Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Fotbal și patriotism – ZIDUL GALBEN

„Hai, România!”

Foto: Agerpress

Două mari bucurii sunt legate de Campionatul European de fotbal din Germania: o echipă națională care nu ne-a făcut de rușine și un public fantastic, cum nu s-a mai pomenit în istoria sportului cu balonul rotund. Zecile de mii de români care au umplut stadioanele, îmbrăcați în tricoul galben al echipei naționale, au oferit un spectacol magnific, nu doar prin entuziasm și civilitate, ci și printr-o solidaritate care ne-a lipsit multă vreme. Frumoși la înfățișare și la comportament, respirând bunăstare și siguranță de sine, au îndeplinit, impecabil, menirea de ambasadori. O diasporă care reprezintă la cote înalte România în lume, oameni pe care înlesnirea occidentală nu-i împiedică să cânte imnul național, ridicând stadioanele Germaniei în picioare. „Hai, România!”. Bucuroși de această prezență: fotbal de calitate plus public fenomenal, am vorbit cu câțiva participanți la Campionatul desfășurat în Germania, curioși să aflăm ce se află dincolo de această manifestare, în care fotbalul a declanșat o minunată dovadă de atașament al românului față de țara sa. Ne-au răspuns simpli suporteri și personalități publice, fiecare dintre ei o cărămidă din „zidul galben” care a ținut spatele Echipei naționale a României în Germania…

O imagine pentru istorie

Sanda, printre suporterii Naționalei

Puțină lume credea că Naționala condusă de tânărul antrenor Edward Iordănescu avea vreo șansă să se califice la Campionatul European de fotbal din Germania. Doar optimiștii incurabili și-ar fi imaginat că echipa României poate ieși pe primul loc în grupă, înaintea unor formații cu jucători mult mai bine cotați decât ai noștri, pe plan internațional. Cu un joc energic și cu reușite de excepție, România a surprins pe toată lumea în primul ei meci, la München, contra Ucrainei, câștigând cu 3-0. Dar și mai mult ne-a surprins bucuria mulțimilor uriașe de oameni, îmbrăcați, până la unul, în tricourile galbene ale Naționalei, prezenți în Parcul Olimpic din München și pe celelalte stadioane ale Germaniei. Nicioadată nu s-au mai pomenit atât de mulți fani la un meci în străinătate al Naționalei, și niciodată atât de mândri că sunt români, atât de „la vedere”, și, categoric, niciodată atât de civilizați, atât de siguri pe sine. Surpriza și mai mare, pentru toată lumea, avea să se vadă la ora meciului, când, tricou lângă tricou, românii au format un uriaș „Zid galben”, cum numai marile echipe ale lumii mai au la meciurile de pe teren propriu. O imagine pentru istorie!    Lecția de entuziasm și civilizație a publicului românesc va rămâne pentru multă vreme în memoria Occidentului. Pe ea și pe energia din aceste zile putem clădi România la care visăm.

SANDA NICOLA, Liège, Belgia

„Nu mă surprinde dorința autentică a zeci de mii de români de a-și afirma românismul”

• Fostă prezentatoare TV în România, stabilită temporar în Belgia, unde se pregătește pentru o carieră europeană, Sanda Nicola a fost prezentă „live” la meciurile Naționalei alături de soțul ei, Liviu Iolu, și de fetița lor •

„Nu ne planificasem să mergem la Euro. Însă, în Belgia, locuim foarte aproape de frontiera cu Germania, iar asta ne-a permis să fim spontani când, cu o seară înainte de meciul cu Ucraina, am aflat că se mai găsesc bilete. Soțul meu și cu mine nu văzusem niciodată de pe stadion un meci al României la un turneu final și am simțit că este ocazia perfectă să ne împlinim un vis din copilărie. De altfel, când am plecat spre München, fredonam amândoi «Notti magiche…», imnul Campionatului Mondial din Italia, 1990, când România jucase entuziasmant, dar nouă, românilor, nu ne era accesibil să mergem să-i susținem. Cine avea pașaport în vara lui ’90? Cine avea bani de drum, de cazare și de bilete la meciuri în vara lui ’90?

Pe măsură ce ne apropiam, ne intersectam în trafic cu tot mai mulți români. Treceau pe lângă noi mașini cu numere de Germania, Belgia, Franța, Țările de Jos, dar cu steagul României prins la oglinzile retrovizoare, iar când pasagerii lăsau geamurile jos, auzeai duduind în boxe muzică românească. Prin benzinăriile unde am oprit, români veniți din toată Europa ne salutam zâmbitori, fără să ne cunoaștem, dar recunoscându-ne după tricolor. Când am intrat pe «Allianz Arena», nu cred că avea atât de mare importanță care va fi deznodământul meciului, cât bucuria asta de a ne aduna la un loc. Românii intrau la meci deja sărbătorind o mare victorie: eram acolo unde pentru prea mult timp nu avusesem loc. Și, Doamne, eram atât de mulți! După victoria din primul meci, s-a născut firesc dorința de a mai trăi o dată și încă o dată starea asta de grație printre ai noștri și am încercat să ajungem la toate meciurile din grupă.

Zidul galben

Cunosc destul de bine comunitățile de români din străinătate și știam că există solidaritate între noi, dar e una discretă, netrâmbițată. Cei mai mulți dintre românii din Europa de Vest chiar fac toate eforturile pentru o bună integrare și caută să își facă loc în țările de emigrație, prin muncă și seriozitate. Însă, o bună integrare te poate transforma, uneori, într-un grup etnic invizibil. A fost tulburător să constat că, deși la nivel individual, cam tot românul e bine văzut la locul său de muncă, pe strada lui, pe scara lui de bloc, ei bine, la nivel de grup etnic, prejudecățile referitoare la români încă există și continuă să dea naștere unor forme de discriminare pe care le înghițim resemnați. Devine, la un moment dat, absolut ofensatoare atitudinea celor care, ție individual, sunt dispuși să îți recunoască meritele, dar, când vine vorba despre poporul tău, vor să creadă în continuare că tu ești mai degrabă excepția, decât expresia societății de unde vii. Credeți-mă, nu e niciun compliment în mirările de genul «Vai, dar nu mi-aș fi închipuit că sunteți români!». De aceea, nu mă surprinde deloc această dorință autentică a zeci de mii de români de a-și afirma românismul și de a mărșălui împreună, în galben, în văzul lumii. Jucătorii și-au făcut treaba calificând România la Euro și, prin asta, ne-au oferit tuturor vizibilitate. Inspirați de comportamentul ireproșabil al fotbaliștilor, suporterii s-au comportat și ei cum au putut mai bine, România câștigând simpatie în toate orașele prin care am trecut. Am mers la meciuri cu fetița noastră de 7 ani, dacă am fi nimerit într-o conjunctură nepotrivită, între români care să se comporte vulgar, agresiv, indecent, ne-am fi extras imediat din mulțime, dar nu a fost cazul. Niciodată, nicăieri, nu am simțit dorința să ne delimităm, să zicem «Noi nu suntem cu ei». Dimpotrivă, am vrut din tot sufletul să fim și noi în mulțime, niște piese din marele ­puzzle, niște «puncte» galbene în tribune pe imaginile de la meciurile României. Pentru familia noastră, au fost unele dintre cele mai fericite zile”.

IOAN ANDONE, fost mare internațional român de fotbal

„Nu există imagine mai bună pentru România, decât cea lăsată în Germania, de suporterii noștri”

• Om de bază la Mondialul italian din 1990, „Ando” n-a ratat niciunul dintre meciurile din Grupa E ale României din Germania, un suporter convins, într-o mare de tricouri galbene. A mers cu mașina la fiecare meci, a bătut Germania la pas și a simțit pe viu uimirea întregii Europe în fața demonstrației de energie a galeriei noastre •

„Cea mai specială atmosferă pe care am prins-o în viața mea la un turneu final al echipei naționale! Nu există imagine mai bu­nă pentru România, decât cea lăsată în Ger­mania de suporterii noș­tri. Numai oameni serioși, n-ai vă­zut unul cher­chelit, n-ai auzit unul să strige obscenități. Au venit, efectiv, să încurajeze Naționala. N-am auzit decât cuvinte de laudă, și de la străini, și de la românii din străinătate: «Dom’le, dar ce s-au schimbat suporterii…». Nu mai vorbesc de galeria pe care au făcut-o la meciuri! După Germania, țara-gazdă, sigur suntem pe locul doi ca număr de spectatori. Iar suporterii aceștia chiar au transmis energie în teren. S-a simțit în jocul echipei atitudinea, dârzenia, devotamentul fanilor noștri. Am arătat Europei cine suntem cu adevărat! Am fost cu mașina la cele trei meciuri și m-am plimbat printre orașe. Să știți că foarte mulți români au venit și din țară. Au venit cu mare entuziasm: lumea avea poftă de rezultate, calificarea la Euro, de pe primul loc, într-o grupă cu Elveția, plus începutul de senzație cu Ucraina, au descătușat o dorință de afirmare pe care românii serioși și muncitori o țineau în ei de prea multă vreme. Rezultatele neașteptate ale Naționalei la Euro le-au făcut dreptate. A fost minunat în Germania, a fost sărbătoarea românilor de pretutindeni!”.

TUDOR GIURGIU, regizor de film, director TIFF

„Polițist german: «Aveți niște suporteri extraordinari, să fiți mândri de ei și de poporul vostru!»”

• Nici nu s-a terminat bine Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj, că directorul lui, regizorul Tudor Giurgiu, a fugit, împreună cu băiatul cel mare, cu primul avion spre Germania. Din mare grabă, au uitat acasă tricourile galbene, pregătite din timp. S-au învelit în steagul tricolor și s-au bucurat de o experiență unică •

„N-am mai trăit o astfel de ieșire în afara țării, pentru un meci de fotbal, unde să fie atât de mulți români. A fost ceva incredibil să vezi așa o mare de tricouri galbene! Cred că numai eu cu fiul meu nu aveam tricouri galbene, în rest toată lumea avea. Uitasem să le iau de acasă și am vrut să cumpăr tricouri de la fața locului, de la magazinele pentru suporteri. M-a impresionat să descopăr că nu mai era niciun tricou cu România, toate fuseseră cumpărate! M-au impresionat, de asemenea, bunul-simț și pacea, manierele mulțimii galbene. Am mers cu metroul spre stadionul din Frankfurt, am așteptat vreo jumătate de oră în gura de metrou, unde se scanda, se cânta, era o atmosferă fantastică. Erau și niște slovaci nimeriți printre noi, dar nimeni nu avea niciun fel de probleme cu ei. Și în tribună, în fața noastră, erau suporteri slovaci, ne-am salutat, am dat mâna, ne-am făcut fotografii împreună. A fost o atmosferă nemaipomenită. Mă bucur că am reușit să văd echipa asta, cu mulți dintre jucătorii pe care i-am văzut și acum 5 ani, în Italia, la Europenele de tineret, la Naționala mare, dând tot ce au avut ei mai bun. A fost o lecție de devotament, de dedicare, au făcut cât de mult au putut ca să se califice din grupe, iar asta mi s-a părut fabulos! Pe stadion, cu toată ploaia care a căzut, cu toate emoțiile jocului, n-am simțit că susțineam o echipă aflată printre ultimele ca șanse la Euro, ci m-am simțit foarte mândru și de echipa mea, și de țara mea. Am stat la un prieten de lângă Frankfurt, român stabilit în Germania de ani de zile, și mi-a spus că a stat de vorbă cu un polițist german, dintre cei aduși din nord, din Hamburg, ca «întăriri» pentru Euro. Polițistul l-a întrebat dacă e român, dacă susține România. A zis «Da!». Iar comentariul polițistului german a fost: «Aveți niște suporteri extraordinari, să fiți mândri de ei și de poporul vostru!». Mi se pare că replica polițistului exprimă perfect impresia lăsată de fanii români la Europeanul de fotbal din Germania”.

BOGDAN ROTARU, Garmisch-Partenkirschen, Germania

„Am văzut români repetând imnul pe terase. Când s-a mai pomenit așa ceva?!”

• Fost fotbalist în tinerețe, Bogdan Rotaru e, la 41 de ani, inima echi­pei de amatori a ro­mâ­nilor din zona mun­toasă a Bavariei. „Ge­to-Da­cii” e numele forma­ției, iar ju­că­torii ei, mun­citori în Germania, sunt trup și su­flet când vine vorba despre a sus­ți­ne echipa națională. Bogdan și-a luat fiul mai mic, pe Ianis, și el mic fotbalist, peste tot prin Germania, să vadă meciurile României •

„E o mândrie în plus pentru mine să trăiesc aceste momente, locuind în Germania, la doi pași de München. M-am întors la muncă după câteva săptămâni de vacanță și toți colegii au venit la mine și m-au felicitat. «Păi, n-am jucat eu!», le-am zis. «N-are nicio importanță, ești român și mereu ai pus steagul românesc pe gardul casei, mereu te-ai mândrit că ești român, acum e momentul tău și al națiunii tale, care ne-a impresionat pe toți». Am avut mare noroc să joace România chiar aici, lângă casă, două meciuri. Mă gândesc însă la oamenii care au condus 30 de ore din România, ca să fie alături de echipa Națională. Pentru mine, nu faptul că au dat 400 sau 500 de euro pe un bilet e un sacrificiu, sacrificiu e să bați atâta drum, din dragoste pentru țara asta. Eu mi-am pregătit inclusiv 5 zile libere, în caz că ne calificăm în sferturi, chiar am crezut în Națională. M-am întâlnit pe aici cu atâția moldoveni de-ai mei, foști colegi și prieteni din tinerețe, numai auzeam că îmi strigă cineva numele. Asta, ca să vă dați seama câtă lume a venit din țară la meciurile României! Știu de la prietenii mei din galerii că înainte de Euro toate facțiunile de la noi au făcut un pact. «Ultrașii» au fost primii care au dat tonul unui comportament civilizat, n-a mai contat cine e de la Steaua, cine e de la Dinamo sau Rapid. Când a început ploaia aia în meciul cu Slovacia și echipa noastră trecea prin momente grele, s-au adunat laolaltă cu toții, cu megafoanele, și au început să cânte, să împingă de la spate Naționala. S-a cântat încontinuu în ploaie!

Amintiri din tribune

Lumea a făcut eforturi mari să ajungă la meciuri. Știu moldoveni de-ai mei care au luat avionul de la Bacău la Bergamo, iar de acolo au venit cu mașinile spre München. Sunt mulțumit sufletește că pot să le deschid ușa unui apartament de aici, să aibă unde să doarmă. La terase, am văzut oameni care atunci s-au cunoscut și care își dădeau câte un rând de bere cu tot dragul. A început ploaia la Frankfurt, iar românii nu se dădeau duși din Rohmerplatz. Nici n-am făcut fotografii, pentru că am vrut, efectiv, să trăiesc momentul! Eu, care locuiesc în Occident, știu că au mai existat scurt-circuite între românii din diaspora și cei de acasă, pe diverse subiecte. Acum simt că s-au deschis uși, că oamenii s-au apropiat unii de alții.

S-a creat o relație extrem de puternică între români și Naționala lor. Am văzut scene emoționante, cu români care repetau imnul pe terase. Când s-a mai pomenit așa ceva?! Astea sunt adevăratele noastre câștiguri la acest European. Lumea de aici ne privește cu mult mai mult respect de când cu acest Euro. Am avut recent o scăpare la muncă, pentru care șeful, neamț dur, din nord, mi-ar fi ținut «teorie» o jumătate de oră. Acum mi-a zis că am «cartonaș galben» și mi-a tras cu ochiul. Toată lumea a văzut dovada de civilizație a românilor.”

MIHAI GOIA, Turda, România

„Cel mai frumos eveniment la care am participat în viața mea”

• Mihai Goia e din gașca prietenilor mei pasionați de fotbal, de la Turda. În mo­mentul când ne-am calificat la Euro, Mihai, Alex și Ștefan și-au pus în cap să meargă în Germania să vadă măcar un meci al Româ­ni­ei. Au ales pri­mul meci, cel de la Mün­chen, și s-au pus la drum cu mașina. A fost experiența vieții lor! •

„Cu o zi înainte de meci, am mers în zona fanilor, de la Stadionul Olimpic din München. Atmosferă senzațională! Ne-am împrietenit cu români, cu scoțieni, cu americani, a fost o experiență deosebită din acest punct de vedere. A doua zi, când am văzut câți români mergeau spre stadion, nu mi-a venit să cred. Glumeam cu prietenii mei, că nici dacă se mai făcea o revoluție nu ieșeau în stradă atâția români. Și, asta e sigur, pentru niciun alt eveniment social nu s-ar fi unit românii în număr așa de mare! Niciodată nu i-am văzut pe ai noștri atât de încrezători într-un obiectiv comun. Meciul cu Ucraina a fost câștigat încă de la ora 12:00, când s-a strâns puhoiul de tricouri galbene. Se simțea în aer o energie unică! În tribună, ce să mai zic, mi s-a făcut pielea de găină la intonarea imnului. Eu am trăit 10 ani în Anglia, iar acolo am văzut români și români. Ce m-a uimit acum a fost că toți românii prezenți în piață, pe stadion, pe lângă stadion au fost de cea mai bună calitate. România a demonstrat cât e de civilizată. Ce s-a văzut în Germania demonstrează că țara merge pe drumul cel bun. Unitatea de care au dat dovadă românii e cel mai mare câștig al nostru la acest European. Și social, și sportiv, a fost cel mai frumos eveniment la care am participat în viața mea”.

RAUL POP, Șimleu Silvaniei, România

„Să fii român a devenit și trebuie să rămână un motiv de mândrie”

• A venit la Euro alături de tatăl său, pensionar, care și-a sărbătorit ziua de naștere chiar în Germania. Iar Na­țio­nala i-a oferit cel mai frumos cadou din lume •

Marea galbenă (Foto: Sanda Nicola)

„Doamne, de când așteptam un moment ca ăsta! Am lucrat ani de zile în străinătate și i-am văzut de multe ori pe ai noștri încurcați, când erau întrebați de unde vin. Uite că generația asta de fotbaliști ne-a adus pe toți împreună, cu zecile de mii, și am înțeles, în sfârșit, ce forță avem împreună. Nici nu mai contează ce rezultate face România în campionat, ce am demonstrat deja, și în teren, și în tribune, trebuie să ne fie învățătură de minte. Când luptăm și suntem uniți, când știm ce vrem, ajungem departe. N-am trăit în viața mea așa zile ca la Europene. Pe oriunde auzea careva că ești român, venea să te salute, să stea de vorbă cu tine, să îți trimită încurajări. Să fii român a devenit și trebuie să rămână un motiv de mândrie”.

Ciprian Rus

Jurnalist, trainer şi analist media. A debutat în 1997 şi a activat în presa studenţească până în 2001, după care şi-a continuat activitatea la „Monitorul de Cluj”, unde a fost, pe rând, reporter, editor şi redactor-şef. În 2008, a fost recrutat în cadrul trustului Ringier, ca redactor-şef al publicaţiei „Compact”, apoi ca online content manager al site-ului capital.ro şi ca redactor-şef adjunct al săptămânalului „Capital”. Din 2010 este reporter la săptămânalul „Formula AS”.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian