• Un grup de inițiativă civică din Râșnov, jud. Brașov, a pornit un proiect amplu de reabilitare a Ghimbășelului, râul ce străbate așezarea și se sufocă de mai mulți ani în gunoaie. Apă curată, oameni bucuroși •
„Apa a însemnat dintotdeauna viață”
– Ghimbășelul este un râuleț modest, așa cum sunt mii de altele în România, care străbate un sat. Ce v-a îndemnat să-l transformați în „eveniment”, dedicându-i un proiect de reamenajare?
– Din cele mai vechi timpuri, oamenii au locuit și au dezvoltat comunități pe lângă sursele de apă. Apa a însemnat dintotdeauna viață, apa a însemnat dezvoltare, fie de-a lungul unui râu, pe malul unui lac, al mării sau al oceanului. Chiar dacă astăzi apa ne vine pe o țeavă la robinet direct în casă, sursa ei este în natură și suntem norocoși că trăim într-o țară bogată în ape naturale. Din păcate, la nivel național, apele sunt de cele mai multe ori ignorate și poluate cu deșeuri aruncate de localnici, ca „să se ducă la vale”. Aceasta este situația și la Râșnov, unde Asociația Mioritics a demarat proiectul „Ghimbășelul, un râu care unește comunitatea”. Râul Ghimbășel traversează Râșnovul. Practic, dacă te uiți pe o hartă, se vede prin mijlocul localității un culoar verde, prin cenușiul reprezentat de străzi, case, blocuri și alte construcții. De când am început proiectul în anul 2015, am avut apa drept una dintre temele importante în jurul cărora am creat programe educaționale. Descoperirea râului din oraș a venit în mod natural, ca o activitate pentru noi și pentru copii. În 2018, am avut primul proiect împreună cu Școala Gimnazială nr. 3, când am explorat râul de la izvoare până la ieșirea din Râșnov. Apoi am mers chiar mai departe, la stația de epurare din Brașov, pentru ca elevii să înțeleagă tot circuitul utilizării apei din natură pentru viața oamenilor. Și în 2018, ca și azi, Ghimbășelul era un râu plin de gunoaie în Râșnov. E greu să îl descoperi, majoritatea localnicilor nu merg cu plăcere în zona râului, locuitorii din unele cartiere îl folosesc drept groapă de gunoi, despre turiști nici nu poate fi vorba, ei nu au de ce să fie interesați de un astfel de loc murdar. În același timp, pentru că natura are o mare reziliență, dacă totuși mergi pe râu, poți vedea ziua rațe sălbatice, libelule, sălcii bătrâne. Iar pe înserat, în anumite locuri, apare castorul. Au fost descoperite și urme de vidră. Deci, Ghimbășelul încă este un râu viu, care trece prin mijlocul comunității noastre. De aceea ne-am hotărât să începem această inițiativă de a îl scoate la lumină, de a atrage atenția asupra lui, nu numai a autorităților, ci și a cetățenilor orașului. Râul curge din Râșnov prin Cristian, Ghimbav, chiar și pe la marginea Brașovului, așa că și pentru aceste localități este important ceea ce încercăm să facem noi. Proiectul Ghimbășelul – un râu care unește comunitatea este un prim pas pentru a face vizibilă problema acestui râu și pentru a genera soluții pe termen mediu și lung.
Ghimbășelul, subiect de dezbatere
– În ce fel poate uni un râu, oamenii?
– În vara acestui an, am făcut un studiu sociologic, pentru a vedea percepția pe care o au oamenii din Râșnov asupra râului. În paralel, am cercetat izvoarele istorice, poveștile și documentele care atestă modul în care râul a influențat localitatea. Am început să publicăm informații despre râu și despre valorile sale, în presă, pe social media. Oamenii au reacționat, și-au manifestat frustrarea pentru felul în care arată râul. Unii dintre ei și-au exprimat nepăsarea, alții descurajarea sau lipsa de încredere și de asumare a responsabilității. Ghimbășelul a devenit un subiect de dezbatere. Ceea ce ne-am și dorit. În același timp, a fost clar faptul că oamenii așteptau ca alții – cineva, autoritățile, cei din alte cartiere, primăria etc. – să rezolve problemele. În același timp, am primit si mesaje care ne-au încurajat, oameni care s-au oferit voluntari în primele luni, după ce au auzit de inițiativa noastră. E cazul Andrei, o arhitectă din Râșnov, care locuiește la București și vine în weekend la casa bunicilor de pe malul Ghimbășelului. „Natura este inspirația mea cea mai mare, și în viața de zi cu zi. Iar din dorința de a contribui la dezvoltarea comunității în care am crescut, mi-ar face mare plăcere să găsim o formă în care am putea colabora, să mă alătur și eu activităților voastre”. Când primești un mesaj ca acesta, de la cineva complet necunoscut, îți dai seama că trebuie doar să ai răbdare, să cauți oamenii potriviți și să le dai șansa să se manifeste.
„În 3 ore, am strâns o tonă de gunoi”
– Pe parcurs, s-au alăturat și localnicii?
– În primele luni ale proiectului, am achiziționat și am montat o barieră plutitoare pentru oprirea deșeurilor care vin pe râu. Acest demers a fost făcut în acord cu primăria orașului, care s-a angajat să organizeze colectarea periodică a deșeurilor. Am lucrat și cu Apele Române, pentru a vedea starea râului, conform monitorizărilor pe care le realizează, și posibilitățile de a propune acțiuni de îmbunătățire a situației. 30 de localnici au participat voluntar la acțiunea de ecologizare a unui sector de râu, organizată cu ocaziei Zilei Naționale de Curățenie. În 3 ore, am strâns o tonă de gunoi. Acesta se adaugă tonelor colectate cu ajutorul barierei. Am avut localnici voluntari, arhitecți, ingineri, oameni activi din comunitate, care au participat la competiția de soluții de amenajare a zonelor riverane Ghimbășelului. Elevi și profesori de la școlile din localitate au participat la ateliere tematice, despre Ghimbășel. Apoi a fost Oandering, un artist local care a creat o pictură murală exterioară pe o clădire de pe malul râului, pentru a aduce mai aproape de oameni valoarea apei și ceea ce ea reprezintă pentru noi. Baza vieții. Proprietarii clădirii au fost de acord, de la prima discuție, să folosim zidul lor. Deci, au fost mai mulți oameni care s-au alăturat ideii noastre, au participat și ne-au sprijinit fiecare în felul său.
– Care a fost rezultatul montării barierei plutitoare?
– Bariera a fost montată în luna Iunie. I-am schimbat și locul, e într-o zonă a râului aproape de centru, astfel că oamenii o pot vedea și pot observa cât de mult gunoi se strânge, continuu, deși ea este curățată periodic. Pe perioada iernii o vom scoate și o vom monta la loc în primăvară. Noi ne dorim să rămână activă și să fie folosită. Așa cum am prevăzut în proiect, o donăm primăriei, pentru că aparține orașului.
– Cum vedeți lucrurile în perspectivă?
– Cum am spus, acesta a fost doar primul pas. În urma competiției de soluții, avem trei propuneri de amenajare pe râu, combinate cu propuneri de măsuri pentru a păstra cât mai multe zone riverane curate și a aduce Ghimbășelul în atenția locuitorilor. Aceste soluții vor fi subiectul unei dezbateri publice, pe care o vom organiza în perioada Ianuarie – Februarie 2025. Pentru noi, Asociația Mioritics, perspectiva există doar dacă reușim să avem o acțiune comună, în care fiecare parte să se implice și să își facă treaba: Primăria, Apele Române, operatorul de salubritate, localnicii, asociațiile comunitare, Poliția. Noi dorim să continuăm și căutăm resurse pentru asta. Este nevoie să întoarcem atenția oamenilor spre râu, să vedem că el are valoare, că e frumos și viu, că e în „curtea noastră”, că e dătător de identitate locală. Ce bucurie, să trăiești într-o așezare prin care curge un râu viu, mărginit de arbori, și în care trăiesc pești și păsări sălbatice. Să vezi cum soarele răsare și apune în apele lui. Sunt lucruri care te marchează, fără să știi, sufletește. Care te leagă de-un loc. Locul tău, prin care curge un râu salvat de la moarte.
