În urmă cu trei ani, Tanczos Barna, pe atunci ministrul Mediului, anunța mândru că poluarea va fi combătută cu ajutorul dronelor. Ele urmau a fi achiziționate de minister, furnizând date despre calitatea aerului, astfel încât sursele poluării să fie imediat găsite. (Așa cum se întâmplă în țările civilizate, care vor să își protejeze cetățenii.) Dar a venit anul 2024 și comisarii Gărzii de mediu sunt în continuare trimiși pe teren să detecteze cu… nasul sursele poluării, iar răspunsul oficial adresat miilor de sesizări ale cetățenilor rămâne același: „Nu s-au descoperit nereguli”. Dar cum Dumnezeu ține, câteodată, cu oamenii, drona antipoluare a apărut! Nu furnizată de oficiali, ci… inventată și construită de patru elevi ai Colegiului de Informatică Tudor Vianu din București. Două fete și doi băieți reuniți în echipa Surveco, care și-au prezentat proiectul cu mare succes în cadrul concursului de la TVR1 „Omul anului”. O realizare de excepție, a cărei poveste am vrut s-o aflu acolo de unde a pornit: laboratorul în care a fost asamblată drona. La „locul muncii” m-am întâlnit cu partea feminină a echipei, Sânziana Grecu și Cosmina Ene.
Prima invenție la 10 ani: un roboțel
– Vă propun să începem cu prezentările. Spuneți-ne câteva cuvinte despre voi, despre cum ați ajuns pasionate de tehnologie.
Cosmina:
– Am 18 ani, sunt pasionată de robotică, dar în egală măsură și de filozofie, îmi place să citesc și să scriu. Deși pare că sunt domenii ce nu se potrivesc deloc cu tehnica, în Inteligența Artificială regăsim Etica, un cod moral al lucrurilor pe care ai dreptul (sau nu) să le faci, lucruri care pot crea mari probleme în viitor dacă nu sunt respectate. Îmi pun tot felul de întrebări existențiale, filozofia este un exercițiu mental ce mă ajută foarte mult. Când eram mică, tata mi-a cumpărat un set de componente electronice pe care le puteai asambla sub forma unor roboței. Îmi amintesc de primul meu proiect, de la 10 ani, un roboțel cu senzor de proximitate care te urmărea, venea după tine prin casă. Mereu mi-a plăcut să construiesc câte ceva, să am mâinile ocupate, așa că încă din primul an de liceu, am intrat în echipa națională de robotică a României, AutoVortex, și de atunci, particip intensiv la concursuri internaționale, câștigăm premii, ne mândrim peste tot că suntem români. Construim roboți pentru un concurs anual organizat în Statele Unite, în fiecare an e o nouă provocare, și finala se desfășoară în Houston, Texas. În 2021, am câștigat mondialul din Chicago, anul trecut am concurat în India, Coreea de Sud, Australia.
Un domeniu fascinant: tehnologia verde
Sânziana:
Atunci când am intrat la Liceul de Informatică am simțit că sunt foarte în urmă față de colegi, eram descurajată, însă m-am ambiționat și am lucrat foarte mult pentru a ajunge la nivelul lor. Citesc mult și astfel am aflat despre green technology, care poate aduce multe beneficii. De multe ori, tehnologia a făcut mai mult rău, însă green technology este o ramură ce caută și găsește soluții spectaculoase. De exemplu, conceptul de panouri ce se încarcă atunci când mașinile trec pe lângă ele și astfel traficul este folosit pentru a genera energie mi s-a părut o idee genială, ceva nociv, ca traficul, a fost folosit pentru ceva pozitiv. De asemenea, conceptul unor frunze artificiale, montate pe stâlpi, ce curăță aerul. E un domeniu fascinant, abia la început de drum, se pot face lucruri uluitoare.
– La ideea acestei drone cum ați ajuns?
Deșeuri arse, la marginea Bucureștiului
Cosmina:
– Am înțeles că se întâmplă ceva cu aerul pe care îl respirăm în București, simțim adesea un miros insuportabil. Suntem patru colegi de clasă, care locuim fiecare în alte zone și, discutând, am aflat că problema este peste tot. Ne-am întrebat care-i cauza și am observat că există foarte multe depozite ilegale de deșeuri, pe la periferiile Bucureștiului, deșeuri care, deseori, sunt arse, cu degajări mari de substanțe toxice. Ne-am gândit ce am putea face noi și am zis că, dacă tot suntem pricepuți la zona asta, de tehnologii, să căutăm o soluție. Am aflat că Garda de Mediu urma să fie dotată cu drone abia după ce noi ne apucaserăm de proiect, am fost mirați că ideile erau foarte asemănătoare, dar nu s-a mai auzit nimic de proiectul lor, s-a dat o știre, și de atunci, nimic. Eu locuiesc în partea de case a orașului Otopeni și văd cum pe câmp vin camioane în fiecare seară cu noi deșeuri, e câmpul plin. Poate părinții care se plimbă cu copiii în zonă sau cei ce-și plimbă câinii să-și dea seama că ceva nu e în regulă, în rest, oamenii nu prea conștientizează ce se întâmplă. Am pornit proiectul cu drona pentru a participa la un concurs cu copii din toată țara, care propun soluții pentru a rezolva diverse probleme ale comunităților în care trăiesc. Noi am ales mediul înconjurător și, fiind buni prieteni, ne-am format o echipă în care fiecare se pricepe la ceva: eu la partea de hardware, electronică, Sânziana și Alex la programare, Mihai la partea de marketing și la algoritmul de dezvoltare a Inteligenței Artificiale. Până la urmă, toți am lucrat sub îndrumarea doamnei profesoare Cristiana Popescu. Am lucrat 4-5 luni la dronă, apoi am obținut și autorizație de zbor.
„Am crescut cu «Formula AS»”
Sânziana:
– Eu locuiesc în sectorul 6, lângă Chiajna, unde-s foarte multe depozite de deșeuri. Chiar în perioada în care ne-am apucat de proiect, mă trezeam dimineața și vedeam cum rufele pe care le lăsam peste noapte afară la uscat miroseau a fum și aveau o peliculă de murdărie pe ele. Înseamnă că aia respiram și noi! La dronă, am lucrat mai mult la dezvoltarea modelului AI – Inteligență Artificială. Drona transmite către server informațiile pe care le primește, iar în server lucrează modelul AI, bazat pe computer vision, adică o ramură care prelucrează imaginile și scoate informațiile. Eu m-am ocupat de codarea acestui algoritm. Când am văzut drona funcțională, a fost ca un soi de magie pentru mine. Când eram mică, credeam foarte mult în magie și acum văd tehnologia ca pe o formă de magie modernă. „Formula AS” a avut un impact mare asupra concepției mele față de mediu. Am crescut cu „Formula AS”, o găseam săptămânal acasă, adusă de părinți, acum eu o cumpăr și o aduc acasă, e un eveniment când pun revista pe masă. Rubricile mele preferate erau „Lumea celor care nu cuvântă” și „Enigme”, cu toate descoperirile trecute în acele chenare. Citeam titlurile și mă gândeam cât de frumos ar fi să știu să construiesc sau să descopăr ceva și să ajung în paginile revistei. M-au inspirat foarte mult oamenii pe care i-am descoperit citind revista.
„E nevoie de un buget serios”
– Ce se va întâmpla cu drona voastră, veți continua proiectul?
Cosmina:
– Acum e în stadiu de prototip, este funcțională, am testat-o, are senzor ce măsoară calitatea aerului, cameră video. În București, s-a văzut clar că aerul e foarte poluat. Ne-am dori foarte mult să ducem proiectul mai departe, dar e nevoie de un buget serios, avem nevoie de bani pentru componente mai bune, mai rezistente. Avem nevoie de cel puțin două drone, pentru a acoperi o suprafață vastă de stații de încărcare. Drona trimite informații, iar atunci când detectează un incendiu, ia legătura cu autoritățile ce pot acționa.
„În România, pădurile se distrug”
– Cum vedeți voi ceea ce se întâmplă cu mediul în România? Credeți că instituțiile își fac datoria? Sunt preocupați adolescenții de problemele de mediu, poluare, defrișări?
Sânziana:
– S-ar putea face mult mai multe pentru mediu. În România, totul are potențial să fie îmbunătățit, dar lucrurile merg invers, se distrug pădurile, în orașe, copacii sunt mutilați, lăsați să se usuce și apoi înlocuiți cu betoane. Fără copaci nu am putea trăi, ne aduc atâtea beneficii, mi se pare de-a dreptul tragic când aflu de despăduriri, de păduri întregi furate, de spații verzi distruse în orașe.
„Aș intra în politică, dacă asta va avea un impact”
Cosmina:
– Nu văd o preocupare la colegii mei legată de mediu, așa cum nu o văd în general în societatea noastră. În schimb, am văzut în călătoriile pe care le-am întreprins la concursuri că întreaga lume încearcă să se redreseze spre sustenabilitate, spre colaborarea dintre om și mediu, între tehnologie și mediu. Eu vreau să caut toate posibilitățile pentru a face o schimbare în bine, cine știe, poate chiar să intru în politică, dacă am să simt că asta ar avea un impact.
