Miorița în suferință

• O mare nenorocire a lovit, în miezul verii, oieritul din România: o boală gravă, numită „ciuma caprelor și oilor”, a fost depistată în mai multe ferme din județele Tulcea, Constanța și Timiș. E pentru prima oară în istoria cunoscută a creșterii oilor în țara noastră, când își arată colții această plagă. Autoritățile sanitare veterinare se străduiesc să stopeze răspândirea virusului și, în același timp, să afle de unde a venit molima! •

Titanii comerțului cu ovine

Era prea bine pentru oieritul românesc de la o vreme încoace. Exportul de ovine vii mergea strună și prețul se dublase față de acum 10-15 ani. Oierii, pe rețelele de socializare, spuneau că nu vând berbecuții cu mai puțin de 22-23 de lei/kg, un preț de neimaginat altădată. Milioane de miei erau transportați cu camioanele de pe pășunile din țară, în ferme mari, unde erau ținuți pentru îngrășare, și de acolo, la timpul potrivit, erau încărcați în vapoare și duși în țări musulmane, unde carnea de oaie capătă valențe sacre. Un lung șir de mițoase lega stânile Carpaților de satele și orașele din Iordania și Arabia Saudită. Un bucătar iordanian mi-a spus cu ocazia unui festival organizat în primăvară la Snagov, că în țara lui, oaia românească e apreciată cum noi nu știm să o facem, în bucătăria noastră. Unii au dezvoltat afaceri importante din acest comerț în stil mare. Umblă vorba că un cunoscut oier din Hunedoara ar vrea să-și cumpere un vapor, dacă nu cumva l-a și cumpărat. Lucru explicabil, prin faptul că România ocupă locul doi în Uniunea Europeană, ca număr de ovine: peste 10.000.000 de capete (pe locul unu e Spania) și locul unu la exportul de ovine, cea mai mare parte a animalelor ajungând în țări din Orientul Mijlociu și chiar din nordul Africii. După cereale, oile sunt a doua marfă ca importanță pentru țara noastră pe piețele internaționale. Tabloul general era, așadar, unul vivant și optimist. Șefii marilor asociații de creștere a oilor începuseră să viziteze clienți importanți din țările arabe, emisarii statului român negociau deschiderea unor noi piețe. Oaia românească se vindea bine la export, avea căutare. Eram titanii comerțului cu ovine, pe jumătate de planetă.

Țarcuri goale, inimi triste

Semnele dezastrului au apărut când presa locală a relatat că, în marginea orașului Babadag, zăceau de câteva săptămâni zeci de oi, al căror hoit emana mirosuri pestilențiale. Ipoteza inițială a fost că animalele au murit din cauza unei boli pulmonare, provocată de caniculă, apoi, autoritățile au fost nevoite să accepte cruda realitate: boala era una și mai gravă și de temut, pesta micilor rumegătoare. Virusul a fost identificat la București de Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală. Autoritățile sanitare veterinare au transmis informația la nivel european și internațional. Primul focar a fost confirmat în 19 Iulie 2024, la o fermă de îngrășare a mieilor, un fel de antecameră a marelui comerț cu ovine vii, din comuna Baia, județul Tulcea. Peste 50.000 de oi au fost sacrificate de autorități, cât ai clipi, și acoperite cu pământ. Apoi au fost confirmate mai multe focare în Dobrogea și în Banat. În aceeași perioadă, ba chiar cu câteva zile mai devreme, în 11 iulie, au fost descoperite mai multe focare de pesta micilor rumegătoare și în Grecia, în regiunea Tesalia. Grecii ne-au acuzat că le-am adus boala în țară, susținând că aveam de mai multă vreme animale bolnave și că am ascuns această situație, continuând să le exportăm. Tot ce se poate: din păcate, fermierii români ezită să anunțe medicii veterinari și autoritățile sanitare veterinare când au mortalități în turme sau cirezi. Sau anunță prea târziu, când boala este deja răspândită. Oile din fermele unde a pătruns molima au fost rapid ucise. Țarcurile și saivanele au rămas goale și inima stăpânilor s-a umplut de amar și supărare. Sunt drame pe care publicul larg le înțelege mai puțin sau deloc. Turma aceea era sursa de prosperitate a unei întregi familii. Regulile sunt însă reguli. Pentru pesta oilor și caprelor, nu există tratament. Mai mult, virusul e foarte contagios. Există vaccinuri, folosite în alte țări, cel mai probabil vor fi aplicate și în fermele românești de aici încolo.

Molimă în Balcani

Statul român nu a oprit exportul de ovine vii, însă vânzările vor fi afectate de noua situație epidemiologică. Clienții din țările arabe ar fi oferit prețuri mai mici decât până acum. Autoritățile cer efectuarea unor teste înainte ca vapoarele să plece din port. Intermediarii din țară oferă și ei prețuri mai mici ca altădată. În Bihor, încolțit de nevoi, un oier a vândut o parte din turmă cu prețul de 12 lei/kg, fără să primească încă banii. În Grecia însă, autoritățile au interzis circulația oilor și caprelor timp de o lună, chiar dacă sezonul turistic este în toi. Fermierii greci au anunțat că nu vor opri însă producția de brânză feta. La noi, statul încă nu a decis să interzică circulația animalelor, dar a cerut oierilor să nu transporte oi de la o fermă la alta. Unii nu înțeleg și postează pe Facebook anunțuri de vânzare a oilor și berbecilor. Unii chiar neagă existența bolii sau, dacă o acceptă, emit teorii conspiraționiste. Cei mai mulți însă înțeleg situația și se tem. Molima asta ar putea îngenunchea oieritul din România, pentru mulți ani. Să mai pre­cizez că prima ța­ră europeană unde a pătruns boala a fost Bulgaria. La sud de Dunăre au izbucnit în 2018 primele focare de pesta micilor rumegătoare de pe con­tinentul european, boala fiind prezentă până atunci în Asia și Africa. Bulgarii au scăpat de mo­limă, acum o în­frun­tăm noi și grecii.

Un mesaj plin de îngrijorare

Șefii asociațiilor de crescători de ovine din România au înțeles imediat cât de gravă este situația. Ei sunt convinși că e un moment de cumpănă pentru oieritul nostru și le cer crescătorilor de oi să fie prudenți și responsabili. O dovadă este și mesajul transmis public de doamna Constanța Ștefan, președinte al Asociației „Țara Loviștei”, o luptătoare îndârjită pentru drepturile oierilor români. Preiau, pentru edificare, câteva fragmente: „Se dovedește pe zi ce trece că pesta micilor rumegătoare este o boală gravă, care trebuie privită cu mare responsabilitate, mai ales că apar noi focare. De acum înainte, totul depinde de cum ne gestionăm, fiecare cioban, ferma noastră. La porci, care nu cresc în libertate, pesta a făcut pagube enorme (pesta porcină africană, începând din 2018, n.m.). Nici nu putem concepe ce se poate întâmpla în caz de răspândire a pestei la ovine, care se cresc în regim deschis și semideschis. (…) Pe termen scurt însă, ne gândim cu îngrijorare și la riscul enorm de a se bloca exportul și de a rămâne cu mieii sau cei care am vândut să nu ne primim banii pe mieii dați către centrele de colectare către export. (…) Încercați acum, în ultimul ceas, să evitați vânzările și cumpărările de animale între voi (vindeți doar mieii care merg direct la abator sau spre țările arabe), iar dacă aveți cea mai mică suspiciune de boală sau mortalități, anunțați urgent medicul veterinar, DSVSA din județ sau asociația. (…) Luați-vă măsuri de siguranță, nu credeți pe cei care spun că nu există boală, supravegheați cu mare atenție ovinele și nu vă jucați cu averea voastră și cu viitorul oieritului în România”. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a anunțat că desfășoară o anchetă epidemiologică pentru a afla cum a pătruns pesta micilor rumegătoare în fermele de ovine din Dobrogea. Până acum nu a făcut public niciun rezultat. Molima e încă aici și dă bătaie de cap tuturor. Toți se tem că ar putea izbucni oriunde pe teritoriul țării. Oieritul din România pare să intre într-o etapă nouă, plină de incertitudini. O reașezare a lucrurilor depinde de toată lumea, de la badea Gheorghe, până la șefii cei mari de la București.