Pâinea cea de toate zilele

• Pentru un tânăr născut în România după 1989, poate părea incredibil că în timpul comunismului pâinea era vândută pe cartelă și că oamenii făceau cozi interminabile pentru a cumpăra o franzelă. În prezent, industria de panificație este foarte activă, iar noi, românii, am ajuns cei mai mari consumatori de pâine din Uniunea Europeană! •

Roata morii se-nvârtește!

România este unul dintre cei mai importanți producători de grâu de pe continentul european, recolta ajungând, în ultimii ani, la aproximativ 10.000.000 de tone. Mai mult de jumătate din aceas­tă cantitate merge la export (sun­­tem, de regulă, pe locul doi, după Franța), iar restul este procesat în ța­ră, pentru consumul intern. Cine spu­ne că mâncăm pâine făcută din aluat congelat, adus din import, spune pros­­­tii! Am mai arătat în paginile re­vis­tei Formula AS că importurile de aluat congelat nu trec de 2-3 kilo­gra­me pe cap de locuitor, de-a lungul unui an. O nimica toată, dacă ținem cont că mâncăm fiecare, în medie, pes­te 80 de kg de pâine pe an. Este evi­­­dent, așadar, că punem pe masă pâine făcută din făină românească, obținută din grâu recoltat de pe câm­piile noastre. Avem atât de mult grâu, încât ne hrănim și pe noi, și vindem și altora, cu precădere unor clienți din Asia și Africa. O altă minciună, legată de pri­ma, este aceea că nu mai avem industrie de morărit și panifi­ca­ție. „Le-au distrus, domnule, pe toa­te, le-au pus la pământ!”, zice in­sul dezinformat sau de rea-cre­­dință, pe rețeaua de so­cia­li­za­re sau la cârciuma din sat. Si­gur, unele unități de morărit au clacat după re­vo­lu­ție, după ce s-au privatizat, dar altele s-au conso­li­dat și sunt active în piață. Am sub ochi o listă cu firmele care au beneficiat de ajutor financiar din partea statului român, acum doi ani, în contextul războiului din Ucraina: sunt peste 70 de companii din România care au primit spri­ji­nul respectiv! Să dau numai câteva exemple: Moa­ra Zuf, din Arad; Moara Domnească, din Argeș; Moara Dâmbovița, din Ilfov; Moara Oltina, din Pra­hova. Există și un „Patronat român din indus­tri­a de morărit, pani­fi­cație și produse făinoa­se”/ Rompan, cu 204 mem­bri, adică societăți co­mer­ci­ale care transformă bobul de grâu în făină și făina în pâine.

Brutării fără brutari

Trebuie spus și că multe dintre aceste firme au beneficiat de bani europeni pentru modernizare (retehnologizare) și extindere a capacității de pro­duc­ție. Am fost acum câțiva ani în fabrica de pâine de la Oltina (Urlați, jud. Prahova) și am văzut aco­lo, la treabă, un… robot. Da, un robot adus din Ja­po­nia, care punea franzelele pe o bandă rulantă. Dar stați să vedeți ce se întâmplă în Bihor! Un an­tre­prenor a construit o fabrică de pâine, investind 20 milioane de euro. A atras și fonduri europene în va­loare de 5 milioane de euro, pentru a pune în funcțiune o linie de producere a pâinii, cu aju­to­rul… Inteligenței Artificiale! „Doar apeşi pe buton şi se produce reţeta coman­da­tă”, spu­ne proprietarul fabricii, Alexandru Toth (ci­tat de ebihoreanul.ro). Prin urmare, brutăria nu are brutari. „O fabrică obişnuită lucrează cu 20 de angajaţi, aici folosim un singur angajat, care intervine la nevoie. Ca­merele de luat vederi inteligente semnalează orice se întâmplă deosebit”, spune tehno­lo­gul specializat în panificaţie Gheorghe Mus­calu. Fabrica din Oradea produce 2,5 tone de pâine pe oră, cu mult peste capacitatea de circa o tonă pe oră a unei linii de producţie clasice. „Sis­te­mul su­pra­veghează producţia şi ia singur decizii, în mod automat, începând de la procesul de dos­pi­re, până la coacere şi răcire a pâinii”, ex­plică teh­nologul. Investitorii vor să extindă procesul de auto­ma­tizare inclusiv la punerea pâinilor în lăzi şi stivuirea lor pentru a fi ridicate. Tehnologul Gheorghe Muscalu are propria afa­cere în panificație, numită Doar grâne, situată în București și lansată în timpul pandemiei de Sars Cov-2. Pentru creșterea alua­tului este folosită maiaua sau drojdia săl­ba­tică, obținută din fer­mentarea naturală, la tempera­tu­ra camerei, a unui amestec de făină și apă. Am pomenit de pan­de­mia care a îngrozit omenirea în 2020. Tre­buie să fac o observație adecvată subiectului acestui arti­col: în perioada de restric­ții de circulație impuse de au­to­­rități, mulți dintre noi, în­chiși în case, s-au apucat să fa­că… pâine! Da, ne-am trans­for­mat, instant, în bru­tari. Erau pline rețelele de so­cializare de poze și statusuri despre cum am frământat alua­tul și despre pâinile fierbinți, abia scoase din cuptor. Am deve­nit, atunci, o națiune de bru­tari: aproape că nu mai găseai făină albă și pachețele de drojdie pe rafturile ma­gazinelor. Nu am o explica­ție sigură pentru re­cursul la această activitate an­ces­trală. Cred, dacă nu greșesc, că, izolați în apar­tamente, lipsiți de con­tactul cu iureșul urban, ne-am simțit transportați cu mii de ani în urmă, când oamenii trăiau mai dis­tanțați unii de alții, prin pă­duri și pe coame de deal, și erau nevoiți să își ofere sin­guri cele necesare traiului. Iar facerea pâinii era, în ace­le vremuri, proba­bil cel mai important lucru din viața de zi cu zi a unei gospodării.

Pâinea aurită

Chiar dacă noile tehnolo­gii vor fi folosite și în pro­du­cerea pâinii, să nu ne facem griji că vor dispărea meto­de­le tradiționale. Merg prin sa­te și văd în ograda multor ca­se noi, moderne, un cuptor din cărămidă. În Ardeal, mai ales, supraviețuiește cultul acesta pentru pâinea făcută în gospodărie, așa-numita „pâine bătută”: coaja arsă este lovită cu un obiect din lemn. În satele din nordul Olteniei, gospodinele încă mai coc așa-numiții colindeți, colăceii oferiți copiilor în Ajunul Crăciunului. Tot în Oltenia, mai găsești pâine făcută la țest, un pro­ce­deu străvechi, folosit cel mai probabil și în neo­li­tic. Apoi, avem Pâinea de Pecica, înregistrată la Bruxelles, ca pro­dus cu Indicație Geografică Pro­tejată (IGP). Mai este Pâinea de Covasna, fără recunoaștere euro­peană, dar apreciată de clienții piețelor bucu­reștene. Pe oriunde te duci, prin țară, găsești mici bran­duri locale, făcute după anumite rețete, cu anu­mite ingrediente: cu cartofi, cu praz, cu semin­țe. Orice am spune, pâinea nu lipsește din Româ­nia. Propaganda anti-europeană, care neagă mereu tot ce s-a realizat în România zilelor noastre sau inven­tează fantasmagorii, a pretins că în pâinea făcută la noi în țară ar fi folosită ca ingredient făina de gre­ieri! O prostie uriașă, pe care Patronatul din In­dustria de Morărit și Panificație a fost nevoit să o combată: „În ultimele zile, asistăm la un val de in­formări mincinoase, promovate de unele rețele sociale, privind folosirea în panificație a făinii de insecte. Aceste afirmații false privesc firma VEL PITAR, dar aduc atingere întregii industrii de pani­fi­cație românești. Prin prezenta luare de poziție, afirmăm clar că în industria românească de panifi­ca­ție și produse făinoase nu sunt folosite făinuri realizate din specii de insecte, chiar autorizate. (…) Solicităm întreruperea difuzării acestor informări mincinoase și asigurăm consumatorii că brutarii ro­mâni realizează produse de calitate pe gusturile românilor, folosind materii prime și ingrediente tra­diționale de cea mai bună calitate”. Aș mai adă­u­ga că utilizarea în compoziție a făinii de greieri (pro­dusul este autorizat în UE, cu obligația etiche­tării ca atare) ar crește foarte mult prețul pâinii, atât timp cât 1 kg costă aproape 100 de lei. Economic vor­bind, utilizarea acestui ingredient pentru obți­ne­rea pâinii de masă, de serie, ar fi complet nepro­fi­tabilă pentru brutari. Câștig mare ar fi dacă ar fi produsă pâine ornamentată cu aur și argint, așa cum face brutarul spaniol Juan Manuel Moreno, din Malaga: pâinea aurită costă 1.380 euro și este cumpărată de șeici arabi și de magnați chinezi. Să vă mai spun că niște antreprenori americani produc mai nou pâine din miez de avocado. Lumea experi­mentează, caută lucruri noi, chiar și în acest do­me­niu arhaic al pâinii, dar nici o nouă descoperire nu poate înlocui mirosul și gustul unei jimble din făină de grâu, una din bucuriile simple ale acestei lumi.