mo­şia familiei din ţinutul Hotin (numele Bogdan şi-l va alege singur mai târ­ziu), la adolescentul şi tânărul studios la liceul din Chişinău şi Fa­cultatea de Drept din Har­kov. Îl însoţim în tranşee pe iuncherul parti­ci­pant la Războiul Crimeii, ce trece apoi Prutul în România şi se stabileşte la Iaşi, unde e custode al Bibliotecii Şcoalelor, profesor şi edi­tor de reviste. De acolo se mută la Bucu­reşti, unde e numit direc­tor al Arhivelor Statului şi ales membru al So­cietăţii Academice Române. Foarte afemeiat, certăreţ, orgolios, având con­ştiin­ţa excepţiona­lită­ţii sale, el însuşi e pus de biograf să-şi re­gre­te firea dificilă: „nu era uşor să se trăiască în preajma mea, fapt pentru care mulţi se pur­tau cu fereală pe lângă mine, căci nu ştiai nici­odată când puteam izbucni […] Faptul că un om mă ajutase cândva nu cântărea câtuşi de puţin în judecata mea ulterioară, dacă simţeam că alta era adevărata lui faţă”. Stâlpul de susţinere al vieţii lui haotice este nevasta aleasă, „prima Iulie”, „sin­gu­ra care mă poate îndura”. Şi îi îndură infi­de­li­tă­ţi­le şi hachiţele până când îşi ia fata – „a doua Iulie” – Lilica şi pleacă amândouă la Paris pentru ca ele­va, excepţional dotată, să poată studia la cele mai bu­ne şcoli şi facultăţi. Sunt nevoite însă să se în­toar­că în ţară, fiindcă adoles­centa suprasolicitată se îmbolnăveşte de ftizie şi se stinge înainte de a îm­plini 19 ani. De aici începe dezechilibrul mental al tatălui care caută şi crede că a găsit mijloace de co­municare cu fiica sa din lumea duhurilor. Pe par­tea aceasta „ocultă” a vieţii lui Hasdeu, biograful dă măsura talentului de ro­mancier, fără să apese pe psihopatologie, ci pu­nând-o pe seama nevoii imperioase de extindere a graniţelor cunoaşterii, caracteristică întregii activi­tăţi a lui Hasdeu.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian