Saul-Daniel Dobruțchi (primar (PNL) al comunei Peștișu Mic, județul Hunedoara): „Am muncit mult ca să aducem comuna în Mileniul III”

PRIMARII NOȘTRI

Pe șoseaua care duce de la Deva la Hunedoara, peste drum de ruinele fostului combinat siderurgic, încep dealurile ce urcă spre zona magnifică a Ținutului Pădurenilor. Suișul începe cu comuna Peștișu Mic și cele nouă sate ale sale –    Josani, Mănerău, Nandru, Almașu Mic, Valea Nandrului, Ciulpăz, Cutin, Dumbrava și Peștișu Mic. Amplasată la o aruncătură de băț de muni­ci­piul Hunedoara, zona a murit odată cu industria, majoritatea oamenilor fiind navetiști. Peștișu Mic n-a fost nici el ferit de schimbări, ani la rând, fiind văduvit de cele mai elementare beneficii ale civilizației. Sătui de lipsuri, localnicii au decis prin vot că e timpul să iasă din inerție și și-au pus nădejdea în tânărul candidat al PNL, Saul-Daniel Dobruț­chi. Experiența sa profesională, care a inclus câțiva ani de muncă la can­ce­laria prefectului județului Hunedoara, l-a ajutat să se pună cu hotărâre pe treabă, încă din primele zile de mandat. Ce-a reușit să facă poți vedea cu ochiul liber, înainte să pornești reportofonul pentru interviu.

Tihnă fără civilizație nu există

– Daniel, noi ne cunoaștem de ani buni. Știam că locuiești în Hunedoara și de aceea am fost surprinsă să aflu că ai ajuns primar al comunei Peștișu Mic. Cum s-a întâmplat?

– Socrii mei sunt din comună și, la un moment dat, ne-am apucat și noi să ne construim o casă aici. Am vrut liniște, aer curat, tihna aceea pe care o poți găsi doar la țară. Surpriza neplăcută a fost că în comună nu erau de nici unele: nu apă, nu canalizare, nu semnal la telefon, doar drumuri pline de gropi sau înglodate de-a dreptul în noroaie. Oamenii erau ne­mul­țumiți și, din vor­­bă-n vorbă, ei au fost cei care m-au îndemnat să candidez.

– Să înțeleg că ai pornit de la zero?

– De la minus infinit, nu de la zero! Când am preluat-o, în octombrie 2020, Primăria Peștișu Mic avea o datorie de 9 miliarde de lei, în condițiile în care exer­cițiul bugetar ur­ma să se închidă peste doar două luni. Am fost disperat, dar am reușit să echi­librez totul în timp util. În ianuarie 2021, în condiții neelucidate nici acum, a ars în întregime hala de utilaje a primăriei. Buldozer, ex­cavator, tractor, tot ce-a fost acolo a fost distrus. A trebuit să facem rost de bani să cumpărăm altele. Dar n-am avut timp să ne plângem; ne-am apucat de întocmit proiecte, ca să aducem comuna în Mileniul III.

Și raiul trebuie îngrijit…

– Din cum arată, se pare că ați reușit…

– Ne-am concentrat, din capul locului, pe aspectul comunei. Zona asta în care ne-a așezat Dumnezeu e un rai, dar și raiul trebuie îngrijit. Primele proiecte au vizat, de­sigur, utilitățile: apă, canal, gaz, drumuri, exact în această ordine. Rețeaua de apă va fi finalizată într-o lu­nă, cea de canal se apropie și ea de finalizare, lucrările fiind finanțate prin Programul „Anghel Saligny”, la fel ca și asfaltarea drumurilor. Doar valoarea rețelelor de apă și canal depășește 34 milioane de lei. Rețeaua de gaz a fost finanțată prin POIM (Pro­gramul Operațional Infrastructură Mare). La un alt proiect de reabilitare a 14 km de drumuri, am trecut de faza de evaluare și urmează să-l semnăm în câteva săptămâni. Pe raza comunei noastre se află Schitul „Sfântul Nectarie” de la Nandru, și drumul într-acolo a fost primul asfaltat, pentru că era rușinos să se circule tot prin noroaie, mai ales că fluxul de credincioși care vin la schit e în creștere. O problemă rezolvată chiar la începutul mandatului a fost și cea a semnalului de telefonie mobilă și a accesului la internet. După ce două firme mari ne-au refuzat extinderea rețelei, pe motiv că nu avem suficiente gos­podării, am găsit înțelegere la cea de-a treia firmă, astfel încât în comună este acum semnal la telefoanele mobile, dar și internet prin fibră optică. În cele trei sate din zona de mun­te încă mai e pu­țin de lucru, în sensul că fibra e trasă deja, dar mai e ne­voie să fie montat un echipament și lucrurile se vor normaliza și acolo.

„Cea mai modernă școală din județ”

– Oficial, comuna Peștișu Mic are o populație de 1.250 de locuitori. În realitate, însă, numărul acestora este de peste 1.800 și crește în continua­re. Sur­prin­zător, poate, pen­tru o comună ca­re, până în urmă cu patru ani, își tâ­ra, și la propriu, și la figurat, picioarele prin noroaie…

– Nu e niciun secret, a crescut natalitatea și sunt și multe persoane mutate recent în comună. Explicația poate fi găsită în toate schimbările în bine care s-au făcut aici. Natura e magnifică, și dacă ai și facilități de trai, de ce să stai la oraș? Una din marile probleme ale zonei era și transportul în comun, înspre și dinspre Hunedoara. Operatorul care avea micro­bu­ze pe acest traseu a spus că nu mai e o rută ren­tabilă și s-a retras. Am cumpărat noi două microbuze, unul care transportă gratuit elevi, inclusiv pe cei care merg la școală în Hunedoara, iar cel de-al doilea, pentru transportul local. Unul din cele mai mari proiecte pe care le avem în vedere este însă construirea unei școli de la zero. Am trecut și aici de faza de evaluare, urmează semnarea contractului de finanțare, în valoare de peste 11 milioane lei. Va fi, vă asigur, cea mai modernă școală din județ, cu tehnologie de ultimă generație, cu pro­gram „after school”, cu grădiniță, cu săli de sport, de lectură și de relaxare, cu bibliotecă, un proiect foarte bine gândit.

– Dar investitori aveți pe raza comunei?

– Nu avem mari investitori, dar avem o mulțime de oameni harnici, nu prea avem putori în comună.

– Își mai lucrează oamenii pământul, mai cresc animale?

– Deși suntem o comună mai mică decât Șoimuș, de exemplu, renumit pentru bogăția lui, avem de două ori mai multe capete de animale. Oamenii mai cresc vite și oi și în propria ogradă, pentru consumul propriu, dar avem șase stâne și tot atâtea micro-ferme de vaci și de capre. Fiecare își valorifică produsele pe cont propriu, în piețele din Deva, Hațeg și ­Hunedoara.

Marea sărbătoare a verii – Nedeia Pădurenească

– Peștișu Mic se află la intrarea în Ținutul Pădurenilor, o zonă cu tradiții populare străvechi. Cultura e trecută și ea pe agenda ta de primar?

– Încercăm să ne ocupăm și de acest aspect. Timp de trei mandate, câte a avut fostul primar, în comună nu s-a desfășurat absolut niciun eveniment cultural. Acum, în toate satele comunei, căminele culturale au fost reabilitate și sunt funcționale. Am inițiat și Ziua Apicultorului, pentru că avem mulți crescători de albine în zonă, am organizat con­­cur­suri de biciclete și tenis de masă pentru copii. Iar anul acesta, după o întrerupere de 20 de ani, vom re­lua, la sfârșitul lunii Iunie, Nedeia Pădurenească.

– Daniel, ai schimbat orașul pe sat, blocurile pe dealuri și creste de munți. A meritat?

– Zona e superbă din toate punctele de vedere, avem și deal, și vale, și apă, și copaci, și pășuni, arată extraordinar. Abia aștept să vină primăvara cu adevărat, să îmi încarc bateriile. Pentru că, din păcate, de când sunt primar, nu am mai avut niciun concediu, am cam uitat să mă bucur de viață. Să-mi beau în tihnă, dimineața, cafeaua, cu soția mea, să ascult păsările cum cântă, să mă uit cum crește iarba, să merg cu câinii pe dealuri sau la stână, să mă hârjonesc cu mieii. Nu mai am timp de nimic din toate astea.

– Și, totuși, te mai pregătești pentru încă un mandat…

– Da, pentru că doresc să văd încheiat ce-am început: școala nouă și apa curentă în sat. Și-apoi, gata! Să nu mai aud de administrații publice!