20 de incendii pe parcursul a doi ani, în aceeași zonă a unui mare parc bucureștean! Zeci, sute de arbori tăiați, arși, solul, animalele ce trăiau acolo, pârjolite. Poteci pe care mulți dintre locuitorii cartierului Titan și-au crescut copiii și nepoții, transformate în scrum. Ceea ce se întâmplă în IOR, în mijlocul unei capitale europene cu grave probleme de poluare este halucinant: flăcările unuia dintre incendiile provocate în luna August s-au întins până spre biserica maramureșeană din lemn, aflată în parc, iar fumul gros provenit dintr-un alt incendiu, pus la cale în Septembrie, a întunecat cartierul până la gura de intrare în metrou. Ce le-ar mai trebui autorităților ca să intervină? În loc să-i caute pe făptași, Poliția Locală a Sectorului 3 dă amenzi activiștilor de mediu și cetățenilor care sună la 112, anunțând că iar a venit cineva cu drujba să taie copaci. Pompierii, singurii care-și fac datoria, spun că în cel puțin două dintre cele zece incendii din acest an, focul a fost pus intenționat. Primăria Municipiului București a dat o amendă gigantică, de 35 de milioane de dolari, proprietarului terenului, care însă a contestat-o în instanță. Cum e posibil ca unul din cele mai cunoscute parcuri din București să aibă proprietar? În urma unui proces dubios, o zonă a parcului a fost retrocedată. Și cum legea spune că nu ai voie să construiești pe spațiul verde, brusc, parcul ia foc, se taie copaci, iar când se va dori ridicarea unor blocuri, proprietarul va demonstra onor instanței că acolo nu există nici spațiu verde, nici copaci, ci doar un imaș pârjolit! Și cum, în ciuda sesizărilor repetate, instituțiile statului privesc în altă parte, localnicii s-au mobilizat, au format grupuri civice și luptă să-și apere parcul, după puterile lor. Artista Andreea David a început prin a aduce dansul contemporan pe potecile incendiate, apoi a inițiat o mișcare civică ce susține proteste, organizează picnicuri în cenușă, iar pentru 19 Octombrie, mișcarea „Aici a fost o pădure/Aici ar putea fi o pădure” vrea să strângă un lanț uman în jurul zonei „retro-decedate”. „Dacă ei sunt mână în mână să îl distrugă, noi suntem mână în mână să îl apărăm. Nu cedăm Parcul IOR!”
Picnic în cenușă
– Ce imagine terifiantă: un picnic în cenușă, printre ramuri arse de copaci…
– În intenția noastră, picnicul este un semnal de alarmă împotriva incendierilor insistente. Anul trecut, în timpul unei acțiuni organizate de noi, de identificare și cartare a arborilor de pe teren, care a durat două zile, la momentul picnicului pe care l-am organizat la jumătatea zilei de lucru, administratorul zonei retrocedate a chemat poliția să ne legitimeze și evacueze. În baza cărei legi? Nu am adus nicio distrugere spațiului, iar terenul era traversat, oricum, de locuitorii cartierului. Prin Februarie, am început protestele săptămânale. Ele au venit ca reacție la faptul că anul începuse cu transportul ilegal de material lemnos de pe teren. Basculante pline cu bucăți de arbori tăiați, dar acoperite cu pământ, ca să ascundă lemnul, ieșeau de pe teren. Am continuat protestele în care am cerut ceva ce trebuia de mult să se întâmple: anchetarea actelor de incendiere și otrăvire. Protestul de la sfârșitul lui Iulie a apărut ca reacție la violența antreprenorului afacerii Disney Mania, care a amenințat activiștii că îi bate cu toporul și că le dă foc de vii, amenințări proliferate de față cu 6 polițiști (de sector și locali), fără ca aceștia să intervină.
„Rolul artei e enorm în activism”
– Cum au început protestele locuitorilor zonei? Cum s-a strâns comunitatea, cum s-a creat solidaritate și impulsul de a acționa în comun?
– „Aici a fost o pădure / Aici ar putea fi o pădure” s-a format în Iunie 2023, imediat după acțiunea de decopertare a celor 2 ha de parc. Nu aveam intenția să organizăm proteste sau manifestări, ci să activăm în parc prin prezență fizică, să fim acolo zi de zi, solidari cu pomii ăia schingiuiți, cu vegetația incendiată. Așa încât am invitat mai mulți artiști să reimagineze relația cu natura și să propună practici de mișcare, de voce, de scriere, să își mute practicile artistice din galerii în sit real, acolo unde relația cu natura doare, unde ea are nevoie de protecție, de apărare. Rolul artei e enorm în activism, ea esențializează vocile, evidențiază contextul. S-au strâns în jurul nostru tot mai mulți oameni, atât locuitori din cartier, cât și activiști, ne-au vizitat și partide politice, și cele mari, ca PNL, care mimau salvarea, dar și cele mici, de mai bună credință. Mișcarea noastră s-a dorit a fi una de apărare a parcului. Poate e un ideal, dar apărarea înseamnă a insista să rămâi acolo, să apari în loc, atâta timp cât e necesar. Și în insistența asta de a rămâne, oamenii se întâlnesc și se cunosc, se formează un grup sau grupuri de lucru, comunități, se schimbă idei, se gândesc moduri de acțiune. Astfel a apărut și necesitatea protestelor. Începuserăm să ieșim cu mesaje, deja făceam lanț uman în fiecare seară, dar cei cu afacerea Disney Mania, responsabili cu decopertarea celor 2 ha închiriate, au început să ne intimideze, smulgându-ne mesajele și sechestrându-ne până să vină poliția. Am zis să notificăm Jandarmeriei protestele. Anul trecut, am făcut în jur de 40 de proteste notificate și un marș în jurul parcului, în rest, întâlniri, ateliere, ședințe, toate în preajma locului. Ca grup, funcționăm orizontal. În funcție de ce acțiune viitoare se propune, se formează un grup de lucru sau mai multe, care funcționează în paralel. Le-am numit „birouri”: biroul de petiții, biroul de legislație, biroul de documentare, biroul ziarului, biroul de artă, biroul de poezie sau biroul cățeilor, biroul arborilor, biroul aricilor, biroul de social media. Avem oameni care sunt de la început implicați, alții nou veniți, oricine propune ceva se va asigura că are o echipă care să-l ajute să-și implementeze ideea. Iar când e vorba de o acțiune majoră, vom pune osul cât mai mulți oameni la organizarea ei. Impulsul de a acționa a fost dat de urgența și de amplitudinea cazului. Cum să stai cu mâinile în sân când cineva dă foc unui parc în care ai copilărit sau ți-ai plimbat nepoții? Da, există și o parte a locuitorilor care stau cu mâinile în sân, și e de înțeles într-un fel, pentru că după zeci de ani de corupție, te simți neputincios. Treci pe lângă locul ăsta ars, măcelărit, și când vezi scara dezastrului, spui că și-așa nu se poate face nimic. Și atunci, riscul e să devenim și noi dezamăgiți, cei care insistăm să rămânem acolo. Dar știm că nu putem renunța. Ne-am propus să mergem până la capăt, să convingem cât mai mulți oameni că suntem mai puternici decât cei care distrug, că vocea noastră va deveni tot mai puternică.
„Primarul de sector, Robert Negoiță, se filmează îmbrățișând copacii, însă cu toții știm că el este principalul vinovat”
– Cum apreciați implicarea autorităților față de lupta dvs.?
– Amenda dată de PMB este cât se poate de legală. Conform legii, nu ai voie să decopertezi spațiu verde, iar amenda pentru afectarea spațiului verde este de 20.000 de lei/mp. Or, anul trecut în Mai, au fost rase de pe fața pământului, la propriu, 2 ha de spațiu verde, cu buldozerul. Una este amenda de râsu’ lumii, de 25 de lei pentru un copac tăiat, ce intră în categoria defrișări ilegale, și alta e această decopertare a spațiului verde. Pentru că asta înseamnă că îi schimbi funcțiunea. Or, păstrarea funcțiunii terenului e protejată de lege. Primarul de sector, Robert Negoiță, mimează că vrea salvarea parcului și se filmează îmbratișând copacii, însă cu toții știm că el este principalul vinovat al procesului pierdut în 2022. După ce am solicitat insistent luni de zile, s-a instalat un post fix de control, dar când izbucnesc incendiile, tot de locuitori sunt semnalate, nicidecum de polițistul din gheretă. Nu știm vreun rezultat al unei anchete, ni se spune că e secret. Au ars 2 ha de parc. Ultimul focar a fost aprins la distanță de 100 de metri de polițiștii și pompierii veniți la fața locului. Cel mai penibil răspuns a venit din partea Gărzii Naționale de Mediu, instituția în ale cărei atribuții intră protejarea mediului și a ultimelor fărâme de spațiu verde rămase.
– Ce urmează în lupta pentru salvarea parcului?
– În toamna aceasta se reiau în Parlament discuțiile cu privire la amendamentele dezastruoase aduse de deputații PSD Legii 24/2007, legea spațiilor verzi și a Codului Urbanismului. Ele prevăd posibilitatea criminală de a construi pe spații verzi. Vă dați seama ce se va întâmpla cu orașul ăsta, și așa extrem de sufocat? Trebuie să stăm cu ochii-n paișpe la ziua ședinței și să ieșim în stradă pentru a protesta, alături de colegii noștri de la Eco-Civica sau de la alte ONG-uri de mediu care vor face toate presiunile legislative necesare pentru ca acele amendamente să nu fie votate. Până atunci, strângem mărturii de la locuitorii din zonă, pentru a demonstra că suprafața retrocedată din IOR a fost dintotdeauna parc. Și ce e foarte important: pe 19 Octombrie pregătim un Lanț Uman în jurul zonei retrocedate. Ca să o putem înconjura, avem nevoie să fim 1000 de oameni. Chemați-vă rudele, prietenii, să ne apărăm parcul!
Romanian