Încă de la prima ediție, din 2022, Zaiafet și-a dorit și a reușit din plin să fie un festival altfel, în armonie cu natura care îl găzduiește. Și la acest sfârșit de Iulie, pădurea de pe domeniul Teleki, din satul clujean Luna de Jos, a fost locul de întâlnire a unor oameni cu zâmbetul, și pe buze, și în suflet. Ateliere pentru copii și pentru adulți, concerte de rock, cursuri intensive de yoga, un bazar de produse artizanale, au fost doar câteva dintre atracțiile care i-au făcut pe mulți amatori de distracție să caute satul Luna de Jos pe hartă. Festivalul atrage mai ales prin oferta de a petrece trei zile într-un decor superb, alături de oameni de la care ai multe de învățat despre natură și despre modurile în care putem trăi în armonie cu ea.
Pădurea
Marea atracție a festivalului este chiar gazda sa, pădurea, în care participanții își petrec la cort trei zile și trei nopți. Ema Borz este absolventă a Facultății de Peisagistică, pe care a urmat-o tocmai pentru a înțelege mai bine natura. „Sunt pasionată de restaurare și vreau să mă specializez pe restaurare de grădini și parcuri istorice. Anul trecut am organizat aici, în această pădure, o școală de vară, cu ateliere de arhitectură și de arboricultură, în cadrul căruia am analizat arborii, am făcut studii de rezistență, modelări 3D, care să arate interiorul arborilor, pentru a vedea dacă au goluri, dacă prezintă risc de cădere. Cea mai bine conservată specie este stejarul, am găsit exemplare de 300 de ani. Am citit că fostul stăpân al locului, Mikșa Teleki, nobil mai retras și foarte familist, ar fi fost pasionat de amenajarea pădurii și ar fi combinat flora autohtonă, din care o parte rezistă și este destul de sănătoasă, castani, frasini, cu multe specii străine. Festivalul nostru are această componentă de respect față de patrimoniu, atât cel verde, cât și cel arhitectural. Cred că și restaurarea monumentelor istorice e o formă de sustenabilitate, pentru că acele construcții, pe lângă faptul că sunt valoroase arhitectural și istoric, pot aduce un plus comunității locale. Prin evenimente culturale, precum acest festival, dorim să sprijinim dezvoltarea zonei și să atragem atenția autorităților locale pentru restaurarea turnului de vânătoare, aparținând de vechiul castel”.
Grădinarii rebeli
În medie, fiecare participant la un mare festival generează zilnic 5 kilograme de deșeuri. Zaiafet pe Lună și-a propus să mențină bucuria unor activități culturale în natură, cu un cât mai mic impact asupra sa. Una dintre marile reușite ale festivalului este aceea că devine, an de an, punct de întâlnire al unor iubitori de natură dornici să facă eforturi pentru a o păstra curată, orășeni cu spirit civic, oameni care au găsit sau caută soluții pentru o viață sănătoasă. Sfaturi pentru reducerea deșeurilor lăsate de fiecare, refolosirea unor materiale ce păreau destinate gropii de gunoi sunt oferite de specialiști în domeniu. Și la ediția aceasta am ascultat prezentarea unor proiecte interesante, cum ar fi grădinăritul „haiducesc”, din grădinile abandonate ale Clujului. În astfel de locuri, tineri clujeni ocupă spațiul și se apucă de grădinărit. „Nu facem asta pentru că nu avem bani să cumpărăm legume din piață. Vrem să redăm comunităților spații ce păreau moarte, să cultivăm legume sănătoase, să cunoaștem prin grădinărit oamenii locului”, spune unul dintre „haiduci”. Astfel de oameni cunoscuți prin grădinărit au fost urmașii hoștezenilor, vechii grădinari ai Clujului, ce le-au dat tinerilor sfaturi și răsaduri. Schimbarea percepției asupra hranei, într-una mai degrabă senzorială, decât industrială, sunt țintele acestui tip de grădinărit. „Fiicei mele nu-i plăceau deloc castraveții, dar tot mergând la grădină, seară de seară, udând și văzând cum cresc, a zis ia să gust și eu, și acum mănâncă cu plăcere”. Din păcate, acțiunile grădinarilor urbani din Cluj stau mereu sub amenințarea unui buldozer. Uneori, proprietarul terenului abandonat își amintește brusc de acesta și îl transformă, fără milă față de recoltele de legume crescute pe el, în parcare sau fundație de clădire. „Eu merg să grădinăresc, chiar dacă știu că mâine apare buldozerul și rade tot. N-o să trăiesc cu frica buldozerului, în cazul ăsta nu mai facem nimic în viață”. Un alt grup civic din Cluj lucrează intens pentru a propune primăriei soluții pentru amenajarea zonei industriale, în prezent abandonate. Oriunde apare ceva liber, administrația publică dorește să se ridice o parcare sau un bloc. Dar există și alte opțiuni, benefice pentru oraș. În prezent, un mega mall este pe cale să fie ridicat în zonă, dar clujenii cu spirit civic lucrează pentru a găsi alternative. „Clujul mai are deja trei mall-uri, orașul are nevoie mai mare acum de o sală de concerte pentru filarmonică, de un spital nou, de spații culturale”.
Lecția de la miezul nopții
Pășim pe vreascuri prin întuneric, iar prin spațiile dintre coroanele copacilor zărim puzderie de stele. Expediția noastră prin pădure are ca țintă insectele de noapte, iar ghid este profesorul Laszlo Rakosy, despre care am mai scris. Este savantul care a descoperit și s-a luptat timp de 30 de ani pentru conservarea fluturelui Maculinea, al cărui unic habitat european se află în această zonă. Ne îndreptăm spre sursele de lumină amplasate în pădure, pentru a atrage fluturii de noapte, iar profesorul Rakosy ne oferă o lecție nocturnă. Aflăm că numărul speciilor active noaptea este incomparabil mai mare decât cel al insectelor active ziua. Peste 95%. Majoritatea se pot camufla și ascunde mai bine noaptea. „Suntem aici pentru a descoperi o lume ciudată, necunoscută. Unele insecte ne plac, majoritatea, nu. Dar toate sunt frumoase, dacă iei o lupă, un binocular și te apleci asupra lor, vei descoperi lucruri incredibile, culori, nuanțe, sidefii, lucioase, metalice, întunecate, combinații de culori care nu există altundeva decât în lumea insectelor. România este foarte bogată în specii de fluturi, în acest moment, avem 4111 specii de fluturi, între care 223 de zi și restul de noapte. Cu ce credeți că se hrănesc? Nu au aparat bucal, să mestece, să ronțăie, ci o trompă lungă, cu care extrag, cum bem noi o limonadă cu paiul, nectarul din flori. Unele plante miros și își deschid florile și pungulițele cu nectar noaptea, precum regina nopții, garofița sălbatică; în timp ce se hrănesc cu nectarul, fluturii iau pe cap și grăuncioare cu polen pe care le duc apoi la cealaltă plantă. Cât trăiește un fluture? Între 5 zile și două săptămâni. Cu câteva excepții.
De pildă lămâița, un fluture galben care se ascunde în pădure, sub trunchiurile copacilor, își găsește un locșor în care rămâne până primăvara viitoare. Numai pe turnul acesta luminos avem 15 specii de fluturi care zboară în spirală pentru a scăpa de radarul dușmanilor lor, liliecii. Fluturii zboară în spirală pentru a-i deruta. Fluturii și-au produs un antisonar, recepționează prin organele timpanare undele emise de lilieci și atunci își închid aripile și cad în picaj câțiva metri, iar liliecii ratează ținta. Liliacul face zece încercări pentru a prinde un fluture, altfel i-ar fi mâncat pe toți. Este un echilibru, o armonie ce continuă de milioane de ani. Cei care perturbă această armonie suntem noi, oamenii. Numărul fluturilor scade foarte puternic, de la an la an, ceea ce înseamnă că multe păsări care se hrănesc cu larvele fluturilor nu mai au ce mânca, și dispar și ele. Chimizarea, pesticidele folosite în agricultură, distrugerea mediilor de viață (tot mai multe fânațe, pajiști se transformă în terenuri agricole) sunt de vină. Dispariția treptată a insectelor este una dintre cele mai grave probleme ale lumii actuale. Biomasa, cantitatea de insecte s-a diminuat cu 70% în ultimii 10 ani. Este enorm!”.
Romanian