Psihologie practică – MESERIE sau DRAGOSTE?

• Există oameni atât de preocupați de profesia lor, încât după sfârșitul zilei de muncă o iau cu ei acasă, o pun la masă, ba o duc și în dormitor. Alertă maximă pentru viața de cuplu! Iubirea are nevoie de atenție exclusivă pentru a putea rezista. Psihologii încearcă să afle o soluție salvatoare •

Doi pe un balansoar

Gata cu treaba pe ziua de azi! Închideți com­puterul și vă grăbiți spre casă. Acolo, par­tenerul vă așteaptă deja la ușă – cu un zâm­bet radios și o bere proaspăt scoasă din frigider. Sunt bărbații mai prejos ca femeile? Nu sunt! Bucu­roasă de atenția lui, îl îmbrățișați cu tandrețe, apoi, așezați față-n față la masa din bucătăria curată-lună, povestiți amân­­doi despre ziua obo­sitoare petrecută la mun­că. As­cul­tați cu a­ten­ție și înțelegere re­la­tarea ce­­luilalt, dați din cap apro­bator sau îi o­fe­­riți sugestii utile. Trep­­tat, simțiți cum toa­­tă povara stre­su­lui, grijile pro­fe­sio­nale vă cad de pe u­meri. Râ­deți din nou. V-ați re­găsit echilibrul. Sun­­teți în cea mai bu­nă formă și astfel înce­peți îm­pre­u­nă o splen­didă seară de vară, plină de eveni­mente plă­­cute.

Pentru multe cu­pluri, scena descrisă mai sus nu face parte din realitate, ci e numai un vis frumos. Unul din­tre parteneri e obsedat profesional, lu­crează mereu pes­te program și, probabil că, până și în timpul unei cine romantice, își muncește min­tea cu bilanțul firmei. În vre­mea asta, celălalt stă frus­trat acasă, în fața televi­zo­rului, lâncezind în aștep­tări fără sfârșit și urând din tot sufletul orice înseam­nă am­biții și planuri de carieră. Sau invers. Într-o va­riantă ori alta, cea care va avea de suferit e iubirea.

În majoritatea cazurilor, bărbații sunt cei ce-și neglijează familia în favoarea carierei. Dar cu ace­eași dilemă se confruntă și femeile ce lu­crează în firmele multi naționale, unde regimul de muncă occidental e mult mai intens, femeile cu activități sociale, politice sau mamele anga­jate cu jumătate de normă. Cum se stabilește un echilibru corect între activitatea profesională și sfera privată?

Desigur, nimeni nu trebuie să-și agațe ser­viciul în cui, „în numele iubirii”. Însă atmosfera se deten­sionează în mare măsură dacă se consti­tuie niște oaze intangibile ale relației de cuplu. Fie că stabiliți regula ca, în zilele de lucru, amân­doi să ajungeți acasă cel mai târziu la 10 seara, că decideți ca la sfârșit de săptămână tele­foa­nele mo­bile să rămână închise, ori hotărâți ca sâmbăta și duminica să aparțină, în exclu­si­vitate, familiei. Esențialul este ca viața în doi să beneficieze de structuri la fel de ferme ca și pro­fesia. Vă ajută mult, dacă veți con­veni un pro­gram echilibrat încă de la începutul săptămânii. Cine și în ce zile va trebui să stea mai târziu la serviciu? În care după-amiază v-ați planificat să faceți sport ori să vă întâlniți cu prie­tenii? Pentru timpul liber, căutați acti­vități care să vă placă la amândoi, cum ar fi o ieșire la cinema sau o tură cu bicicleta prin parc, și faceți-vă un cerc de pri­eteni comuni. Toate acestea au darul de a strânge și mai mult legătura dintre dvs.

La fel și micile mesaje, expediate în cursul zilei. Trimiteți-i, când și când, par­tenerului câte un e-mail la birou, sau niște cuvinte tandre pe te­lefonul mobil (fără a aștepta neapărat un răs­puns, altfel s-ar pu­tea simți urmărit cu prea multă in­sistență). Dacă intervin deplasări în inte­res de serviciu, care vă țin frecvent la distanță, păs­trați contactul prin anumite ritualuri, de pildă seara, înainte de culcare, exprimați-vă, telefonic, dorul și urați-vă noapte bună.

Obișnuința omoară emoția

Într-o conviețuire de mai lungă durată, re­lația cu partenerul începe să fie privită ca un lucru de la sine înțe­les, care nu mai nece­sită o atenție spe­cială. Obiș­nuința tocește e­mo­­ția. Gândiți-vă, to­tuși: cât de des amânați întâlnirile convenite cu soțul dvs. din motive ce țin de serviciu? Ați sări, oare, la fel de ușor peste an­trenamentul de la sala de fitness sau peste întâl­nirea cu cea mai bună prietenă a dvs.? Termenele sta­bi­lite cu par­tenerul n-ar trebui să vi se pară mai puțin impor­tante, chiar dacă el nu face decât să vă aștepte acasă. Altfel veți da naștere la frustrări și îi veți crea senti­mentul că îl plasați pe un loc secund. Nu uitați acest ade­văr, totdeauna valabil: o relație fericită se constru­ieș­te cu migală și trudă, la fel de perseverent și asiduu ca și ascensiunea în carieră.

Vorba dulce…

Comunicarea este unul din ingredientele prin­cipale ce nu trebuie să lipsească din meniul iubirii. „Nu­me­roase femei văd profesia parte­ne­rului ca pe ina­micul lor perso­nal”, ob­servă dr. Norica Popa. La urma urmei, își spune soția revoltată, serviciul e cel care îl ține pe bărbat atâta timp departe de ea. Și poate și colegele de serviciu… Seara, târziu, când în sfârșit omul intră pe ușă, ea plesnește de nervi, el e stresat. Fiind primit cu o grindină de reproșuri, lui îi piere cheful să mai po­ves­tească ceva despre viața lui. La rândul lui, băr­batul se va simți respins și neîn­țeles în afara spa­țiului do­mestic, ceea ce creează bănuieli și frustrări. Dia­logul va trena, la amân­doi se va accentua senti­mentul de înstrăinare.

De la bun început, partici­pați reciproc la preo­cu­pările dvs. cotidiene. Întrebați-vă partenerii de cuplu ce probleme deo­sebite au la serviciu, cu ce se confruntă în mod special? La rândul dvs., po­vestiți cum v-ați petrecut ziua, cu cine v-ați vă­zut și ce evenimente mai importante ați trăit. Dacă vine să vă ia de la serviciu, folosiți prilejul pentru a-i face cunoștință cu colegii dvs. de muncă. Așa, va avea de acum înainte o imagine clară a celor despre care-i vorbiți. Sigur, ar fi frumos ca și el să proce­deze la fel. Avantajele nu mai au nevoie de expli­cații. Va trebui, cândva, să țineți locul unei colege și asta vă obligă să faceți ore suplimentare? Par­tenerul dvs. se grăbește cu predarea unui proiect și, ca să-l ter­mine, va fi nevoit să lucreze tot sfârșitul de săptă­mână? Când fiecare din cei doi are acces la uni­versul celuilalt, îi poate înțelege mai bine situațiile de forță majoră, ca și momentele de descurajare, astfel încât cei doi se pot sprijini reci­proc. Discuțiile deschise sunt oportune și atunci când relaxarea pare imposibilă. El încearcă să vă alinte, dar dvs. vă răsună încă în urechi vocea mus­tră­toare a șe­fului, sau nu vă puteți lua gândul de la notele proaste cu care a venit băiatul de la școală. Spu­neți ce vă doare. Așa îi veți da posibilitatea să vă inter­preteze corect reți­nerea, fără a se simți refuzat, iar dvs. vă veți găsi li­niș­tea. Vorbind, gân­durile supărătoare nu vor lua proporții și nu vă vor strica întreaga seară.

Poate ar fi bine să imaginați metode proprii de destindere, pentru a începe după-amiaza într-un mod plăcut. Unii se relaxează perfect făcând jogging, alții pre­feră să stea cu picioarele sprijinite la înălțime, în timp ce ascultă muzică clasică sau citesc ziarul, ori ies îm­preună la o plimbare și co­mentează, pe drum, no­u­tățile zilei. Oricum, impor­tant este ca stresul să se înscrie pe o curbă descen­dentă, ca să vă mai rămână su­ficientă energie și pentru dragoste.

Lațul larg…

O capcană psihologică, în care femeile cad deseori, este subordonarea. Fenomenul se întâlnește chiar și la cele mai orgolioase femei de carieră. În loc să se gân­dească la propriile lor dorințe și plăceri, își planifică timpul liber în funcție de programul partenerului. Dacă el întârzie, ele așteaptă. Asta creează nemul­țu­mi­rea și suspiciunea, le com­promite stima de sine, iar lui, vi­no­vatului fără vină, îi întreține cronic mustrări de con­ști­ință. Străduiți-vă să nu faceți din prezența băr­batului o condiție indispensabilă a calității vieții dvs. E de pre­ferat o dozare rezonabilă. Astfel încât nimeni să nu aibă sen­timentul că ar sta în cârca celuilalt.

TEST

• Raportul dintre iubire și profesie se află în echilibru? •

Chestionarul care urmează vă atrage aten­ția asupra factorilor de risc.

1 Amânați frecvent întâlnirile convenite cu par­te­nerul pentru că aveți mult de lucru la ser­viciu?

* Da * Nu

2 Vă doriți adesea ca partenerul să fi avut o altă meserie?

* Da * Nu

3 Partenerul nu vă mai ascultă cu interes când îi vorbiți de problemele pe care le aveți la serviciu sau nu se arată mândru de succesele dvs.?

* Da * Nu

4 Faptul că nu mai contenește aducând per­ma­nent în discuție lucruri ce țin de profesia lui vi se pare o vorbărie fără rost și vă calcă pe nervi?

* Da * Nu

5 V-ar plăcea să vă refugiați împreună cu par­te­nerul pe o insulă pustie?

* Da * Nu

6 Se întâmplă, adeseori, ca gândul să vă stăruie la treburile neterminate de la serviciu când vă aflați în brațele partenerului?

* Da * Nu

7 V-ați dori să puteți controla orele su­pli­men­tare și plecările în delegație ale soțului dvs.?

* Da * Nu

8 Când dvs. (sau soțul) aveți urgențe la ser­vi­ciu, obișnuiți să vă luați de lucru acasă în weekend, iar celălalt trebuie să-și facă pro­gram de unul singur?

* Da * Nu

Evaluare: Ați răspuns cu „Da” la trei sau mai multe dintre întrebările de mai sus? Înseamnă că munca amenință să ocupe un spațiu mult prea mare în relația dvs. Sfătuiți-vă și vedeți ce anume puteți schimba.

ORACOL SENTIMENTAL

Suferința din dragoste

…doare rău, dar este un prilej de maturizare interioară

* Ce se întâmplă în creier când suferim?

Oamenii de știință răspund așa: când suntem în­dră­gostiți, creierul eliberează „mesagerii” feri­cirii, niște hormoni numiți endorfine. Când dragostea „se strică”, creierul își cheamă trimișii înapoi, înlocuindu-i cu suferință.

* Cât durează suferința din dragoste?

Fiecare oră, fiecare săptămână fără persoana iubită este un pas către normalitate. Despărțirile pre­lungite (distanțarea de celălalt) întârzie sufe­rin­ța. În general, după un an de zile, amintirile legate de fos­tul partener sunt atât de șterse, încât ești pregătit pen­tru o nouă iubire.

* Suferința din dragoste însuflețește creația?

Iubirea neîmplinită a dat, adeseori, capo­dopere. E cazul lui Shakespeare și, mai aproape de noi, al minu­natelor poezii de dragoste ale lui Eminescu. Nu-i motiv de mirare. Studiile din zo­na psihologiei afirmă că ori­ce simțire profun­dă, fie ea tristețe sau bucurie, înari­pează creati­vitatea. Iar sfârșitul unei relații senti­men­tale înseamnă, adesea, și începutul unei noi con­științe de sine. Faci un bilanț cu lucrurile cu adevărat im­portante pentru viața ta, devii inde­pendent și dornic de nou.

Iertarea

• Răzbunarea e dulce. Dar iertarea ne eliberează de stres și ne readuce echilibrul •

* De ce să iertăm?

Când cineva ne rănește, impul­sul de a răspunde prin răzbunare e un soi de justiție personală. Dar asta atrage un război de lungă du­rată, care ne otrăvește și ne întu­necă zilele. „Feriți-vă de logica răului”, ne spun psiho­logii. Stra­tegia „care din doi lovește mai ta­re” este falimentară. Mult mai re­co­mandabil este să încercați să iertați. Nu pe față, de­clarativ, ci în sufletul dvs. Lăsați enervarea să curgă în jos, pe râu. Chiar folosiți mental această ima­gine: o apă care duce la vale jignirea, ca pe un lest. Veți scăpa    – nu doar de enervare, ci și de dureri de spate, in­som­nie sau dureri de stomac, adică bolile asociate dorinței de răz­bu­nare.

* Cum se simte răzbunarea?

Scenariile imaginare legate de răz­bu­nare activează în creier senzația de răs­plată (a primit ce-a meritat). Dar pentru scurt timp. Pe termen lung, ne facem nouă în­șine rău. Într-un studiu realizat de psi­hologii americani, participanții au fost îndem­nați să lovească în saci de box, imagi­nându-și că îi pocnesc pe cei care i-au jig­nit. Rezultatul a fost sur­prinzător: persoanele respective s-au simțit mult mai stresate ca îna­inte.

* Cum putem ierta?

Asta se poate învăța, spun psi­ho­logii. Important este să înțelegi de unde a pornit jignirea. Cine a pro­vo­cat-o? Mitocănia celui în cauză, felul său impulsiv de a fi, sau poate că pro­vocarea a pornit de la dvs.? Există și alte ritualuri care pot fi de ajutor: scrieți-i, de pildă, ce­lui ce v-a jignit o scrisoare „pe cins­te”, iar apoi rupeți-o. Are mare efect.

Sfaturi de dat mai departe…

• Fericirea crește cu vârsta

Cu cât înaintăm în vârstă, cu atât suntem mai fe­riciți, afirmă cercetătorii de la Universitatea din Basel. În urma unui chestionar realizat cu trei mii de oameni între 13 și 89 de ani, concluzia a fost surprinzătoare. În vreme ce orgoliul și timiditatea dau înapoi pe mă­sură ce vârsta crește, locul lor e luat de plăcerea de a comunica și de a trăi, pur și simplu.

• Sexy-tango

Dansatul tangoului ne face sexy și fericiți, spun psihologii. Atât la femei, cât și la bărbați, scade ni­velul hormonilor de stres, în schimb, explodează hor­monul sexual (testosteronul). Un motiv impor­tant ca să „alunecăm” cât mai des pe parchet.

• Cura de întinerire

Cea mai bună metodă anti-aging este să fii liber în cap și în inimă, adică fără prejudecăți și com­plexe. Cine se simte mai tânăr decât e în realitate este consi­derat și de ceilalți mai tânăr și are… o presiune ar­te­ria­lă perfectă. Minunat! Dar cum să fac să mă simt mai tânăr? Simplu: bucură-te de fiecare clipă pe care o trăiești!

• Scump la vedere

Sfatul e vechi, de pe timpul bunicii: arată-te rar și-o să fii star! Un studiu recent confirmă acest adevăr: cine nu se „topește” din prima clipă când începe o po­veste de dragoste își sporește șan­sele de a-l cuceri pe celălalt și de a-i pătrunde în gân­duri. Și cu persoanele publice se întâmplă la fel. Cine apare prea des la televizor își demonetizează per­soa­na.

Dina Barn