Ce să învățăm de la iarnă?

• Chiar dacă fulgii de nea cad mai rar ca în anii copilăriei, ne putem bucura totuși de iarnă, ca de o perioadă de pace și de odih­nă pentru ceea ce va urma. Suntem o parte a naturii și, la fel ca și ea, iarna ne pregătim pentru marea germinație a pri­măverii. Strângem puteri pentru ceea ce va urma. Iată un ghid de utilizare •

Fulgi de zăpadă mari și grei, care plutesc în tăcere din cer și transformă peisajul într-o lume magică. Brazi ninși, cristale scân­teietoare de gheață, ce se învârtejesc prin văzduh, nămeți de zăpadă… O iarnă perfectă, care uită, însă, să vină. O iarnă care a încetat de multă vreme să mai corespundă reprezentărilor noastre idealiste și amintirilor nostalgice din anii copilăriei. În orașe, anotimpul rece ne aduce mai degrabă mocirlă și ploi, cer plumburiu, plimbări neplăcute prin ceața care ne înfrigurează și zile scurte, în care ducem dorul luminii. Așa că nu e de mirare că iarna ocupă ultimul loc în clasamentul popularității: într-un stu­diu realizat în anul 2023, doar cinci la sută dintre toți respondenți au nu­mit-o anotimpul lor pre­fe­rat. După cum era de aș­teptat, pe primul loc s-a clasat vara, urmată de primăvară și toamnă. În schimb, ier­nii i-au fost asociate anu­mite carac­te­ristici ne­plă­cute, despre ea spunân­du-se că este „ce­nu­șie și dezolantă”, că fa­ce „dru­murile alunecoase” și că în timpul ei este „prea frig afară”.

Toate aceste lucruri sunt adevărate, dar oare n-ar mai fi și altele de spus despre ea? Oare iarna nu are și unele însușiri care să ne poată fi de folos? Nu mai are nimic de oferit?

Iarna este perioada de examinare a realității, atât a celei interioare, cât și a celei exterioare. O simplă privire pe fereastră ne dezvăluie ce-și propune natura acum: pace și recluziune. Animalele intră în hibernare, plantele își concentrează puterea în ră­dăcini. Iar noi, oamenii, am face de asemenea bine dacă am lua lucrurile puțin mai ușor. La urma ur­mei, iarna, atât de neplăcută afară, e minunată în interior. Acasă. Acum este vremea ei. Acum putem celebra obiceiuri, zile aniversare și tradiții care ne oferă stabilitate și structură morală. Iarna este, de asemenea, timpul tăcerii și al ascultării – propria noas­tră voce interioară se face din nou auzită. Pen­tru asta avem nevoie de tihnă și de un pic de curaj, dar vom fi răsplătiți din belșug. Și anume, cu ener­gia cu care vom păși în primăvară, pregătiți să ur­căm din nou în ringul competitiv al vieții.

Timp al liniștii și al păcii interioare   

Când zăpada acoperă peisajul, se lasă tăcerea: zăpada aduce liniștea în lume, atenuând toate zgo­motele. Dar liniștea poate fi dobândită și altfel, plim­bându-ne, de pildă, într-o pădure. Acolo zgo­motele se disipează și devin mai puțin intruzive: pe lângă propriii pași, percepem dintr-o dată foșnetul din urechi sau ritmul propriei res­pirații. Ne simțim bătăile inimii. Căutarea liniștii poate deveni un instrument prin care să ne di­recționăm concentrarea dinspre exterior către interior. Iar iarna este predestinată să ne ajute. De ce să nu o folosim pentru a ne face un prieten din tăcere? Încer­cați să meditați sau să faceți plim­bări liniștite – eventual în com­pania cuiva, dar fără a purta con­versații.

Frigul ca antrenament

Frigul nu este niciodată mai rău decât atunci când stăm în casă și ni-l imaginăm. Așa că îmbră­cați-vă geaca, puneți-vă căciula și ieșiți la aer! Conectați-vă cu natura și imitați-o: rezistați, îndurați – pentru că puteți… Nu trebuie să facem cu toții o baie cu gheață, în schimb, oricine poate ieși la plimbare în frig. Priviți frigul ca pe o provocare sportivă și mentală. El este un antrenament bun pentru situațiile neplăcute cu care ne confruntăm în mod repetat de-a lun­gul vieții. Pentru că viața nu constă doar în momente „văra­tice”, în care suntem cu inima ușoa­ră. Mereu apar situații „în­ghețate”, în care rămânem blo­cați o vreme și pe care trebuie să le îndurăm. Ieșiți din ele, recunos­când iarna ca pe un partener de an­trenament! Ea ne învață tăria și re­zistența. Inspirați-vă în viața de zi cu zi, din rezistența pe care o dez­voltă corpul la frig. În felul acesta, vă mențineți focalizați.

Răgaz pentru propriile proiecte

Muzica are capacitatea de a mo­difica stările de spirit într-o mă­sură mai mare decât aproape ori­care altă formă de artă. Ne poate relaxa, ener­giza și inspira. Folosiți-vă de lunile de iarnă pentru a vă reîntoarce la muzică: puneți mâna pe un instrument, dansați sau cântați. Sau transpuneți în realitate un alt proiect de suflet. Pentru că atunci când zilele devin mai scurte și nopțile mai lungi, avem mai multe prilejuri de a ne manifesta laturile artistice și creative. Oare există un proiect creativ pe care v-ați dorit de multă vreme să-l concretizați? Serile de iarnă ne oferă un răgaz pentru a scrie sau a picta, pentru a învăța o nouă limbă străină sau pentru a citi o carte.

Bucurați-vă de orele albastre

Perioada magică a orelor albastre din timpul iernii durează între 30 și 50 de minute. Ea are loc în zori și în amurg, când soa­rele este atât de departe sub ori­zont, încât spectrul de cu­loare albastră devine domi­nant. Este un interval al con­știentizării, al dragostei și al poeziei și o invitație de a vă dedica în fiecare zi câteva mi­nute propriilor plăceri: bând o ceașcă de ceai lângă fereas­tră, citind o poezie, observând pă­sările din grădină sau ținând un jurnal. Cum se procedează? Notați-vă zilnic, timp de zece mi­nute, ce vă vine în minte – re­­nunțați la orice control men­tal. Nu citiți ce ați scris, ci aruncați imediat foaia: este o metodă cu un minunat efect purificator!

Faceți ordine cu ajutorul lui Ianus

Zeul roman Ianus privește cu cele două fețe ale sale atât înainte, cât și înapoi. Ochii lui văd totul! Împrumutați-i privirea clară și neabătută: vedeți de ce anume doriți să scăpați și ce doriți să păstrați. Dereticarea podului, curățenia din pivniță, trierea vechilor acte – nimic din toate astea nu este prea distractiv în timpul verii. Însă Ianuarie este momentul ide­al pentru a ne debarasa de tot ce e vechi. Cu o privire lucidă, dar binevoitoare.

Timp de reflecție

Iarna dă naștere unor feno­mene naturale fascinante, care ade­sea se revelează doar pri­virilor mai atente. Chiciura este un adevărat artist al transfor­mării. Ea înfășoară peste noapte frunze și flori, ierburi și crengi cu un strat de cristale de gheață cu zimți ascuțiți. Chiciura face ca lumea să pară fermecată, deși a rămas aceeași. Privită în acest fel, iarna ne învață să ne schimbăm din când în când perspectiva și să vedem lumea cu alți ochi. Unde puteți găsi în propriile vieți frumusețea și satisfacția printr-o simplă ajustare de perspectivă? Un vechi îndemn spune: „Dă-mi puterea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul să schimb ceea ce pot schimba și înțelepciunea de a face diferența între cele două.”   

Iarna ne oferă timp și spațiu pentru reflecție. Încercați să vă notați ce lucruri nu se prea potrivesc în viața dvs., care sunt lucrurile care vă nemul­țumesc. Apoi marcați acele puncte pe care le puteți modifica. Tăiați toate punctele care nu (mai) pot fi modificate, deoarece sunt înrădăcinate în trecut. Pen­tru toate celelalte lucruri, stabiliți un plan și im­plementați-l cu dăruire: folosiți în acest sens timpul de calitate pe care vi-l oferă iarna.   

Umpleți golul din suflet cu tovărășia altora

După splendoarea Crăciunului, luna Ianuarie pare adesea pustie, inconfortabilă și golașă. Dar o veche zicală spune că de la Crăciun și până în Fe­bruarie, niciun oaspete nu ar trebui să ne pără­sească locuința fără să fi fost omenit. „Golul” mental al lunii Ianuarie este așadar ideal pentru lansarea unor invitații. Întinderea mesei – nu cu bucatele festive de Crăciun, ci cu mâncăruri simple și sățioase – cons­tituie un prilej minunat de a ne simți parte a co­munității. Acum este cel mai bun moment să purtăm discuții plăcute, să ne întărim prieteniile și să făurim planuri comune.