Vești din lumea științei ­­și a… magiei

22% dintre speciile migratoare sunt amenințate cu dispariția

O știre de-a dreptul tulburătoare a venit în Februarie din partea Or­ganizaţiei Naţiunilor Unite, care a publicat primul său raport privind ani­ma­lele migratoare, după ce a analizat 1.189 de specii. Potrivit docu­men­tului, 44% dintre acestea au înregistrat o scădere a numărului de exem­plare, iar 22% riscă să dispară complet. Cea mai mare amenințare la adre­sa animalelor migratoare o reprezintă activitățile umane, care afectează 70% dintre speciile aflate pe lista ONU. O altă problemă majoră este le­gată de diferite infrastructuri, precum barajele sau turbinele eoliene, care perturbă habitatele și căile de migrație ale păsărilor. Situația e agravată de schimbările climatice care vin adesea la pachet cu temperaturi extreme, inundații și secete devas­tatoare, incendii de vegetație produse pe suprafețe întinse și multe alte asemenea fenomene, care pun în dificultate nu doar animalele migratoare, ci și multe alte viețuitoare. Un raport realizat de organizaţia World Wide Fund for Nature (WWF) a estimat, de exemplu, că aproape 3 miliarde de animale s-au aflat în calea incen­diilor care au mistuit în urmă cu câțiva ani aproape 20 de milioane de hectare din sudul şi estul Australiei. Iar în 2021, CNN relata că, potrivit datelor Australian Koala Foundation, aproxi­mativ o treime din populația de urși koala din Australia a dispărut în decurs de numai trei ani din cauza secetei, a incendiilor violente de vegetație și a proiectelor de cons­trucții care le-au distrus habitatul.

Luna se stafidește

Un studiu publicat în luna Ianuarie în revista „The Planetary Science Journal” de Societatea Americană de Astronomie relevă că suprafața Lunii se încrețește, circum­fe­rința ei micșorându-se deja în ultimele câte­va mili­oane de ani cu 45 de metri. „Există un miez ex­terior care este topit și se răcește. Pe mă­sură ce se răcește, Luna se micșo­rea­ză, volu­mul interior se schimbă, iar crusta tre­buie să se adapteze la această schim­bare”, a explicat autorul principal al studiu­lui, Tho­mas R. Watters. Potrivit cerce­tăto­rului, aceas­tă com­primare a Lunii pro­voacă frecvent cutremure, avalanșe, fisuri și alte tipuri de deformări. Oamenii de știință se tem că, în aceste con­diții, nu este exclus ca viitoarele misiuni pe Lună cu echipaj uman să fie încă și mai riscante decât se estima an­te­rior. O problemă care s-ar putea dovedi destul de spi­noa­să, în con­dițiile în care, du­pă decenii întregi de acalmie, cursa către Lună pare să se fi rein­tensificat. Printre țările care și-au ex­primat în ultima perioadă intenția de a trimi­te ­oa­meni pe Lună se numără SUA (în 2025), China (până în 2030) și Rusia (cândva, în deceniul următor).

Lupii din Cernobîl – rezistenți la cancer

Curioși să afle cum au evoluat animalele din zo­nă după cumplitul accident nuclear produs la Cer­no­bîl în 1986, doi biologi americani din cadrul Uni­versității Princeton au început încă din 2014 să pre­leveze mostre de sânge de la lupii care trăiesc în acea zonă. Ei le-au pus gulere GPS, cu aparate de mă­surare a radiațiilor, pentru a putea face măsu­ră­tori în timp real și a putea stabili cu exactitate la ce nivel de radiații au fost expuși. În luna Ianuarie, des­coperirile celor doi cercetători au fost prezentate la reuniunea anuală a Societății de Biologie Inte­gra­tivă și Comparată din Seattle, stârnind rumoare la nivel internațional. Pentru că, deși au fost expuși la un nivel de radiații de șase ori mai mare decât limita considerată sigură, sis­te­mul imunitar al lupilor nu a clacat. În schimb, ge­nomul lor a suferit anumite mutații, care par să le fi sporit rezistența la cancer. Din nefericire, de­clanșarea pandemiei Covid-19 și apoi a războiului din Ucraina i-a îm­piedicat pe cei doi oameni de știință să revină în ultima perioadă în zona Cernobîlului pentru a-și continua cercetările.

De ce au câinii ochii atât de diferiți de cei ai lupilor?

Cercetătorii Departamentului de Zoologie al Universităţii Teikyo din Japonia au prezentat în Decembrie, în revista „Royal Society Open Science”, rezultatele primului studiu care și-a propus să des­copere de ce există diferențe atât de mari între ochii lupilor și cei ai câi­nilor. Ochii lupilor cenușii, din care se crede că se trag și câinii noș­tri, sunt în general oblici, gălbui și au irisul deschis la culoare. Însă de acum 50.000 – 15.000 de ani, când a început procesul lor de do­mesticire, aspectul li s-a transformat, iar irisul câinilor a devenit mare şi închis la culoare, cu tente roșiatice. Dorind să înțeleagă cum de au apărut aceste mo­di­ficări, cerce­tă­torii niponi au ajuns la concluzia uluitoare că ochii câi­nilor s-au schimbat la „cererea” oamenilor, care asociază pupilele dila­tate cu emoţiile po­zitive. Adaptare sentimentală! În plus, schimburile de pri­viri, adesea pline de tâlc, cu cel mai bun prieten al omului par ast­fel mai ușor de    făcut. Potrivit AFP, un alt studiu recent a arătat că până și mușchii faciali ai câinilor s-au dez­vol­tat în timp, astfel încât să le facilizeze interacțiunea cu oamenii, permițându-le, de pildă, să-și mo­duleze mult mai bine decât lupii și alte viețuitoare expresia privirii. Știința transformată în magie…