Că bugetul României e un sac mai mult rupt decât peticit, din care se scurg banii fără un minim folos, nu e vreo noutate. Ce se câștigă cu o mână se pierde cu alta. Deși ultimii 20 de ani, cu toate crizele care i-au însoțit, au fost ani de creștere consolidată pentru țara noastră (România a băgat mai mulți bani și în Sănătate, și în Educație, și nu doar în salarii, ci și în infrastructura specifică respectivelor domenii și în resurse pentru profesionalizarea lor), plusul de performanță care ar fi trebuit să vină drept consecință a investițiilor e, pur și simplu, nedetectabil, unul din marile minusuri care trag în jos societatea noastră în cei mai buni ani ai existenței sale. Iar de asta nu e străină, desigur, clasa noastră politică, cea care gestionează bunăstarea greu muncită de românii din țară și din afară și care e mereu prima care dă semnalul dezmățului pe bani publici. Nu trebuie decât să ne uităm la felul în care partidele își cheltuie subvențiile primite de la buget, ca să ne dăm seama că cei de la care avem speranțe să găsească soluții pentru economia națională nu sunt în stare să țină pe profit, un banal magazin de parter de bloc!
Într-un an cu patru rânduri de alegeri, era evident că majoritatea spațiilor de panotaj public aveau să fie rezervate de partidele politice. Și, în vreme ce candidații de la locale, unii dintre ei figuri importante, au trebuit să se descurce cu resurse proprii, mai-marii partidelor și-au pus fețele, la modul cel mai agasant cu putință, pe panourile publicitare, de pe toate drumurile țării, cu mult înainte ca bătălia pentru prezidențiale să intre pe ultima turnantă. Nicolae Ciucă a tocat 2 milioane de euro din banii publici primiți de PNL pentru a-și promova cartea-fantomă, care a devenit subiect de glumă pe toate rețelele sociale. Nici “oamenii noi” de la USR nu s-au dovedit mai cumpătați: au băgat o grămadă de bani în promovarea președintelui Cătălin Drulă, ca apoi să-l schimbe, după rezultatele modeste de la alegerile locale și europarlamentare. Acum investesc peste 1 milion de euro în promovarea Elenei Lasconi! Și PNL, și USR își justifică notele de plată prin nevoia de creștere a notorietății propriilor prezidențiabili. Mai logic ar fi fost să mizeze din start pe oameni cu notoritate, dacă tot atacă cea mai importantă funcție în stat. Măcar George Simion își prezintă programul social pe panourile electorale, transmite mai mult decât faptul că e o față care se vrea la Cotroceni, deși nici el nu crede în gogomăniile pe care le promite. La rândul lui, PSD, care nici măcar nu se sinchisește să justifice subvențiile primite de la stat, aruncă, la rându-i, milioane de euro în presa aservită, care nu-i iese din cuvânt și care atacă, la comandă, temele sau oamenii pe care-i dictează șefii.
Ne așteaptă, până în Decembrie, două rânduri de alegeri, cele mai importante. Vom fi, pe săptămână ce trece, bombardați de mesaje politice tot mai agresive: cam atâta pot face partidele politice și acoliții lor, pe milioanele de euro pe care ni-i iau din buzunare. Și-atunci, ne mai mirăm că sunt un dezastru când ajung la guvernare?!
Romanian