• Am scris recent un articol despre premiile acordate pentru mâncare sănătoasă, în cadrul unei festivități organizate la Bruxelles (23 Septembrie). Printre finaliști nu s-a numărat niciun român, nici acum și nici la edițiile precedente. În schimb, România a organizat (6-8 Septembrie) un Festival European BIO și al Tradițiilor Locale, la Ibănești, în județul Mureș. Care este realitatea din teren, atât la nivel european, cât și național? Sunt fermierii români dornici să practice agricultura ecologică, pentru a ne pune pe masă hrană sănătoasă? •
De pe scenă la fermă!
Chiar în 23 Septembrie, când la Bruxelles au fost premiați opt operatori ecologici (găsiți informații în articolul „Premii pentru mâncare sănătoasă”, Formula AS, nr. 1637, 26 sept. – 3 oct. 2024), Curtea de Conturi Europeană a dat publicității un raport de audit intitulat „Agricultura ecologică în UE – Lacune și inconsecvențe frânează succesul politicii”. Documentul a venit ca un duș rece pentru cei care se amăgeau că agricultura eco merge în marș triumfal spre anul 2030, când 25% din suprafața agricolă totală a UE ar trebui să fie convertită la sistemul ecologic de producție. Nu, acest procent nu va fi atins, ne transmit ferm auditorii europeni. Sigur, Premiile EUOrganic de la Bruxelles, instituite în 2021, au rol de stimulare a practicilor ecologice și de recunoaștere a eforturilor unor fermieri europeni de a face agricultură fără pesticide de sinteză, dar ele, cu festivitatea aferentă, la care participă lideri ai blocului comunitar, nu comportă niciun strop de naivitate în ce privește situația din teren. Liderii europeni știu foarte bine care este această situație, sunt realiști, nu-și fac iluzii, mai ales când au cifrele pe masă. Repet, premiile de la Bruxelles sunt menite să recunoască munca unor fermieri europeni dedicați agriculturii ecologice. Aceștia nu lasă loc de dubii privind respectarea regulilor: sunt trup și suflet, pe baza unor valori solide, pentru producerea hranei sănătoase. Ei nu cultivă pământul și nu cresc animale numai ca să primească subvenții. O fac, îmi asum să spun asta, din rațiuni superioare, care țin de o umanitate înaltă. Însă, în timp ce unii trag din greu să facă agricultură ecologică, alții găsesc căi ușoare ca să încaseze subvențiile ecologice: de pildă, certifică numai pășunea, nu și animalele. Iau subvenția pentru hectarul de pășune (suma ajunge la câteva sute de euro) și nu-și mai bat capul ca și animalul care paște acolo să fie crescut după regulile agriculturii ecologice. Ei bine, Curtea de Conturi Europeană tocmai aceste realități le-a cercetat, inclusiv în România, și rezultatele nu sunt entuziasmante.
Politici cu… lacune
Să reamintesc că agricultura ecologică este o metodă agricolă de producere a alimentelor utilizând substanțe și procese naturale. Aceasta contribuie astfel la creșterea biodiversității și la reducerea poluării apei, a aerului și a solului. Comisia Europeană a stabilit pentru anul 2030 obiectivul ca 25% din terenurile agricole din UE să fie cultivate ecologic, o creștere semnificativă față de nivelul de 10,5 % din 2022. În perioada 2014-2022, în cadrul politicii agricole comune (PAC), fermierii europeni au primit aproximativ 12 miliarde de euro, drept sprijin pentru practici agricole ecologice. Auditorii Curții de Conturi Europene au evaluat modul de concepere, punerea în aplicare și monitorizarea sprijinului acordat de UE pentru agricultura ecologică. Auditul a acoperit perioada 2014-2022 și a fost efectuat având în vedere valoarea semnificativă a cheltuielilor UE destinate agriculturii ecologice. Per ansamblu, Curtea a concluzionat că atât politica UE, cât și politicile naționale ale statelor membre pentru sectorul ecologic prezintă lacune. Fondurile Politicii Agricole Comune au fost utilizate pentru a crește suprafața consacrată agriculturii ecologice, fără a se ține seama suficient de obiectivele de mediu și de piață stabilite în politica UE, privind agricultura ecologică. Singurul obiectiv pentru sectorul ecologic, acela de a cultiva ecologic 25% din terenurile agricole din UE, până în anul 2030, nu este obligatoriu și se axează doar pe creșterea suprafeței. Mai mult, pentru perioada de după 2030, nu există nicio strategie și niciun obiectiv pentru sectorul ecologic.
Bani mulți, rezultate puține
România a fost una din cele patru țări auditate, celelalte trei fiind Polonia, Italia și Austria. Ponderea suprafeței agricole ecologice din suprafața agricolă totală era în țara noastră, în 2022, de 5,1%, unul din cele mai mici procente din Uniunea Europeană. În termeni absoluți, însă, situația se schimbă: suprafața de 644.500 de hectare cultivată ecologic la nivel național ne plasează printre primele țări. De ce acest paradox? Simplu: avem o suprafață agricolă totală mare, de 12.677.600 hectare. Dacă suprafața agricolă totală ar fi fost mai mică, ponderea ar fi fost mai mare. Situația Austriei este diferită: 680.000 hectare convertite la sistemul de producție ecologic, însă suprafața agricolă totală este de cinci ori mai mică decât a României, 2.599.500 de hectare. Rezultă o pondere mare, de 25,7%, care o plasează pe primul loc la nivelul Uniunii Europene. Da, Austria este cea mai ecologică țară din blocul comunitar, iar noi, una din cele mai puțin ecologice țări, deși suprafețele cultivate eco din cele două țări sunt aproximativ aceleași. Ponderea (procentul) contează! C.C.E. a mai observat în cazul României că a adoptat primul său plan de acțiune abia în mai 2023 (fiecare stat membru trebuie să adopte un Plan de acțiune privind agricultura ecologică), deși, în perioada 2014-2022, se situa pe locul opt în topul statelor membre cu cele mai mari cheltuieli din Politica Agricolă Comună destinate conversiei la practici agricole ecologice sau menținerii unor astfel de practici. Statul român a alocat bani frumoși din bugetul primit de la Bruxelles pentru dezvoltarea agriculturii ecologice. În ciuda fondurilor generoase, România și Polonia au fixat (între 2014 și 2022) un procent mic pentru agricultura eco: 3,5%, respectiv 4% (e vorba de ponderea din suprafața totală), deși bani au fost gârlă. Obiectiv mic, ușor de atins: „în România, obiectivul PAC referitor la agricultura ecologică fusese deja atins în 2021” scriu inspectorii C.C.E. în raport. Iată cum poți avea succes: îți propui ținte facile. Italienii și austriecii au fost mai ambițioși: și-au propus să atingă până în 2022, 11,9%, respectiv 23,7% și au ajuns la 18,1%, respectiv 25,7%. Aceste situații sunt explicate prin faptul că piața produselor ecologice este deja bine dezvoltată în Austria și se află într-o creștere rapidă în Italia, precum și prin finanțarea națională suplimentară pusă la dispoziție.
Totodată, în cazul României, Curtea a mai constatat că, deși suprafața pajiștilor ecologice și suprafața furajeră cultivată ecologic a crescut de peste două ori în perioada 2014-2021, numărul animalelor crescute pe pășuni ecologice a scăzut cu 75%. Măsura privind agricultura ecologică sprijinea aproape 100% din pajiștile ecologice din România, dar nu includea niciun stimulent pentru creșterea ecologică a animalelor. În schimb, Italia și Austria au integrat astfel de stimulente în cadrul măsurii. Agricultura ecologică în România s-a dezvoltat, nimic de zis, ajutată de subvențiile europene, dar prea puțin pe piață: un român cheltuie 2 euro pe an pentru produsele eco, un danez, 365 de euro! Sigur, și puterea de cumpărare e mai mare în Danemarca! Mai e mult de lucru pentru agricultura ecologică din România. Banii rămân principalul stimulent. Or, dacă fermierii nu pun valori etice la baza muncii lor este greu să meargă mai departe. Mai mult, când nu mai ies socotelile, renunță. Ne putem păcăli între noi, aici, în țară, că nu mai putem de dragul agriculturii eco, dar pe auditorii Curții de Conturi Europene nu avem nicio șansă să-i tragem pe sfoară!
Romanian