• Este cât se poate de limpede că cireșele au ajuns un fruct vedetă! Nu mai e primăvară în care presa să nu transmită știri despre aceste delicii vegetale. Subiectul forte este prețul lor exorbitant, când apar prima oară pe piață, deseori aduse din import. Se fac glume multe despre cât de scumpe sunt aceste fructe, dulci, zemoase și cărnoase. Dar până să le vedem pe tarabe sau pe rafturile marilor magazine, cireșele vin dintr-o lume care merită cunoscută •
Trufandale absolute
Cireșele sunt primele fructe proaspete de care ne bucurăm primăvara. Ar putea fi chiar acesta motivul pentru care le iubim necondiționat: deschid oferta de fructe a anului. Sunt trufandale absolute. Când le descoperim în piață, suntem siguri că livezile și-au deschis porțile către lume, au început să producă. În România, suprafața cultivată cu cireș însumează 6.620 ha, potrivit Eurostat. Un pic mai restrânsă decât acum zece ani, când era de 7.080 ha. Suprafața cea mai întinsă la nivel european se află în Polonia: 34.900 ha. Pe locul doi se află Italia, cu 28.510 ha, urmată de Spania, cu 28.420 ha. În Uniunea Europeană, suprafața totală este de 173.400 ha: concentrate, livezile de cireș ale blocului comunitar ar ocupa aproape jumătate din suprafața județului Covasna! În ce privește producția, România mizează pe 75.000 de tone anual, locul cinci, în Uniunea Europeană. Polonia recoltează peste 200.000 de tone. În total, livezile de cireș europene produc undeva la 800.000 de tone de cireșe, în fiecare an. Dacă împărțim această recoltă la numărul locuitorilor, rezultă nici 2 kg de cireșe „per capita”. Este clar că trebuie să cumpăram din afara spațiului comunitar. Trei surse importante se află chiar în apropierea noastră: Serbia, Turcia și Republica Moldova. Primele cireșe apărute pe piața românească sunt aduse de peste mări și țări. De pildă, la Oradea, în renumita piață Rogerius, au fost vândute, în Februarie, anul acesta, cireșe importate din Argentina. Prețul a fost pe măsură: 120 de lei/kg. „În ultimii ani, odată cu dezvoltarea comerțului, nu mai trebuie să ne mire apariția pe piață de trufandale în extrasezon. Cireșele de acum sunt importate din emisfera sudică (n.r. Argentina, Bolivia, Chile etc.), cu costuri ridicate, de unde și prețul de desfacere”, a explicat, la vremea aceea, șeful Direcției Agricole Județene Bihor, Nicolae Hodișan. E timpul să subliniez: cine nu are banii necesari să își satisfacă pofta de cireșe în Februarie să aștepte până se coc cele autohtone, care sunt mult mai ieftine.
Stresul termic
Prin multe peripeții trec pomicultorii noștri, până ajung să culeagă fructele coapte. Multe temeri și emoții îi încearcă. Cireșul este un pom sensibil, vulnerabil la fenomene meteorologice și la boli și dăunători. Oricând poate fi atacat, oricând recolta poate fi compromisă. Schimbările climatice sunt resimțite și în livezile de cireș. Am stat de vorbă în primăvara aceasta cu câțiva fermieri, care mi-au spus că fenomenele meteorologice atipice au produs efecte în livada lor. Căldurile neobișnuite din Martie-Aprilie au determinat o înflorire timpurie a cireșilor. Decalajul temporal a fost de aproape o lună. Apoi au venit valuri de frig, care au stopat creșterea unor fructe. Multe au căzut. Fermierul Dan Ionescu din Voinești, județul Dâmbovița, a explicat (pentru revista-ferma.ro): „Căderile acestea se adaugă la cele normale, care se numesc căderi fiziologice, și rezultă mai puține fructe rămase în pom: flori multe la început, fructe puține la final”. Totodată, pomicultorul din Voinești afirmă că stresul termic se resimte și la nivelul frunzelor, care își reduc capacitatea de a produce hrană, prin fotosinteză, pentru fructe: „Frunzele stresate termic sunt ca niște bucătărese obosite, înfrigurate, care nu mai pot găti pentru clienți”. În județul Mureș, în apropierea orașului Reghin, aceeași observație, făcută de experimentatul pomicultor Vasilică Hanganu (pentru g4food.ro): „Vorbim despre o schimbare a climei. Toată iarna am avut temperaturi cu plus, iar în primăvară avem perioade reci. Plantele au fost înșelate, au început procesul de vegetație cu o lună Mai devreme. Am văzut că s-au copt cireșele la Cireșoaia, la Beclean, spre Cluj, acum, la jumătatea lunii Mai. Or, aici, culesul începea în luna Iunie, că de aia îi zice luna lui Cireșar”. În județul Bacău, în bazinul pomicol Itești, fermierul Lucian Florea a remarcat diferențe mari de temperatură în alternanța zi-noapte: „Dacă diferența de temperatură între zi și noapte este mai mare de 10 grade Celsius, pomul suferă de stres termic. Or, în Aprilie, când fructele erau deja formate, temperatura în timpul zilei a fost ridicată, 20-25 grade Celsius, iar noaptea a coborât sub 0 grade Celsius. Aceste variațiuni nu sunt atât de periculoase pentru flori, acestea rezistă, cât pentru fructele care s-au format deja și rețin apa. Temperaturile sub 0 grade Celsius provoacă înghețul fructelor crude și compromiterea acestora”. Sunt mărturii făcute de pomicultori cu toată responsabilitatea, nu sunt vorbe aruncate la o tacla. Fenomenele meteorologice negative le pot da peste cap producția de cireșe.
Raiul cireșelor
Pe la începutul lunii Aprilie, pomicultorul Gelu Bogdan își făcea auzit pe Facebook un strigăt de disperare: frumoasa lui livadă de cireș, care abia înflorise și arăta superb, ca într-o stampă japoneză, a fost invadată de gândacul păros, care mănâncă florile, cu totul. Gelu a plasat câteva mii de tăvițe din plastic, pline cu apă și cu un atractant chimic, care să ademenească insectele. Tratamente cu insecticide industriale aplicate pe pomi nu a folosit, fiindcă livada este certificată ecologic: „Provocări în agricultura ecologică …lupta contra gândacului păros. Încercăm să reducem din pagube. 4.500 de caserole albastre, câte una la fiecare pomișor, plus perimetrul. Nu există altă metodă de combatere. Mâncarea sănătoasă se produce greu și cu costuri mari!”. Gândacul păros i-a afectat lui Gelu Bogdan 25% din recoltă. Mai mult, la anumite soiuri (Regina și Kordia), s-a produs un fenomen bizar: din cauza temperaturilor ridicate, peste 33 grade Celsius, polenul a fost ars și nu a mai avut loc polenizarea. Adică, nu s-au mai format cireșe. Una peste alta, viața la Bogland, cum se numește livada de cireși ecologici din comuna Izvoarele, județul Giurgiu, merge înainte. Pe 1-2 Iunie, pomicultorul tenace deschide porțile pentru 1.000 de vizitatori! Copiii pot intra gratuit, în timp ce adulții plătesc 50 de lei biletul. Este o soluție la care recurg tot mai mulți pomicultori, pentru a-și gestiona mai bine afacerea. Totul e bine când se termină cu bine: ramurile sunt pline cu fructele râvnite, pe care mâinile se vor întinde să le culeagă.
„Regele cireșelor”
Am întrebat Inteligența Artificială, această enciclopedie aflată la îndemâna internauților, care sunt cele mai scumpe cireșe din lume și răspunsul mi-a fost oferit cu promptitudine: cireșele „Sato Nishiki”, din Japonia. Aceste cireșe sunt renumite pentru suculența și dulceața lor, dar și pentru aspectul lor perfect. Soiul Sato Nishiki este cultivat, în special, în regiunea Yamagata din Japonia, renumită pentru producerea cireșelor de înaltă calitate. Prețul acestor fructe poate fi extrem de ridicat, ajungând uneori, țineți-vă bine, până la 500 de dolari pentru o cutie mică! Da, cireșele acesta sunt ambalate în cutii, ca bomboanele de ciocolată și sunt oferite drept cadouri de lux. Acest fapt se datorează atât rarității lor, cât și cultivării atente și selecției meticuloase a fiecărui fruct, pentru a asigura calitatea maximă. Soiul Sato Nishiki a fost creat în orașul Higashine din Japonia, la începutul sec. XX, datorită eforturilor făcute de doi cultivatori pasionați, Eisuke Sato și Tosaku Okada. Soiul creat de ei a fost supranumit „Regele cireșelor”. O denumire, desigur, comercială. Greu de ajuns în audiență la acest „rege al fructelor”, de sute de dolari, așa că rămânem să ne răsfățăm cu cireșele de pe la noi.
Romanian