Vineri, 3 nov. a.c, la Sinaia, conducerea partidului liberal s-a reunit pentru a-și stabili strategia, în perspectiva şirului de alegeri din 2024. Aflat la guvernare, în “Coaliţia stabilității”, cu PSD-ul, PNL a intrat în ultimii doi ani într-un con de umbră electorală, scăzând în preferinţele alegătorilor, de la aproape 30% din opțiuni, la 19%. Iar trendul său electoral continuă să fie descrescător, al doilea (ca mărime) partid al țării riscând să cadă, la viitoarele alegeri, pe locul trei sau patru în ierarhia stabilită de electorat. PNL, care părea la un moment dat principalul purtător al speranţei românilor în transformarea țării într-o “țară ca afară” este, aşadar, pe calea de a se transforma într-o “grupare-balama”, aflată la dispoziţia formaţiunilor majoritare, în viitoarele parlamente naționale românești. Este firesc ca analiștii vieții politice, dar și liderii grupării în cauză, să se întrebe cum se explică această prăbușire, care sunt motivele ei. PNL-ul se află la guvernare și, în consecință, sprijinitorii lui ar trebui să aprecieze în ce măsură a fost îndeplinit programul de guvernare pentru care și-au dat votul, un program atractiv pentru un electorat care își dorea reformarea structurilor statului român, în scopul eficientizării și depolitizării administraţiei sale, al stimulării elementului autohton al economiei româneşti și al dinamizării ei pentru atingerea standardelor europene, cu realizarea infrastructurii (în educație, sănătate, transporturi și comunicaţii) aferente. În alianţa cu USR-ul și UDMR-ul, cu care și-a început exerciţiul administrativ, PNL-ul păruse apt să atingă cea mai mare parte a “țintelor” cuprinse în acest program. Au venit însă criza pandemică și războiul din Ucraina, care au “tăiat” avântul reformator al guvernanţilor coalizaţi și a generat fricțiuni între ei, în privinţa soluţiilor. Sub tutela preşedintelui Iohannis, PNL a intrat într-o nouă coaliție de guvernare (“Coaliţia stabilității”) cu PSD-ul, un partid opus ideologiei și programelor liberale. PNL s-a abandonat în braţele noului său partener, acceptându-i stilul administrativ și proiectele politico-economice. Liberalii s-au înghesuit la “împărțirea plăcintei” contractelor de stat, cu aceeaşi râvnă precum colegii lor PSD-iști. Diferențele marcante dintre cele două grupări politice s-au estompat tot mai tare, PNL-ul devenind, pe măsura scurgerii timpului, o anexă obedientă a partidului mai mare, PSD-ul, pe care a ajuns să îl cauționeze în toate deciziile lui politico-economice. PNL s-a transformat, treptat, în ţapul ispășitor al PSD-ului, în paratrăznetul lui pentru nemulțumirile electoratului față de calitatea vieții sale. În sensul acesta, soluţia găsită de unii liberali, în a participa pe “liste comune” cu PSD-ul la alegerile anului viitor, ar fi însemnat ştergerea totală a diferențelor dintre viziunile ideologice și programatice ale celor două formaţiuni, dispariţia identității liberale și încolonarea în poziţie subordonată a liderilor liberali față de cei PSD-iști. Se ştie că PSD-ul și-a luat întotdeauna, la toate înțelegerile anterioare, partea leului.
Întrunirea de la Sinaia a reprezentat o încercare de a stopa, in extremis, dizolvarea partidului istoric în marea PSD-istă. Liberalii au anunţat că renunţă la listele comune cu PSD-ul și că vor avea propriul candidat la președinția țării, în persoana preşedintelui lor, Nicolae Ciucă. Partidul vrea să se reabiliteze astfel în fața electoratului său fidel, dezamăgit în ultima vreme de prestaţiile sale la guvernare. Principiul care a stat la baza acestei opţiuni este “mai bine mai târziu decât niciodată”. Numai că, în situaţia dată, “mai târziu” ar putea însemna “prea târziu”. Electoratul nu va uita prea uşor că Nicolae Ciucă a fost premierul liberal al unui guvern extrem de PSD-izat, care a plonjat țara în cel mai mare deficit financiar din toată perioada postdecembristă. Alegătorii nu vor putea fi convinşi că șeful liberal este o personalitate independentă, care își poate impune ferm opţiunile partinice (destul de obscure, de altfel). Și mai mult, simpatizanţii politicilor liberale nu vor mai reveni la susţinerea partidului când vor constata că, deşi s-au decis să candideze separat de colegii lor PSD-iști, liderii liberali vor continua să guverneze alături de ei, susținându-le deciziile. PNL-ul actual a intrat, se pare definitiv, pe o pantă descendentă, fără șanse de întoarcere.
